Modelarea desavarsirii umane - puterea starii

_{Puterea starii}

„Mintea e aceea care face rau sau bine, Care te face fericit sau nefericit, bogat sau sarac.'

- Edmund Spencer

Ai avut vreodata sentimentul ca totul merge ca pe roate, ca nu se poate intampla nimic rau? O vreme cand totul parea sa mearga bine? Poate ca era la un meci de tenis cand fiecare lovitura era buna, ori la o intalnire de afaceri la care aveai toate raspunsurile. Poate ca era o vreme cand constatai cu uimire ca poti face ceva eroic sau spectaculos de care nu te credeai in stare. Probabil ca ai trait si experienta opusa - o zi in care totul mergea pe dos. Poate iti amintesti de momente cand nu reuseai sa faci niste lucruri pe care de obicei le faceai cu usurinta, cand orice miscare era gresita, cind nu se deschidea nici o usa, orice incercai, nu iesea nimic.

Care e deosebirea? Doar esti aceeasi persoana. Se presupune ca ai la dispozitie aceleasi resurse. Atunci de ce dai rezultate jalnice o data si altele fabuloase data urmatoare? De ce pana si cei mai buni sportivi au zile cand fac totul bine si altele cand nu nimeresc cosul sau rateaza loviturile?

Totul tine de starea neurofiziologica in care te afli. Exista stari care stimuleaza - incredere, dragoste, tarie interioara, bucurie, extaz, incredere -care descatuseaza puterea personala. Dar sunt si stari paralizante - deruta, deprimare, teama, neliniste, tristete, frustrare - care secatuiesc puterea. Cu totii intram si iesim din stari bune si rele. Ati intrat vreodata intr-un restaurant si ati auzit vreo chelnerita maraind: „Ce poftesti?' Credeti ca intotdeauna se poata asa? S-ar putea sa fi dus o viata grea si sa fi fost asa intotdeauna. Dar s-ar putea mai degraba sa fi avut o zi grea, servind prea mult la masa, sau poate a fost sacaita de cativa clienti. Nu este o fiinta rea; se afla doar intr-o pasa proasta. Daca ii poti schimba starea, ii schimbi si comportamentul.

intelegerea starii este secretul intelegerii schimbarii si realizarii desavarsirii. Comportamentul nostru este rezultatul starii in care ne aflam. Adesea facem tot ce ne sta in putinta folosind resursele de care dispunem, dar cateodata suntem intr-o pasa proasta. Mi s-a intamplat in viata, aflandu-ma intr-o anumita stare, sa fac sau sa spun lucruri de care mi-a parut rau mai tarziu sau din cauza carora jn-am simtit stanjenit. Poate vi s-a intamplat si voua. Este bine sa va amintiti aceste momente atunci

cand cineva se poarta urat cu voi. Creeati astfel o stare de compasiune, nu de furie. De fapt, cei care stau in case cu pereti de sticla nu ar trebui sa arunce cu pietre. Tineti minte, chelnerita si alti oameni nu erau asa cum ii arata comportamentul. Secretul este, deci, sa ne tinem sub control starile si, implicit, comportamentul. Ce-ar fi daca doar ati pocni din degete si ati intra, dupa dorinta, in starea cea mai generoasa si mai dinamica - o stare in care sa fiti entuziasmati, siguri de succes, corpul pulseaza de energie, iar mintea plina de viata? Ei bine, acest lucru este posibil.

La vremea cand veti fi terminat aceasta carte, veti sti cum sa va transpu-neti in starile de maxima disponibilitate, datatoare de puteri si sa iesiti din cele proaste prin propria voastra vointa, tineti minte, ca sa dobanditi putere trebuie sa treceti la fapte. Scopul meu in ceea ce va priveste este sa va dezvalui cum sa folositi starile care sa va determine sa treceti la fapte concrete, hotaratoare, precise. in acest capitol vom invata ce sunt acest stari si cum functioneaza. Vom mai invata si de ce ne putem controla starile pentru a le face sa lucreze in avantajul nostru.

O stare poate fi definita ca fiind totalitatea milioanelor de procese neurologice care se petrec in noi, cu alte cuvinte, totalitatea experientelor la un anumit moment in timp. Majoritatea acestor stari se petrec fara nici un control constient din partea noastra. Vedem ceva si reactionam la acel ceva intrand intr-o stare anume. Poate fi o stare plina de orientare si utila sau una neorientata si limitativa, dar cei mai multi dintre noi nu fac prea mare lucru ca s-o controleze. Deosebirea dintre cei care nu reusesc sa-si atinga scopurile in viata si cei care reusesc reprezinta deosebirea dintre cei care nu pot sa se transpuna intr-o stare care sa le sprijine scopurile si cei care se transpun din plin intr-o stare care ii sprijina in realizarile lor.

