Prejudecati si stereotipuri

Prejudecati si stereotipuri

Dupa Immanuel Kant, sursele principale ale prejudecatilor sunt: imitatia, obisnuinta si inclinatia (Kant, 1996, p. 134). Imitatia are o influenta generala asupra judecatilor noastre; caci ea constituie un motiv puternic pentru a considera ca adevarat ceea ce altii au considerat asa. De unde si prejudecata ca ceea ce face toata lumea este bine. O prejudecata din imitatie poate fi numita  si inclinatie pentru aplicarea pasiva a ratiunii sau pentru aplicarea ei mecanica, in locul aplicarii ei spontane pe baza legilor. Convingerea filosofului german este ca "indolenta ii obliga pe foarte multi sa calce mai bine pe urmele altora, decat sa-si incordeze propriile lor forte intelectuale" (Ibidem, p. 135).

In Critica facultatii de judecare, Immanuel Kant a formulat maximele intelectului uman (Kant, 1995, p. 132): (a) gandeste independent; (b) gandeste tinand seama de punctul de vedere al celuilalt; (c) gandeste intotdeauna in concordanta cu tine insuti. "Prima este maxima unui mod de gandire liber de prejudecati, a doua, a unui mod de gandire larg, a treia, a unui mod de gandire consecvent. Inclinatia spre pasivitate (nevoia de a fi condus de altii), deci spre eteronomia ratiunii, se numeste prejudecata" (Ibidem).

In Logica generala, Kant a elaborat o tipologie a prejudecatilor (Kant, 1996, pp. 136-138):

1. Prejudecati ale autoritatii, care, la randul lor, pot fi grupate astfel:

a) prejudecata fata de autoritatea persoanei. Cand ne cladim cunoasterea, referitoare la obiecte, care se bazeaza pe experienta si pe marturie, apeland la autoritatea altor persoane, nu ne facem vinovati prin aceasta de nici o prejudecata. Daca facem, insa, din autoritatea altora motivele asentimentului nostru in scopul cunoasterii rationale, atunci admitem aceste cunostinte din simpla prejudecata.

b) prejudecata fata de autoritatea multimii. Anumiti oameni, nefiind in stare sa aprecieze meritele, capacitatile si cunostintele unei persoane se sprijina mai bine pe judecata multimii, presupunand ca ceea ce spun tosi trebuie sa fie adevarat. Totusi, aceasta prejudecata se refera la problemele istorice; in cele religioase, fata de care sunt interesati ei insisi, oamenii de rand se bizuie pe judecata celor invatati. " Este curios in genere faptul ca ignorantul are o prejudecata pentru eruditie, iar eruditul are, la randul sau, o prejudecata pentru intelectul comun" (Ibidem, p. 137).

c) prejudecata fata de autoritatea epocilor. Una din cele mai semnificative prejudecati de acest gen este aceea fata de Antichitate. Intr-adevar, avem destule motive sa apreciem in mod favorabil Antichitatea; dar, nu suntem indreptatiti sa absolutizam valoarea scrierilor antice, chiar daca studiul anticilor denota eruditie care inspira respect, iar anticilor le datoram deschiderea catre numeroase domenii ale cunoasterii. Opusa acesteia este prejudecata fata de noutati. In privinta cunostintelor care pot fi extinse, este foarte natural sa ne incredem mai mult in moderni decat in antici. Daca facem din aceasta judecata o determinanta, atunci ea devine prejudecata;

2. Prejudecatile din amor propriu sau egoism logic, pe baza carora acordul propriilor judecati cu judecatile altuia ar constitui un criteriu inutil al adevarului. Ele sunt opuse prejudecatii fata de autoritate.

Kant afirma ca prejudecatile vechi si inradacinate sunt greu de combatut dar, daca suntem gata sa suportam dezavantajele ce pot rezulta din inlaturarea lor, avem de castigat in privinta autonomiei intelectuale.

Raspunsurile lipsite de prejudecati au nevoie de timp, de atentie si eforturi. Iar daca una dintre aceste date exista intr-o cantitate insuficienta  raspunsurile stereotipice au tendinta sa predomine. "Mai ales atunci cind raspunsurile nu sunt supuse unui examen de constiinta aprofundat, exista indivizi care renunta in mod activ la stereotipurile negative si fac eforturi pentru a raspunde intr-o maniera neinfluentata de prejudecati" (Pendry & Macrae & Hewstone, 1998, p. 166).

Prejudecata este o dimensiune evaluativ-afectiva a atitudinilor intergrupuri. Ele determina o activare cognitiva a stereotipurilor. Prejudecata este o notiune relationala, care pune in legatura "o informatie categoriala (ce desemneaza caracteristicile grupului) cu o infoematie particularizata, (specifica subiectului care devine obiectul prejudecatii), postuland ca trasaturile categoriei, in general negative, construite pe criteriul diferentierii, sunt proiectate asupra subiectului individual, cel mai adesea in absenta confruntarii cu realitatea" (Baron & Byrne, apud Gavriliuc, 2006, p. 85). 

Stereotipurile si prejudecatile sunt elemente ale unei scheme de grup: stereotipul reprezinta continutul declarativ al unei scheme de grup, in timp ce prejudecata este engrama afectiva care se presupune ca este atasata de stereotip si care se activeaza impreuna cu continutul cognitiv al acestuia.

