Modificari in structura si volumul patrimoniului institutiilor publice

Modificari in structura si volumul patrimoniului institutiilor publice

Bilantul contabil prezinta situatia patrimoniului si rezultatele obtinute de o entitate la un moment specificat, punand fata in fata - prin dubla reprezentare - mijloacele si resursele; este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capitaluri proprii ale institutiei publice la sfarsitul perioadei de raportare, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Actul de conducere in sectorul public (si in cel privat) impune folosirea informatiilor contabile la anumite perioade - atat in cursul anului bugetar cat si la incheierea exercitiului - intr-o forma centralizata, generalizata, sintetica. Acestei cerinte trebuie sa-i raspunda situatiile financiare prin intermediul carora datele inregistrate in conturi sunt prezentate sub forma unor indicatori economico-financiari cu ajutorul carora sa poata fi caracterizata situatia si starea patrimoniului, situatia financiara si rezultatele obtinute.

Reprezentarea la un moment dat a patrimoniului institutiilor publice (si cel al operatorilor economici) in mod sintetic si exhaustiv se obtine cu ajutorul bilantului. "Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul se prezinta practic sub forma unui complet ordonat al conturilor cu ajutorul caruia se organizeaza si se centralizeaza datele evidentei la nivelul fiecarei ritati cu personalitate juridica, indiferent de obiect, marime, auto proprietate sau complexitate.'

Bilantul se intocmeste pe baza ultimei balante de verificare a conturilor sintetice, incheiata dupa inregistrarea tuturor documentelor in care au fost consemnate operatiunile economico- financiare aferente perioadei raportate.

Prin diferenta dintre total activ si total datorii se determina indicatorul active nete, care trebuie sa fie egal cu capitalurile proprii.

Patrimoniul oricarei entitati este reflectat in bilant sub doua aspecte: al componentei si structurii lui natural - materiale, ca active - in partea stanga si ca mod de dobandire, ca provenienta, respectiv ca surse de formare, ca pasive - in partea dreapta. Toate drepturile si obligatiile inscrise in contabilitate, inclusiv in bilant, sunt evidentiate in momentul constituirii acestora si nu in momentul stingerii lor (al rambursarii, efectuarii platii/incasarii s.a.). " activul prin componenta sa evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul, clasificarea surselor de

finantare in functie de modul de constituire (surse proprii si surse straine) si exigibilitatea lor'.

Intocmirea bilantului este precedata de o serie de lucrari pregatitoare: inventarierea, reevaluarea, clasificarea creantelor si datoriilor dupa vechime (in curente - de pana la un an, si necurente - de peste un an), operatii de regularizare s.a. Toate aceste lucrari, si altele, contribuie la intocmirea unui bilant realist, care reflecta situatia de fapt.

Exercitarea atributiilor date prin lege institutiilor publice face ca functionarea acestora sa fie activa, dinamica. Activitatea institutiilor si autoritatilor in interesul public se efectueaza cu cheltuieli, cu incasari de venituri si viramente de credite bugetare, cu transferuri si subventii s.a.

Astfel, fiecare operatie economica, financiara, da nastere unei modificari in bilant. In practica insa nu se incheie - si nici nu se poate incheia - bilant contabil dupa fiecare operatie economica si nici dupa efectuarea catorva operatii. Operatorii economici, institutiile publice si celelalte entitati incheie bilanturile contabile potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991.

Analiza: Programarea strategica a unei afaceri Referat: Grupul Aquila - distributie active, transportul international si intern si a serviciilor logistice

Cu referire directa la institutiile public, Legea prevede ca acestea sa incheie bilant contabil la sfarsitul exercitiului bugetar, la incheierea trimestrelor si a semestrului I, in momentul inceperii functionarii, la incetarea activitatii, in cazul fuzionarii s.a.

Bilantul se modifica ca urmare a unei singure operatii fie numai in activ, fie numai in pasiv, fie simultan in activ si in pasiv in sensul majorarii sau diminuarii cu aceeasi suma a unor posturi din bilant. In toate situatiile de modificare a bilantului se mentine egalitatea dintre activ si pasiv. Principalele modificari ale bilantului ca urmare a unei operatii economice se incadreaza in unul din

urmatoarele tipuri:

I. Modificari de structura:

a) A + x - x = P

Se modifica simultan unul sau mai multe posturi numai in activul bilantului, fara a afecta egalitatea acestuia cu pasivul.

b) A = P + x - x

Se modifica simultan unul sau mai multe posturi numai in pasivul bilantului, fara a afecta egalitatea acestuia cu activul.

II. Modificari de volum:

a) A + x = P + x

Se majoreaza simultan un post/mai multe posturi atat in activul cat si in pasivul bilantului, fara a afecta egalitatea bilantiera.

b) A - x = P - x

Se diminueaza simultan un post/mai multe posturi atat in activul cat si in pasivul bilantului, fara a afecta egalitatea bilantiera. Bilantul, fiind singurul instrument contabil cu ajutorul caruia patrimoniul este reprezentat sub dublu aspect - ca active si pasive - va reflecta in posturile sale oricare din cele patru tipuri de modificari care pot avea loc in decursul desfasurarii activitatii astfel incat egalitatea dintre cele doua parti ale tabloului bilantier sa se mentina (neexistand alternativa inegalitatii intre acestea). In cazul ambelor tipuri de modificari se produc schimbari in posturile de bilant, fara influentarea totalului bilantier in cazul modificarilor de structura si cu diminuarea - sau majorarea - totalului in cazul modificarilor de volum.

Totodata, bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale institutiei publice la sfarsitul perioadei de raportare, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Pentru fiecare element de bilant trebuie prezentata valoarea aferenta elementului respectiv pentru exercitiul financiar precedent. Daca valorile prezentate anterior nu sunt comparabile, absenta comparabilitatii trebuie prezentata in notele explicative.

Un element de bilant pentru care nu exista valoare nu trebuie prezentat, cu exceptia cazului in care exista un element corespondent pentru exercitiul financiar precedent.

In bilant, elementele de natura activelor sunt prezentate in functie de gradul crescator al lichiditatii, iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate in functie de gradul crescator al exigibilitatii.

Un activ reprezinta o resursa controlata de catre institutia publica ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru institutie si al carui cost poate fi evaluat in mod credibil.

O datorie reprezinta o obligatie actuala a institutiei publice ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. Activele si datoriile curente se prezinta in bilant distinct de activele si datoriile necurente.

Capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al statului sau unitatilor administrativ- teritoriale, in calitate de proprietari ai activelor unei institutii publice, dupa deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii se mai numesc si active nete sau patrimoniu net si se determina ca diferenta intre active si datorii. In functie de necesitatile de informare, Ministerul Finantelor Publice poate solicita prezentarea in bilant a unor informatii suplimentare fata de cele care trebuie prezentate in mod curent, de regula. Formatul bilantului nu poate fi modificat de la un exercitiu financiar la altul. Ca structura si continut, in bilantul contabil se reflecta toate principiile contabilitatii.