Aproape tot ceea ce isi doresc oamenii este o anume stare posibila. Faceti o lista cu tot ce va doriti in viata. Vreti sa aveti parte de dragoste? Ei bine, dragostea reprezinta o stare, un sentiment sau o emotie pe care ne-o semnalam si o simtim in noi pe baza anumitor stimuli din mediul inconjurator. Poate ca va doriti bani. Ei, poate ca nu va intereseaza sa aveti acele bucatele de hartie verde impodobite cu figuri ale diverselor notabilitati decedate. Vreti ceea ce inseamna banii pentru voi: dragostea, increderea, libertatea sau oricare alte stari credeti voi ca va ajuta sa-i obtineti. Deci cheia catre dragoste, bucurie, catre acea putere spre care tinde omul de ani si ani - abilitatea de a-si conduce viata - este abilitatea de a sti cum sa-ti stapanesti si conduci starile.

Prima conditie ca sa-ti orientezi starea si sa obtii rezultatele pe care le doresti in viata este sa inveti sa-ti dirijezi efectiv creierul. Ca sa invatam sa facem acest lucru trebuie sa intelegem putin cum functioneaza el. Mai intai de toate trebuie sa stim ce anume genereaza o stare. Secole de-a randul, omul a fost fascinat de modurile in care putea sa-si modifice starile si deci experienta de viata. A incercat prin post, droguri, ritualuri, muzica, sex, hrana, hipnoza; descantec. Toate aceste lucruri au folosul lor dar si neajunsuri. Aveti acum posibilitatea sa aflati cai mult mai simple dar la fel de solide si in multe cazuri, mai rapide si mai precise.

„Cum se face ca toate prostiile capata brusc inteligenta cand te apropii de ele?'

Daca orice manifestare comportamentala este rezultatul starii in, care ne aflam, putem genera diferite comunicari si comportamente mai ales atunci cand ne aflam in stari productive decat atunci cand ne aflam intr-una neproductiva. Si atunci intrebarea pe care ne-o punem este: ce anume genereaza starea in care ne aflam? Exista doua componente principale ale starii: prima o constituie reprezentarile noastre interioare, iar a doua - conditia in care se afla fiziologia noastra si folosirea ei. Ce si cum va imaginati lucrurile, precum si ce si cum vi le comunicati voua insiva in legatura cu o anumita situatie cu care va confruntati - iata ce creeaza in care va aflati si, de aici, felul comportamentului pe care il aveti. De exemplu, cum va purtati cu sotul/sotia sau prietenul/ prietena cand ajunge acasa mult mai tarziu decat a» promis? Ei bine, comporta­mentul vostru va depinde in mare masura de starea in care va aflati atunci cand fiinta iubita se intoarce acasa, iar starea voastra va fi determi­nata in mare masura de ceea va reprezentati in mintea voastra ca motiv al intarzierii. Daca timp de ore intregi v-ati imaginat aceasta persoana draga in legatura cu vreun accident, plina de sange, moarta ori intr-un spital, atunci cand intra pe usa s-ar putea s-o intampinati cu lacrimi in ochi, rasufland usurati, ori cu o imbatisare calda si cu intrebarea: ce s-a intam­plat? Acest comportament provine dintr-o stare de ingrijorare. Daca totusi v-ati imaginat ca persoana iubita a intarziat din cauza unei intalniri clandestine, sau din cauza ca pur si simplu nu-i pasa de timpul vostru sau de sentimentele voastre, atunci cand aceasta persoana ajunge acasa, o

veti primi cu totul altfel, ca urmare a starii in care va aflati. Din starea de a va simti furios sau folosit rezulta un set total diferit de manifestari comportamentale.

intrebarea care se pune acum este evidenta: ce anume face ca o persoana sa-si reprezinte niste lucruri in urma starii de ingrijorare, pe cand o alta isi creeaza reprezentari interioare care o aduc intr-o stare de neincredere sau furie? Exista mai multi factori. Poate ca am luat model dupa reactiile parintilor nostri sau alte tipare de rol legate de acest fel de experiente. Daca, de exemplu, atunci cand erati copii, mama era mereu ingrijorata cand tata venea tarziu acasa, si voi va puteti reprezenta lucrurile intr-un fel in care sa va ingrijoreze. Daca mama spunea ca nu are incredere in tata, s-ar putea ca si voi sa luati adoptati acest model. Astfel, toate crezurile, atitudinile, valorile si experientele noastre trecute legate de o anumita persoana ne afecteaza tipul de reprezentari pe care ni le vom face despre manifestarile lor comportamentale.

