Societatea de masa si Teoria Glontului Magic

Societatea de masa si Teoria Glontului Magic

Intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, oamenii au evoluat de la comunicarea prin semne si semnale, in etape succesive, la comunicarea prin limbaj. Au dobandit capacitatea de a scrie, apoi de a tipari si, in cele din urma, au reusit sa cucereasca spatiul si timpul prin mijloace sofisticate de comunicare.

Fiecare dintre mijloacele de comunicarea a avut un "efect" semnificativ. Fiecare a determinat modificari majore atat in gandirea umana la nivel individual, cat si in dezvoltarea culturala la nivel colectiv.

Procesul evolutiei culturale, tehnologice si sociale nu s-a incheiat. tehnologia este in mod constant perfectionata si astfel capacitatea de a comunica este imbunatatita. In acelasi timnp, si societatile sufera modificari continue. Ele nu sunt sisteme sociale perfect stabile: trecutul modeleaza pattern-urile viitorului. Dar traditia nu are o influenta foarte puternica asupra societatilor urban-industriale moderne. Inovatiile sunt adoptate; conflictele apar in permanenta si sunt solutionate etc.

Nici o generatie nu este la fel ca cea precedenta, nici din pdv psihologic, nici in ceea ce priveste caracteristicile sociologice.

Avem toate motivele sa banuim ca influentele mass-media asupra societatii nu vor fi aceleasi de la o epoca la alta, de vreme ce atat tehnologia comunicarii, cat si ordinea sociala sunt intr-un proces constant de modificare. Deci ne va fi greu sa dam niste reguli si sa formulam explicatii despre efectele comunicarii de masa, care sa fie valabile pentru toti cetatenii, in orice moment.

Savantii au incercat sa inteleaga influenta mass-media asupra publicului si au emis o serie de teorii care incearca sa descrie, sa explice sau sa prezica ce se intampla atunci cand anumite categorii de oameni sunt expuse unor continuturi specifice prin intermediul unui anumit mijloc de comunicare de masa.Dezvoltarea teoriei comunicarii de masa nu a urmat un plan oronat.

Astfel, avem teorii despre influenta mass-media, care se bazeaza pe paradigme psihologice, sociologice si antropologice. La acestea se pot adauga contributiile istoricului, economistului, politologului si cercetatorului juridic.

Paradigma evolutionista si cenceptul de societate de masa

Societatea moderna este mare si organizata. Se pare ca devine si din ce in ce mai complexa.

Conceptia lui Comte despre organismul colectiv

Auguste Comte este considerat ca fiind cel care a dat numele noului domeniu si totodata cel care a pledat pentru aplicarea metodei (stiintifice) pozitive  in studierea societatii. El a inclus in scrierile sale o conceptie organica a societatii.Adica societatea poate fi considerata un anumit tip de organism, si anume un organism colectiv.

Comte a pornit de la premisa ca societatea este un organism de sine statator. El a considerat ca ea avea o structura, ca partile specializate lucrau impreuna, ca intregul insemna mai mult decat simpla insumare a elementelor componente si ca ea suferea schimbari evolutioniste.

Rolul specializarii. Comte era uimit de marea versitate a sarcinilor, intereselor si functiilor care caracterizau o societate si urmarea cu atentie modul in care fiecare individ sau grup parea sa tinteasca scopuri individuale. Principiul de baza al organizarii societatii care il interesa cel mai mult era specializarea.

Principala cauza a superioritatii organismului social asupra celui individual este o tot mai mare specializare a diefritelor functii indeplinite de organe din ce in ce mai distincte, dar interconectate, a.i. unitatea scopului este asociata din ce in ce mai mult cu diversitatea mijloacelor.

Consecintele supraspecializarii. Organizarea sociala ineficienta nu a reusit sa asigure legaturi adecvate intre indivizi pentru a mentine un sistem integrat si stabil de control social. Separarea functiunilor sociale da nastere unor aptitudini eficiente, pe de o parte, dar are tendinta sa extermine sau sa restrictioneze ceea ce numim spirit general, pe de alta parte.

