Metode de intocmire a planului cadastral

1 Generalitati

Metodele de intocmire a planurilor cadastrale se pot grupa in doua categorii: metode directe si indirecte.

Din categoria metodelor directe fac parte:

intocmirea planurilor cadastrale prin metode fotogrametrice de ridicare;

intocmirea planurilor cadastrale prin metode combinate topo-fotogrametrice;

Din categoria metodelor indirecte fac parte;

intocmirea planurilor cadastrale prin derivare din planul topografic de baza;

intocmirea planurilor cadastrale prin reambularea planurilor topografice si

cadastrale vechi.

Alegerea metodei de intocmire a planurilor cadastrale se face in functie de baza topografica existenta in zona, de volumul, calitatea si actualitatea informatiilor continute de baza topografica, de existenta punctelor retelei de sprijin din zona, de dotarea cu aparatura de specialitate a executantului lucrarilor, de scara la care se intocmesc planurile, etc.

Intocmirea planurilor cadastrale prin metode numerice de ridicare.(metode

clasice)

Se intocmeste un proiect tehnic pe baza recunoasterii terenului, a identificarii categoriilor de folosinta si a punctelor de triangulatie existente in zona (procurarea coordonatelor si a descrierilor topografice). Acesta va cuprinde:

volumul lucrarilor de semnalizare si marcare a punctelor vechi si noi;

coordonatele si descrierile topografice ale punctelor de triangulatie;

volumul si obiectul lucrarilor de masurare;

metodele cele mai indicate pentru ridicarea detaliilor;

memoriul justificativ;

devizul estimativ;

Lucrarile de cadastru se sprijina pe reteaua geodezica de stat realizata in proiectie stereografica 1970, pe plan secant unic. Executarea unor astfel de operatii se face prin metodele prezentate la disciplined topografice si geodezie.

Metodele numerice de ridicare sunt:

metoda drumuirii;

metoda radierii;

metoda absciselor si ordonatelor;

2 METODA DRUMUIRII

Definitii si clasificari

Drumuirea este o metoda de indesire a retelei geodezice in

vederea determinarii coordonatelor punctelor de detaliu din teren.

Drumuirea este o linie poligonala franta, in care pozitia

reciproca a punctelor este determinata prin masurarea distantelor

dintre punctele de frangere si prin masurarea unghiurilor in punctele

de frangere ale traseului poligonal.

Clasificarea drumuirilor se poate face:

1. In functie de numarul punctelor de sprijin

- drumuire sprijnita la capete pe puncte de coordonate

cunoscute

- drumuire sprijinita la capete pe puncte de coordonate

cunoscute si orientari

- drumuire cu punct nodal – cate doua puncte de

coordonate cunoscute la capatul fiecarei drumuiri si un

punct de sprijin pentru viza din punctul nodal

- drumuire in vant – un punct sau doua de coordonate

cunoscute aflate la unul din capetele drumuirii

2. In functie de forma traseului poligonal

- drumuiri intinse – se porneste din doua puncte de

coordonate cunoscute si se opreste pe alte doua puncte

de coordonate cunoscute

- drumuiri in circuit inchis – se porneste din minim doua

puncte de coordonate cunoscute si se inchide traseul pe

aceleasi doua puncte

3. Operatii de teren

Operatiile de teren care se efectueaza intr – o drumuire sunt:

- marcarea punctelor de drumuire;

- intocmirea schitei de reperaj si descriere a punctelor;

- masurarea laturilor de drumuire;

- masurarea unghiurilor verticale.

- masurarea unghiurilor orizontale;

Marcarea punctelor de drumuire

Se face de regula cu tarusi metalici sau de lemn in functie de

locul unde se efectueaza masuratorile (intravilan sau extravilan).

Intocmirea schitei de reperaj si descrierea topografica a

punctelor

Pentru identificarea ulterioara a punctelor de drumuire este

necesar sa se intocmeasca o schita de reperaj si de descriere a

punctelor.

Fiecare punct nou de drumuire trebuie sa fie reperat prin trei

distante catre puncte fixe din teren.