Exista un factor si mai important si mai puternic in felul in care percepem si ne reprezentam lumea — acesta este conditia si tiparul nostru de folosire a propriei fiziologii. Tensiunea musculara, ce anume mancam, felul cum respiram, postura noastra, nivelul general al functionarii biochimice, toate acestea au un impact urias asupra starii noastre. Reprezentarea interioara si fiziologia sunt legate intre ele printr-o bucla cibernetica. Orice ar afecta-o pe una, o va afecta automat si pe cealalta. Astfel, schimbarea starilor presupune schimbarea reprezentarii interioare ca si schimbarea fiziologiei. Daca atunci cand persoana iubita (sotul/sotia/copilul) ar fi trebuit sa fie deja acasa, corpul vostru se afla intr-o stare productiva, veti percepe probabil acea persoana ca fiind blocata in circulatie sau pe drum catre casa. Daca totusi din diferite motive va aflati intr-o stare fiziologica de mare tensiune musculara sau extrem de obositi, sau daca va doare ceva ori aveti glicemia scazuta, veti avea tendinta sa va reprezentati lucrurile intr-un mod care va amplifica sentimentele negative. Ganditi-va putin: atunci cand simtiti ca vibrati fizic si va simtiti in forma, nu percepeti lumea inconjuratoare cu totul altfel decat atunci cand sunteti obosit sau va doare ceva? Conditia fiziologiei voastre schimba practic felul in care va reprezentati lumea inconjuratoare si o simtiti. Atunci cand percepeti lucrurile ca fiind grele sau suparatoare, corpul vostra nu se conformeaza oare si se incordeaza? Astfel, acesti doi factori — reprezentarea interioara si fiziologia -interactioneaza in mod constant unul cu celalalt pentru a creea starea in care ne aflam. Iar starea in care ne aflam determina manifestarile compor­tamentale pe care le afisam. Ca urmare, pentru a controla si indruma mani­festarile noastre comportamentale trebuie sa ne putem controla si indruma starile; si ca sa ne controlam starile, trebuie sa ne controlam si sa ne indrumam in mod constient reprezentarile noastre interioare si fiziologia, inchipuiti-va cum ar fi sa fiti capabili sa va tineti sub control 100% starea voastra in orice moment.

inainte sa ne putem indruma experientele noastre de viata trebuie mai intai sa intelegem cum simtim viata. Ca orice mamifer, fiinta umana

CUM NE CREAM STARILE SI MANIFESTARILE COMPORTAMENTALE

Reprezentari Interioare

Ce si cum ne inchipuim

Ce si cum spunem si pastram in minte

Comportament

Verbal — spunem Fizic —facem Se schimba culoarea pielii Respiratie

Fiziologie

Postura

Biochimie

Energie Nervoasa

Respiratie

Tensiune/Relaxare musculara

primeste si isi reprezinta informatiile despre mediul inconjurator prin receptori specializati si organe de simt. Exista cinci simturi: gustativ sau gustul, olfactiv sau mirosul, vizual sau vazul, auditiv sau auzul, si tactil sau pipaitul. Pentru a lua majoritatea hotararilor care au un impact direct asupra comportamentului, folosim doar trei din aceste simturi: vizual, auditiv si tactil.

Acesti receptori specializati transmit stimuli externi catre creier. Prin intermediul proceselor de generalizare, distorsiune si stergere, creierul ia apoi aceste semnale electrice si le filtreaza intr-o reprezentare interioara.

Astfel, reprezentarea voastra interioara, experienta voastra legata de un eveniment, nu este tocmai ceea ce s-a intamplat ci mai degraba o re­prezentare interioara personalizata. Mintea constienta a unui individ nu poate folosi toate semnalele care i se trimit. Probabil ca ati innebuni pur si simplu daca ati constientiza miile de stimuli incepand cu pulsul sanguin dintr-un deget de la mana stanga pana la vibratia din ureche. Astfel creierul filtreaza si depoziteaza informatiile de care are nevoie sau de care se asteapta sa aiba nevoie mai tarziu, si permite mintii constiente a individului sa nu ia in seama restul.