Comte credea ca, cu cat indivizii devin mai specializati, cu atat mai mare va fi limitarea lor in a intelege alti oameni. El si-a dat seama ca oamenii cu aceeasi specializare vor stabili legaturi unii cu altii, dar se vor instraina de alte grupari.

Exista posibilitatea ca supradezvoltarea sa conduca la dezorganizare si declin prin distrugerea bazei de comunicare eficienta intre partile individuale ale organismului.

Auguste Comte si-a conceput teoriile despre natura societatii in anii 1830, inainte ca revolutia industriala sa aiba un impact deosebit asupra Europei. Comte s-a simtit oarecum amenintat de posibilitatea unui grad inalt de specializare in societatea contemporana.

Analogia organica a lui Spencer

Al doilea fondator al sociologiei moderne, Herbert Spencer, a urmarit conceptul organic cu mai mult avigoare si cu mai mare profunzime.

Dupa ce a definit societatea ca un sistem in functiune, el a discutat pe larg ordinea sociala in termenii dezvoltarii sale, ai structurilor, functiunilor, structurilor de organe, dezvoltand o analogie extrem de elaborata intre societate si un organism individual.

Diviziunea muncii era privita de Spencer ca factor unificator de baza, care mentinea integritatea organismului.

Societatea sufera o dezvoltare continua. Pe masura ce se dezvolta, partile ei devin diferite: apare cresterea structurii. Partile diferite isi asuma simultan activitati deosebite. Iar partile reciproc dependente, traind una prin si pentru cealalta, formeaza un agregat constituit poe baza aceluiasi prncipiu general ca un organism individual.

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

Spencer era convins ca procesul fundamental al naturii este evolutia si ca evolutia e naturala si de aceea e buna. A devenit convins ca orice amestec in dezvoltarea naturala a societatii era complet nejustificat si menit sa aiba consecinte dezastruoase.

Desi Comte pleda pentru schimbarea sociala planificata, Spencer sustinea viguros o politica aproape completa de laissez-faire. Cei doi fondatori majori ai sociologiei au creat pattern-uri organice de evolutie ale ordinii sociale. Unul avea mari rezerve in privinta consecintelor posibile ale supraspecializarii, iar celalalt avea mari rezerve asupra oricarei incercari de interferenta in ceea ce el considera a fi evolutia naturala a societatii.

Teoria lui Tönnies asupra legaturilor sociale

Ferdinand Tonnies a formulat o analiza sociologica teoretica, numita Gemeinschaft und Gesellschaft, in care a expus doua tipuri contrstante de organizari sociale - una pre-industriala si un produs al industrializarii. In analiza sa, el si-a fixat atentia pe tipul de legaturi sociale care exista intre membrii societatii si intre grupuri, in doua tipuri foarte distince de organizare sociala.

Gemeinschaft vs. Gesellschaft

Cuvantul "comunitate" este adesea oferit ca echivalent pentru Gemeinschaft, dar complexitatea intelesului dat de Tonnies nu este destul de bine redata de o traducere atat de simpla. Organizarea Gemeinschaft este una in care oamenii sunt foarte legati unul de altul prin traditie, rudenie, prietenie, sau datorita altui factor social de coeziune. ; se refera la "un sentiment reciproc de legatura care face ca fiintele omenesti sa ramana impreuna ca membri ai unui intreg.". Gemeinschaft este vazut ca "tipul ideal" de comunitate.

Conditia esentiala a relatiei sociale in cadrul Gesellschaft-ului este contractul. Contractul in sensul larg este o relatie sociala voluntara, convenita in mod rational, in cadrul careia cele 2 parti promit sa indeplineasca anumite obligatii specifice, penalitati etc. In timp ce contractul este o relatie oficiala, relatia sociala gemeinschaft este una neoficiala.

In noua societate, relatia contractuala intre membri devine foarte frecventa. In toate institutiile sociale majore, ordinea economica, sistemul educational sau familia, legatura de tip Gemeinschaft, bazata pe sentimentul reciproc de coeziune, este inlocuita de relatii de tip contractual.