Masurarea laturilor de drumuire

Daca masuratorile se efectueaza cu aparate clasice (teodolit)

distantele se vor masura cu panglica, dus – intors, toleranta admisa intre cele doua determinari fiind:

T = ±0,003 L

Daca masuratorile se efectueaza cu statii totale distantele se

vor masura tot dus – intors, eroarea de masurare admisa fiind in functie de precizia instrumentului folosit (de regula nu trebuie sa fie mai mare de 2 – 3 pe, unde pe este precizia de masurare a instrumentelor).

Masurarea unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se masoara in fiecare punct de statie in

ambele pozitii ale lunetei, atat spre punctul din spate cat si spre punctul din fata. Daca vizarea se face la inaltimea aparatului inainte si inapoi, unghiul va fi media aritmetica a

determinarilor, luand ca sens al unghiului cel de parcurgere a

drumuirii.

Daca vizarea se face la inaltimi diferite nu se va

mai face media decat la diferentele de nivel.

Masurarea unghiurilor orizontale

Unghiurile orizontale intre laturile drumuirii se determina ca

diferenta a directiilor unghiulare orizontale masurate in fiecare punct de statie prin metoda seriilor.

4. Metoda drumuirii planimetrice sprijinite la capete pe puncte de coordonate cunoscute si laturi cunoscute

A - Prelucrarea prin metoda clasica

Figura 1.

Elementele masurate pe teren:

i - unghiurile orizontale

i - media unghiurilor de panta

li - lungimile inclinate medii ale laturilor de drumuire

Etape de calcul:

I. Calculul distantelor orizontale

dij = lij * cos o ij

1. Calculul orientarilor

a). Calculul orientarilor laturilor de spijin

AY

AX_CD

b) Calculul orientarilor provizorii ale laturilor de drumuire (transmiterea orientarilor)

0; = 0₀ + <y, ± 200^s 0; = 0, + a)₇ ± 200^s

1 L

c) Calculul neinchideri pe orientari

e_a = v.-_Vj = ©I -©„ =(0₀ +£>,. ±w*200^x )-0_n

c = aproximatia de citire a teodolitului

n = numarul de statii

daca e_e =T_B, se calculeaza corectia : c_e = v_} . - v_e

Acest mod de abordare conduce la modificarea geometriei traseului prin compensarea orientarilor.

Unghiurile si orientarile din punctele de sprijin influenteaza cu imprecezia lor tot calculul de compensare.

5 Metode de determinare a suprafetei

Alegerea metodelor determinare a suprafetelor se face in functie de:

modul de intocmire a planului cadastral;

precizia ceruta la determinare;

scara planului;

starea planului si suportul pe care este intocmit planul cadastral;

mijloacele de calcul avute la dispozitie.

Metodele si procedeele de determinare a suprafetelor difera in functie de natura datelor masurate (numerice sau grafice), de perfomantele mijloacelor tehnice si tehnologiilor utilizate si se pot clasifica astfel:

Metode numerice(cuprinzand procedeele:analitic,geometric si trigonometric

Metode grafice;

Metoda combinata;

Metoda mecanica.

> Metode numerice de calcul a suprafetelor

Elementele necesare calcului sunt masurate direct pe teren sau se cunosc coordonatele punctelor situate pe conturul suprafetelor.

a) Procedeul analitic

Suprafata se determina folosind coordonatele punctelor care marginesc conturul geometric. Pentru stabilirea formulei generale se porneste de la suprafata cea mai simpla, a unui triunghi pentru care se poate scrie:

x

0 y

Figura 2.

Se dezvolta determinantul dupa coloana 1:

2S =Xi(Y2- Ys) - X2(Yi- Y3) +X3(Yi- Y2) = Xi(Y2-Ys) +X2(Ys- Yi) + X3(Yi-Y2)

Tinandu-se seama de sensul si notatiile din figura se poate scrie formula generalizata:

2S= Xi(Yi+1 – Yi-1 )

Dezvoltand determinantul dupa coloana 2 rezulta:

2S =-Yl(X2- X3)+Y2(Xl- X3) -Y3(Xl- X2) =Yl(X3- X2) +Y2(Xl-Y3) +Y3(X2- Xl)

sau scrisa prescurtat relatia este:

2S= Yi(Xi-1 – Xi+1 )

Formulele se aplica indiferent din cate puncte este constituit conturul poligonal care margineste suprafata respectiva. Pentru control se folosesc ambele relatii si se pot intocmi programe in diferite limbaje pentru automatizarea calculelor.