Acest proces de filtrare explica uriasul domeniu al perceptiei umane. Doi oameni pot vedea acelasi accident rutier dar il pot relata in mod complet diferit. Poate ca unul din ei a fost mai atent la ceea ce a vazut iar celalalt la ce a auzit. Ei l-au observat din unghiuri diferite. Au o fiziologie diferita de a incepe procesul de perceptie intai si intai. Unul poate avea dioptrii mari in timp ce celalalt poate avea resurse fizice reduse, in general. Poate ca unul dintre ei a suferit el insusi un accident si avea o reprezentare inca vie, gata inmagazinata deja. Oricum ar sta lucrurile, cei doi vor avea reprezentari diferite ale aceluiasi eveniment. Si vor continua sa inma­gazineze acele perceptii si reprezentari interioare ca pe niste filtre noi prin care vor judeca lucrurile pe viitor.

Exista un concept important folosit in PNL - „Harta nu este totuna cu teritoriul.' Asa cum scria Alfred Korzybski in Science & Sanity, „Trebuie luate in seama caracteristicile importante ale hartii. Harta nu este teritoriul pe care il reprezinta, dar, daca este corect facuta, ea are o structura similara cu a teritoriului, ceea ce o face sa fie de folos.' Sensul, pentru indivizi, este ca reprezentarea lor interioara nu este o redare precisa a unui eve­niment. Este doar o interpretare asa cum a fost ea filtrata prin crezurile, atitudinile, valorile personale specifice si prin ceva numit metaprograme. Poate ca de aceea a afirmat odata Einstein: „Oricine incearca sa faca pe judecatorul pe taramul adevarului si al cunoasterii, este aruncat in nau­fragiu de hohotele zeilor.'

De vreme ce noi nu stim exact cum stau lucrurile, ci doar cum ni le reprezentam, de ce sa nu ni le reprezentam in asa fel incat sa ne dea putere si noua si altora, in loc sa dam nastere la limitari? Cheia succesului acestei actiuni este administrarea memoriei - formarea reprezentarilor care creeaza in mod constant starile cele mai datatoare de puteri pentru un individ. In orice experienta exista anumite lucruri pe care merita sa-ti concentrezi atentia. Chiar si pesoana cea mai realizata se poate gandi la ceva ce nu merge si poate intra intr-o stare de deprimare, frustrare sau suparare - sau se poate concentra pe toate lucrurile care merg bine in viata lui. Oricat de neplacuta ar fi o situatie, ti-o poti reprezenta intr-un fel care sa te mobilizeze.

Oamenii de succes sunt capabili sa ajunga la starea lor cea mai productiva pe o baza solida. Nu asta-i diferenta intre cei care reusesc si cei care nu reusesc? Aduceti-va aminte de W. Mitchell. Nu ceea ce i se intamplase conta. Ci conta felul in care isi reprezenta ceea ce se intamplase.

in ciuda faptului ca suferise arsuri cumplite si apoi paralizase, el a gasit o cale sa intre intr-o stare productiva. Tineti minte: nu se mosteneste nimic rau sau bun. Valoarea inseamna felul in care ne-o reprezentam. Ne putem reprezenta lucruri care ne pun intr-o stare pozitiva, sau putem face opusul. Stati o clipa si va ganditi la o vreme cand va aflati intr-o stare puternica.

Asta facem atunci cand calcam pe carbuni incinsi. Daca v-as cere sa lasati cartea si sa pasiti pe un pat de carbuni incinsi, ma indoiesc ca veti face asa. Nu este ceva ce credeti ca puteti face, si probabil ca nu aveti sentimentele si starile necesare care sa va sustina intr-o asemenea incer­care. Astfel ca atunci cand va vorbesc despre asa ceva, probabil nu veti intra intr-o stare care sa va faca sa intreprindeti aceasta actiune.

Mersul pe carbuni incinsi ii invata pe oameni cum sa-si schimbe starile si manifestarile comportamentale in asa fel incat sa-i mobilizeze sa treaca la actiune si sa obtina rezultate noi in ciuda temerii sau a altori factori limitativi. Oamenii care pasesc pe carbuni incinsi nu sunt diferiti de cei care, atunci cand au intrat pe usa, credeau ca este imposibil sa mergi pe carbuni incinsi. Dar au invatat cum sa-si schimbe fiziologia si au invatat sa-si schimbe si reprezentarile interioare despre ceea ce pot si nu pot, astfel incat mersul prin foc este transformat din ceva inspaimantator in ceva ce ei stiau ca pot face. Acum ei se pot pune intr-o stare total productiva si, aflati in acea stare, pot face multe lucruri pe care inainte le etichetau drept imposibile.