Societatea impersonala si anonima

Gesellschaft plaseaza dci individul in cadrul unui sistem social care este impersonal si anonim. indivizii nu sunt tratati sau apreciati pentru calitatile lor personale, ci in functie de cat de bine isi pot indeplini obligatiile din contract.

Gemeinschaft ar putea fi usor idealizat ca fiind confortabil dpdv psihologic si oferind sprijin, in timp ce Gesellschaft ar putea fi usor condamnat ca fiind distrugator dpdv psihologic si sursa de tensiune.

Analiza lui Durkheim asupra diviziunii muncii

Solidaritatea mecanica vs. solidaritatea organica. Scopul ultim al analizei extensive a lui Dukheim a fost sa arate modul in care diviziunea muncii unei societati a fost sursa principala a solidaritatii sociale in cadrul acelei societati.

Durkheim spunea ca este legitim sa presupunem ca marile societati politice isi pot mentine echilibrul doar datorita specializarii sarcinilor, ca diviziunea muncii este sursa principala a solidaritatii sociale.

Solidaritatea mecanica este aceea care uneste oamenii ce sunt esentialmente asemanatori. in acest tip de societate, solidaritatea poate sa se nasca numai in raport invers proportional cu personalitatea, deoarece personalitatea este aceea care ii deosebeste pe oameni.

In acest caz extrem, individualitatea ar fi inabusita, iar membrii societatii ar fi complet omogeni in ceea ce priveste organizarea psihica personala. Este absolut evident ca nici o societate nu a fost vreodata caracterizata de catre acest fel de organizare sociala.

Daca solidaritatea mecanica se bazeaza pe omogenitate, atunci solidaritatea organica se bazeaza pe heterogenitate. Si despre acest concept se poat espune acelasi lucru ca despre cel anterior: e mai degraba o notiune abstracta decat o descriere care se presupune ca trebuie sa prezinte realitatea.

Revenind la heterogenitate, intr-o societate cu o diviziune a muncii bine dezvoltata, toate persoanele care indeplinesc sarcini specializate depind de altele ale caror activitati sunt coordonate cu ale lor. In timp ce solidaritatea mecanica presupune ca indivizii se aseamana unii cu altii, solidaritatea organica presupune ca ei sunt diferiti. Iar acest lucru este posibil doar daca fiecare are o sfera de actiune care ii este specifica; aceasta favorizeaza dezvoltarea personalitatii.

Izolarea psihologica. Durkheim a continuat sa arate modul in care cresterea diviziunii muncii mareste dependenta fiecarei persoane specializate fata de ceilalti. Fiecare individ isi insuseste propriul sau mod de a gandi si de a actiona, si se supune mai putin unitatii sociale comune.

Astfel, desi intr-un sens persoanele specializate sunt blocate intr-o retea de dependente functionale fata de altii, ele sunt in acelasi timp izolate in sens psihologic, deoarece specializarile le conduc spre dezvoltarea unor individualitati din ce in ce mai puternice.

Anomia. In anumite imprejuari, diviziunea muncii ar putea avea ca rezultat "forme patologice". Desi in mod normal diviziunea muncii produce solidaritate sociala, se intampla uneori sa aiba rezultate diferite, chiar contrare.

Chiar diviziunea muncii, care produce armonie pana la un punct, poate contine semintele dizarmoniei, daca depaseste acel punct. Durkheim numeste aceasta dizarmonie anomie. Aceasta este o patologie a organismului social, care rezulta atunci cand diviziunea muncii se adanceste pana la punctul in care indivizii nu mai sunt capabili de a intretine relatii cu ceilalti.

Aparitia teoriei societatii de masa

Spre sfarsitul secolului XIX, lumea occidentala suferea de o crestere a heterogenitatii si a individualismului, o reducere a gradului in care societatea isi putea controla efectiv membrii prin mijloace neoficiale, o alienare din ce in ce mai mare a individului fata de ideea de identificare puternica cu comunitatea ca intreg, o crestere a ponderii relatiilor contractuale, segmentate si o crestere a izolarii psihologice a fiintei omenesti.