Etimologic, termenul stereotip este compus din doua cuvinte grecesti: stereo - "rigid"; si tupos "urma". Walter Lipmann  (Public Opinion 1922) ofera mai multe definitii ale stereotipului; cea mai vehiculata este aceea potrivit careia stereotipurile sunt "imagini care se gasesc in mintea noastra", constituind "harti pentru a ne ghida in lume" (apud Nastas, 2004, p. 262). Fiintele umane nu raspund in mod direct la realitatea exterioara, ci la o reprezentare a mediului care este mai mult sau mai putin creata de omul insusi.

Stereotipurile sunt reprezentari imaginare schematice ale unui grup, cu privire la membrii altor grupuri sau la anumite situatii tipice. Stereotipurile intervin asemenea normelor. Ele sunt "obiecte ideale", inzestrate cu o puternica agresivitate proprie, provocand in noi insine reactii si atitudini clare.

Stereotipurile se formeaza pornind de la diferite experiente de viata, ca si normele, ele pot fi transmise de unii membri ai grupului celorlalti membri. Desi stereotipurile sunt definite ca reprezentari mentale ale indivizilor, efectele lor negative sunt determinate mai ales de faptul ca, in acelasi timp, ele reprezinta credinte cu larga raspandire printre membrii unei societati. "O mai buna intelegere a formarii stereotipurilor si a prezicerii continutului lor presupun luarea in considerare a proceselor interpersonale prin care credintele sociale consensuale sunt comunicate intre oameni" (Cernat, 2005, p. 137). Comunicabilitatea unei credinte depinde de caracteristicile sale precum si de psihologia indivizilor care o comunica si de interactiunea dintre acesti factori. Cu cat o trasatura este mai comunicabila, cu atat mai mari vor fi sansele ei sa faca parte din continutul stereotipizarii si cu atat stereotipurile bazate pe ea vor fi mai persistente in timp.

Vincent Yzerbyt si Georges Schadron, in volumul Cunoasterea si judecarea celuilalt. O introducere in cognitia sociala reliefeaza functiile stereotipurilor, identificate de Tajfel (1981): explicatia cauzala social; justificarea social; diferentierea sociala.

Functia de cauzalitate sociala consta intr-o incercare de a intelege evenimentele sociale sau nesociale prin identificarea unui grup perceput ca responsabil. De exemplu, este vorba despre tendinta de a atribui grupurilor de emigranti o anumita responsabilitate intr-o criza economic: explicarea sociala a unui asemenea eveniment social cuprinde elaborarea unui stereotip negativ in raport cu evenimentele care trebuie explicate.

Functia de justificare sociala presupune elaborarea unui stereotip specific unui grup pentru a justifica actiunile intreprinse sau proiectate referitoare la el. De exemplu, este cazul stereotipurilor negative construite de puterile colonial in privinta popoarelor pe care le exploateaza.

Functia de diferentiere sociala se refera la stabilirea unei identitati sociale pozitive. Ea consta intr-o accentuare si o clarificare a diferentelor dintre grupurile sociale, urmarind sa stabileasca o distinctie pozitiva in favoarea grupului de apartenenta.

Caracteristicile specific stereotipului sunt urmatoarele:

(1) obiectul judecatii il constituie unele grupuri sociale, de clasa, entice, profesionale, politice, precum si relatiile dintre aceste grupuri;

(2) are o intensa incarcatura emotionala pozitiva sau negativa, favorizand aparitia conflictelor;

(3) din perspective veridicitatii, stereotipul corespunde doar partial faptelor, putand dobandi aparenta unei depline corespondente cu adevarul;

(4) fiind dependent de experienta si de trairea afectiva, are o mare rezistenta la schimbare.

Stereotipurile influenteaza modul in care sunt codificate si pastrate in memorie informatiile noi. Ele filtreaza informatia si o directioneaza conform dominantelor lor, pentru ca ceea ce se urmareste este stabilitatea si autoconfirmarea. De exemplu, diferentele de socializare in functie de sex reprezinta un fenomen transcultural, practicile de socializare in aceasta privinta fiind constante, indiferent de contextul cultural si temporal, barbatii fiind incurajati sa manifeste violenta fizica si agresivitate in mai mare masura decat femeile.

Fiinta umana are ganduri stereotipice cu privire la semenii sai dar si la sine insasi. Trebuinta pentru stima de sine pozitiva ne determina sa aderam la stereotipuri care favorizeaza grupul caruia ii apartinem. Trebuinta de a justifica sistemul social ne determina sa aderam la stereotipuri care favorizeaza grupurile cu un statut mai ridicat decat al grupului din care facem parte.

Acelasi grup va fi stereotipizat diferit in functie de perceperea statutului sau ca ridicat sau scazut. De exemplu, membrii grupului despre care se crede ca are un statut economic superior sunt stereotipizati ca fiind mai inteligenti, muncitori si competenti, dar mai putin prietenosi, cinstiti si simpatici decat membrii grupului despre care au crezut ca are un statut economic mai scazut (Cernat, 2005, p. 102).