Mersul prin foc ii ajuta pe oameni sa-si formeze o noua reprezentare interioara de posibilitate. Daca acest lucru care paruse atat de imposibil era doar o limitare in mintea lor, atunci ce alte lucruri „imposibile' mai sunt posibile? Una este sa discutam despre puterea starii. Alta este sa incerci s-o traiesti. Asta face mersul prin foc. Vine eu un model nou de crez si posibilitate, si creeaza un sentiment launtric nou sau o asociere de stari pentru oameni, ceva care le face vietile mai bune si le permite sa faca mai mult decatau considerat ei „posibil' mai inainte. Le demonstreaza clar ca comportamentul lor este rezultatul starii in care se afla caci, intr-un moment, facand cateva schimbari in felul in care isi reprezinta experienta, ei pot deveni atat de increzatori incat pot trece efectiv la actiune. Evident ca exista multe cai pentru a face acest lucru. Mersul prin foc este doar o cale spectaculoasa si amuzanta pe care oamenii rar o vor uita.

Cheia obtinerii rezultatelor pe care le doriti este deci sa va reprezentati lucrurile intr-un fel care sa va puna intr-o stare atat de productiva incat sa va dea forta sa intreprindeti actiuni de tipul si calitatea celor care sa va duca la rezultatele dorite. Esecul in aceste actini va insemna de obicei esecul in chiar incercarea de a face ceva ce doriti, sau cel mult o incercare palida, cu jumatate de inima care va duce la rezultate pe masura. Daca eu va spun: „hai sa mergem prin foc', stimulii pe care eu ii generez pentru voi, in cuvinte si limbajul corpului, ajung la creierul vostru unde formeaza o reprezentare. Daca va imaginati oameni cu belciuge in nas, care iau

parte la un ritual cumplit, sau oameni care ard pe rug, nu veti fi in starea potrivita. Daca va imaginati pe voi insiva arzand, starea voastra va fi si mai rea.

Daca totusi v-ati imagina oameni batand din palme, dansand si distrandu-se impreuna, daca ati vedea o scena de bucurie si entuziasm, v-ati afla intr-o cu totul alta stare. Daca ati vedea o reprezentare a imaginii voastre pasind voios si nevatamat, si daca ar fi sa spuneti: „Da, sigur ca pot sa fac asta!', si v-ati misca corpul de parca ati fi total increzatori, atunci aceste semnale neurologice v-ar pune intr-o stare in care este foarte posibil sa treceti la fapte si sa mergeti pe foc.

Acelasi lucru este valabil pentru orice in viata. Daca ne reprezentam noua insine ca lucrurile nu vor merge, atunci nici nu vor merge. Daca ne formam o reprezentare cum ca lucrurile vor merge, atunci vom crea resursele interioare de care avem nevoie pentru a genera starea care ne va sprijini in obtinerea de rezultate pozitive. Deosebirea dintre unul ca Ted Turner, Lee Iaccoca sau W. Mitchell si alti oameni este ca primii isi reprezinta lumea ca un loc unde pot obtine rezultatele pe care si le doresc cu adevarat cel mai mult. Evident, nici in starea noastra cea mai productiva nu obtinem intotdeauna rezultatele pe care le asteptam, dar atunci cand generam starea cea mai potrivita, creeam cea mai mare sansa posibila de folosire eficienta a tuturor resurselor noastre interioare.

Urmatoarea intrebare logica pe care ne-o punem este: daca repre­zentarile interioare si fiziologia merg mana in mana pentru a crea starea din care se naste comportamentul, atunci ce anume determina tipul specific de comportament pe care il adoptam atunci cand ne aflam in acea stare? intr-o stare de dragoste, cineva te va imbratisa, pe cand altcineva iti va spune ca te iubeste. Raspunsul este: atunci cand intram intr-o stare, creierul nostru acceseaza mai multe posibilitati de manifestare compor­tamentala. Numarul acestor posibilitati este determinat de modelele noastre luate din lumea inconjuratoare. Atunci cand se infurie, unii au un singur model major pentru felul cum trebuie sa reactioneze, asa ca izbucnesc asa cum au invatat urmarindu-i pe parintii lor care faceau astfel. Ori poate ca au incercat altceva ce a dat rezultate, acel ceva fiind apoi stocat in memorie ca mod de a reactiona pe viitor.