Aceste curente generale au consud la societatea de masa. Termenul nu tine de numarul mare de membri ai societatii, ci se refera la relatia care exista intre indivizi si ordinea sociala.

In societatea de masa, se presupune ca indivizii se afla intr-o situatie de izolare psihologica fata de ceilalti, se spune ca impersonalitatea predomina in interactiunile lor cu ceilalti, se spune ca ei sunt relativ liberi fat ade povara obligatiilor sociale neoficiale.

Societatea de masa si teoria glontului magic

Propaganda si opiniile din timpul razboiului asupra puterii mijloacelor de comunicare in masa

Primul razboi mondial a fost prima confruntare globala in care populatii intregi au jucat roluri active si coordonate in efortul impotriva dusmanilor. Razboiul total solicita exploatarea tuturor resurselor natiunii. Placerile materiale trebuiau sacrificate, moralul trebuia mentinut, oamenii trebuiau convinsi sa isi paraseasca familiile si sa insoteasca armata etc.

Propaganda si nevoia de Gemeinschaft. POpulatiile diverse, heterogene si diferentiate ale societatilor industriale nu erau legate de sentimentul reciproc de a fi uniti intr-un intreg. Acestea nu erau societati Gemeinschaft, ci erau mai mult societati de masa, carora le lipseau asemenea legaturi eficiente.

Pe masura ce fiecare tara se angaja in razboi, a devenit esentiala mobilizarea sentimentelor si a loialitatii, inducerea in cetateni a urii si fricii de dusmani, mentinerea moralului lor in fata privatiunilor si captarea energiiklor lor in vederea unei contributii eficiente penru natiune.

Mesajele de propaganda au invadat natiunile in buletine de stiri, filme, inregistrari de fonograf, discursuri, carti, predici, afise, zvonuri, reclame publicitare si manifeste. Mijloacele de comunicare de masa disponibile in acel moment au devenit principalele instrumente pentru convingerea cetatenilor. O asemenea persuadare la scara mare a unor intregi populatii, prin folosirea mass-media, nu mai fusese niciodata intalnirta pana atunci.

Mesajele mass-media, ca gloante magice. In perioada de dupa razboi s-a conturat o opinie generala privind putearea comunicarii de masa. se credea ca mijloacele de comunicare de masa puteau modela opinia publica si orienta masele catre orice punct de vedere dorit de catre comunicator.

Teoria de baza a comunicarii de masa este o teorie relativ simpla, de tip stimul-raspuns, dar este de asemenea o teorie care presupune anumite ipoteze neformulate referitoare  nu numail aorganizarea sociala a societatii, ci si la structura psihologica a fiintelor omenesti, care sunt stimulate si care reactioneaza la mesajul comunicat de masa.

Ideea de baz ain "teoria glontului magic" este ca mesajele mass-media sunt receptate in mnod uniform de catre fiecare mebru al publicului si ca stfel de stimuli declanseaza reactii imediate si directe.

Teoria glontului magic, corolar al postulatelor fundamentale

Inainte de 1920, se considera ca in cazul unui individ dat, comportamentul individual era guvernat intr-o mare masura de mecanisme biologice mostenite, care interveneau intre stimul si raspuns. Natura umana primara era considerata ca fiind destul de uniforma de la un om la altul.

POrnind de la aceasta premisa, teoria glontului magic, bazata pe mecanismele instinctive stimul-raspuns si pe convingerea ca mass-media era un mecanism puternic, parea in intregime valabila; ea afirma ca stimuli puternici erau adusi in atentia membrilor individuali ai maselor in mod uniform. Acesti stimuli declansau dorinte, emotii sau alte procese asupra carora individul avea foarte putin control voluntar.

Nu exista nici o indoiala ca propaganda din timpul primului razboi mondial a fost eficienta. Totusi, aceasta nu inseamna ca o singura teorie poate fi raspunzatoare pentru toate acele efecte.