6. Detasarea suprafetelor

Defmitie detasarea unei suprafete este operatia prin care se separa o suprafata impusa ,,s' dintr-o suprafata mai mare cunoscuta ,,S ',in anumite conditii date.

Problema se reduce la determinarea elementelor care definesc dreapta de detasare (coordonatele extremitatilor ei sau directia si lungimea ei).

Prin detasare se rezolva urmatoarele conditii:

a)     conditia de suprafata (s - suprafata exacta impusa a fl detasata din 5)

b)     conditia de detasare (se indica directia si punctul prin care trebuie sa treaca linia de detasare)

Situatii frecvente:

dreapta detasare sa treaca printr-un punct dat, situat pe conturul suprafetei, in interiorul sau in exteriorul acesteia.

dreapta de detasare sa fie paralela sau perpendiculara la o latura a conturului

suprafetei,sau la o directie oarecare(detasare,,paralela' sau ,,perpendiculara');

detasarea sa fie facuta astfel incat sa se respecte un raport de proportionalitate impus (detasare ,,proportionala').

Partea tehnica a detasarii comporta intocmirea proiectului de parcelare (calcule de birou) si aplicarea acestuia pe teren.

La birou se executa:

determinarea suprafetelor;

calculul elementelor necesare rezolvarii detasarii (coordonate, unghiuri,

distante);

efectuarea detasarii propiu-zise.

Metode folosite:

1. numerice- a) rezolvarea analitica (reducerea la calculul unui punct pe segment);

b) rezolvare trigonometrica (reducere la metoda radierii sail la intersectie inainte cu avantaj la aplicarea pe teren)

grafice - pentru suprafete mici, cu forma regulata, pe planuri precise la scari

mari.

Alegerea metodelor se face in functie de precizia ceruta la aplicarea proiectului pe teren.

Formula generala a detasarilor,, proportionate ',,paralele ' si ,,perpendiculare ' - procedeul analitic

Pentru deducerea formulei generale a detasarilor specificate, se va considera patrulaterul oarecare ABCD, din care se va detasa o suprafata s, print-o dreapta oarecare.

Coordonatele punctelor M si N care definesc pozitia dreptei de detasare se vor determina aplicand relatiile de la punct pe segment, astfel;

fX_N = X_D+/?₂(X_C -X_D) |Y_N=Y_D+A(Y_C-Y_D )'

Rapoartele pi si p2 sunt necunoscute, ele putand fi exprimate sub forma:

din care rezulta:

C - n . 9 <f - n - S

°AMD ~ M 'ABD> °AMN ~ M ' AND ^=: a! ' ^ ^A^ⁿ' '^ nnM ⁼⁼ Pt ' <J;

Pentru obtinerea formulei generale, se exprima suprafata s care trebuie detasata ca o suma de suprafete, tinand cont si de relatiile (2):

La randul sau, suprafata necunoscuta sanmd poate fi exprimata astfel:

Tinand seama de relatiile de mai sus, rezulta;

Ca urmare, relatia (3) devine:

Cu notatiile

Relatia (8) reprezinta formula generala a detasarilor si permite calculul rapoartelor necunoscute p1 si p2 prin particularizarea ei pentru fiecare detasare in parte.

Detasari 'paralele'

La detasarile paralele, dreapta de detasare este paralela cu o latura a conturului suprafetei si, ca urmare, se va face particularizarea:

Se va considera cazul general al unui poligon oarecare si se va scrie formula generala a detasarilor tinand seama de (1):

Daca laturile neadiacente ale patrulaterului tind spre paralelism, deci suprafata notata cu E tinde catre zero, se va determina raportul I/pi, din ecuatia (2) impartita cu

A²

Daca laturile neadiacente ale patrulaterului tind spre paralelism, deci suprafata notata cu E tinde catre zero, se va determma raportul I/pa, din ecuatia (3) impartita cu

Valorile astfel obtinute pentru p se introduc in relatiile de la punct pe segment pentru obtinerea coordonatelor punctelor M si N, care definesc pozitia dreptei de

Detasarea 'paralela'in trapez

A = B si p_l = p₂ = p ;

Daca laturile neadiacente converg, se ia pentru p solutia cu semnul '-' in fata radicalului, iar pentru 1/p semnul'+' in fata radicalului.