Cu totii avem viziuni asupra lumii inconjuratoare, modele care dau forma perceptiilor noastre in legatura cu aceasta lume. De la oamenii pe care ii cunoastem si din cartile citite, din filme si de la televizor, ne formam o imagine despre lumea in care traim si despre posibilitatile pe care ni le ofera. in cazul lui W. Mitchell, ceea ce i-a daltuit viata a fost amintirea unui barbat pe care il cunoscuse cand era mic - un barbat care era paralizat dar care facuse din viata lui un adevarat triumf. Astfel, Mitchell avea un model care 1-a ajutat sa-si reprezinte propria situatie ca pe ceva care nu-1 impiedica nicicum sa aiba reusite depline.

Ceea ce trebuie sa facem ca sa luam model de la altii este sa aflam ce crezuri anume i-au ajutat pe acestia sa-si reprezinte lumea intr-un fel care sa le permita sa treaca efectiv la fapte. Trebuie sa aflam exact ce

reprezentare dau ei propriei lor experiente in legatura cu lumea inconjuratoare. Ce imagini isi proiecteaza ei in mintea lor? Ce-si zic in sinea lor? Ce simt? inca o data, daca noi reproducem exact acele mesaje in corpul nostru, putem obtine rezultate asemanatoare. Acesta este tot secretul modelarii.

Una dintre constantele din viata este ca rezultate se obtin mereu. Daca nu va puteti decide in mod constient ce rezultate anume vreti sa obtineti si sa va reprezentati lucrurile in consecinta, atunci s-ar putea ca un element exterior - o conversatie, o emisiune de televiziune, ori orice altceva - sa va creeze un comportament care sa nu va sprijine. Viata e ca un suvoi. Merge la vale si s-ar putea sa te ia apa daca nu iei masuri hotarate si constiente, pentru a te indrepta incotro vrei tu. Daca nu sadesti semintele mentale si fiziologice ale rezultatelor pe care le astepti, vor napadi buruienile. Daca nu ne dirijam constient mintea si starile, s-ar putea ca mediul inconjurator sa ne provoace niste stari intamplatoare nedorite. Si atunci rezultatele pot fi dezastruoase. Este neaparata nevoie sa stam zilnic de paza la usa mintii noastre, sa stim cum sa ne reprezentam constant ceea ce ne intereseaza. Trebuie sa ne plivim zilnic gradina.

Unul dintre cele mai edificatoare exemple de a te afla intr-o stare nedorita este povestea lui Karl Wallenda, unul dintre Zburatorii Wallenda. Facuse zboruri de rutina ani de zile, avand mare succes, fara sa se gandeasca vreodata la posibilitatea unui esec. Caderea nu intra pur si simplu in planurile lui mentale. Apoi, cu cativa ani in urma, s-a apucat deodata sa-i spuna sotiei lui ca incepuse sa se vada cazand. Pentru prima data, a inceput sa isi dea constant reprezentarea caderii. La trei luni dupa ce incepuse sa vorbeasca despre asta, a cazut si a murit. Unii ar spune ca a avut o presimtire. Un alt punct de vedere ar fi ca el a dat sistemului sau nervos o reprezentare constanta, un semnal, care 1-a adus intr-o stare capabila sa-1 sprijine in comportamentul caderii - a creeat un rezultat. I-a oferit creierului sau o cale pe care s-o urmeze, iar creierul a urmat-o pana la urma. De aceea este atat de important sa ne concentram in viata asupra a ceea ce vrem, in opozitie cu ceea ce nu vrem.

Daca va concentrati mereu asupra tuturor relelor in viata, asupra tuturor lucrurilor pe care nu vi le doriti sau asupra tuturor problemelor posibile, va puneti intr-o stare care sprijina acele tipuri de manifestari compor­tamentale si de rezultate. De exemplu, sunteti o persoana geloasa? Nu, nu sunteti. Poate ca in trecut ati generat stari de gelozie si tipurile de manifestari comportamentale care se nasc din aceste stari. Nu sunteti totusi totuna cu comportamentul vostru. Facand astfel de generalizari in legatura cu persoana voastra, veti crea un crez care va va guverna si va va dirija actiunile pe viitor. Tineti minte: comportamentul vostru este rezultatul starii voastre, iar starea voastra este rezultatul reprezentarilor voastre interioare si a fiziologiei voastre, si aveti posibilitatea sa le schimbati pe amandoua doar in cateva momente. Daca ati fost gelosi in trecut, asta inseamna pur si simplu ca v-ati reprezentat lucrurile intr-un

fel care a creeat aceasta stare. Puteti acum sa va reprezentati lucrurile intr-un nou mod si sa generati stari noi insotite de manifestari comportamentale corespunzatoare lor. Tineti minte: intotdeauna este la alegerea noastra cum sa ne reprezentam lucrurile. Daca iti reprezinti ca iubitul tau te inseala, cat de curand te vei afla intr-o stare de furie si suparare. Adu-ti aminte ca nu ai nici o dovada ca asa stau lucrurile, dar ii dati corpului vostru senzatia ca este adevarat, astfel incat atunci cand persoana iubita ajunge acasa, esti banuitor si suparat. Aflat in aceasta stare, cum te porti cu persoana iubita? De obicei, nu prea frumos. S-ar putea sa-1 bruschezi verbal, sau doar sa tii raul in tine si sa treci la represalii mai tarziu.

Adu-ti aminte, s-ar putea ca persoana iubita sa nu fi facut nimic rau insa comportamentul pe care il afisezi ca urmare a starii pe care o ai ar putea s-o faca sa-si doreasca compania altcuiva! Daca esti gelos, ta creezi acea stare. iti poti schimba imaginile negative despre persoana iubita cu altele in care aceasta persoana se straduieste sa ajunga acasa. Acest nou proces de imaginare te va pune intr-o stare in care, atunci cand persoana iubita va ajunge acasa, te ve comporta intr-un fel care o va face sa se simta dorita si ii va mari dorinta de a fi cu tine. Ar putea exista momente cand iubitul/iubita chiar face ceea ce ti-ai imaginat, dar de ce sa faci risipa de emotii pana cand nu esti sigur de asta? De cele mai multe ori este foarte putin probabil sa fie adevarat, cu toate astea produci suferinta de ambele parti, si la ce bun?

„Gandul este stramosul oricarei fapte.'

- Ralph Waldo Emerson

Daca preluam controlul asupra comunicarii cu noi insine si dam semnale vizuale, auditive si tactile legate de ceea ce dorim, putem obtine constant rezultate pozitive remarcabile, chiar in situatii in care nu par sa fie prea multi sorti de izbanda sau chiar de loc. Cei mai fermi si mai eficienti directori, antrenori, parinti si motivatori sunt aceia care pot reprezenta imprejurari din viata, lor insisi si altora intr-un mod in care semnaleaza succesul catre sistemul nervos, in ciuda stimulilor externi aparent nedatatori de speranta.

Se pastreaza pe ei si pastreaza si pe altii intr-o stare de productivitate totala, astfel incat pot continua sa intreprinda actiuni pana cand ajung la reusita. Probabil ca ati auzit de Mei Fisher. Este cel care a cautat timp de saptesprezece ani o comoara ingropata undeva pe un fund de mare, si care a descoperit in cele din urma lingouri de aur si argint care valorau peste 400 milioane de dolari. intr-un articol despre el am citit ca un membru al echipajului sau a fost intrebat cum de a rezistat atat de mult. Acesta a raspuns ca Mei avea un talent deosebit sa-i insufleteasca pe toti. in fiecare zi isi spunea lui si echipajului: „Astazi este ziua cea mare.', iar la sfarsitul zilei: „Maine va fi ziua cea mare.' Dar nu era destul sa o spuna. O facea in asa fel incat tonul vocii lui corespundea cu imaginile din mintea lui si cu sentimentele sale. in fiecare zi se transpunea intr-o

stare care sa-1 faca sa continue cautarile pana in momentul reusitei. Este un exemplu clasic de Formula Succesului Suprem. Stia ce urmarea, a trecut la fapte, a invatat din ceea ce a mers - si daca nu a mers, a incercat altceva pana cand a reusit. Unul dintre cei mai buni motivatori pe care ii cunosc este Dick Tomey, antrenor principal de fotbal la Universitatea din Hawaii. El intelege cu adevarat felul in care reprezentarile interioare ale oamenilor le afecteaza performanta. Odata, intr-un meci cu echipa de la Universitatea din Wyoming, echipa lui era impinsa de colo-colo pe teren. La pauza, scorul era 22-0 si echipa lui arata de parca nu juca pe acelasi teren ca cea din Wyoming.

Va inchipuiti in ce stare erau jucatorii lui Tom cand au intrat la vestiar in pauza. A aruncat o privire catre capetele plecate si expresiile amarate ale fetelor jucatorilor si si-a dat seama ca daca nu ii scotea din starea aceea, nu aveau nici o sansa in repriza a doua. Judecand dupa starea fiziologica in care se aflau, pareau sa se cufunde in sentimentul ca erau niste ratati si in starea aceea nu gaseau resurse sa reuseasca.

Asa stand lucrurile, Dick a adus un panou pe care se aflau niste articole pe care el le adunase de-a lungul anilor. in fiecare articol era descrisa cate o situatie asemanatoare cu cea in care se afla echipa lor in acel moment, in care nu existau sorti de izbanda pentru echipa despre care era vorba. Punandu-si jucatorii sa citeasca articolele el a reusit sa le insufle o incredere noua ca puteau intr-adevar sa-si revina - si aceasta incredere (reprezentare interioara) a generat o intreaga stare neurofiziologica noua. Ce s-a intamplat? Echipa lui Tomey si-a revenit in cea de-a doua repriza si a jucat jocul vietii ei, nelasandu-i pe cei din Wyoming sa mai marcheze nici un gol toata repriza si castigand cu 27-22. Au reusit pentru ca el le-a schimbat reprezentarile interioare - credinta lor ca acel lucru era posibil.

Nu cu mult timp in urma ma aflam in acelasi avion cu Ken Blanchard, coautor la cartea Manager la minut. Tocmai publicase un articol in revista Golf Digest, cu titlul „Jucator de golf la minut'. Intrase in legatura cu unul dintre cei mai buni instructori de golf din Statele Unite si, ca urmare, isi perfectionase felul de a juca. Spunea ca invatase tot felul de lucruri folositoare dar nu prea le putea tine minte pe toate. Atunci i-am spus ca nu era nevoie sa tanjeasca dupa ele. L-am intrebat in schimb daca a reusit vreodata sa loveasca perfect o minge de golf. Mi-a raspuns, sigur ca da. L-am intrebat daca facuse asta in nenumarate randuri. Mi-a raspuns, sigur ca da. Atunci, i-am explicat eu, acea strategie sau mod specific de a-si organiza resursele fusese limpede inregistrat in inconstientul sau. Tot ce avea de facut era sa se repuna in starea in care folosise toate acele informatii pe care le avea deja. A durat cateva minute ca sa-1 invat cum sa intre iar in starea aceea si apoi cum sa se foloseasca din nou de acea dispozitie. (Veti invata aceasta tehnica in capitolul 17) Ce s-a intamplat dupa aceea? S-a dus si a jucat cea mai buna runda pe care o jucase vreodata in cincisprezece ani, doborand cincisprezece recorduri de lovituri din runda precedenta. De ce? Pentru ca nu exista o putere mai mare decat aceea pe care ti-o da o stare productiva. Nu a mai avut nevoie

sa se lupte ca sa-si aminteasca. A avut acces la tot ce avea nevoie. Trebuia doar sa dea drumul la informatie.

Tineti minte: comportamentul uman este rezultatul starii in care ne aflam. Daca ati obtinut vreodata un rezultat bun, il poti obtine din nou, facand aceleasi actiuni mentale si fizice pe care le-ai facut atunci. inainte de Olimpiada din 1984, am lucrat cu Michael O'Brien, un inotator care a participat la cursa de 1.500 m liber. Se antrenase dar simtea ca nu isi folosea toate resursele ca sa reuseasca. Intrase intr-o serie de blocaje mentale care pareau sa-1 opreasca. Avea oarecare temeri in legatura cu ceea ce putea insemna succesul si astfel tintea catre o medalie de bronz sau poate una de argint. Nu se numara printre inotatorii favoriti pentru medalia de aur. Favoritul, George DiCarlo, il invinsese pe Michael in mai multe randuri.

Am petrecut o ora si jumatate cu Michael si l-am ajutat sa-si modeleze starile de performanta de varf - adica, sa descopere cum sa se, puna in cele mai productive stari fiziologice ale sale, ce isi imaginase, ce isi spusese in sinea lui si ce simtise in singura intrecere in care il invinsese pe George DiCarlo. A inceput prin a-si aminti ce actiuni intreprinsese, mentale si fizice, atunci cand castiga intrecerile. Am legat starea in care se afla atunci de un automatism, sunetul focului de revolver care anunta inceperea cursei. Am aflat ca in ziua in care il invinsese pe George DiCarlo ascultase buletinul de stiri prezentat de Huey Lewis chiar inainte de cursa. Asadar, in finala Olimpiadei a facut exact ceea ce facuse in ziua in care castigase, ba chiar a ascultat si stirile prezentate de Huey Lewis. Si 1-a invins pe George DiCarlo, castigand medalia de aur cu un avans de sase secunde bune.

Ati vazut vreodata filmul The Killing Fields (Campiile Ucigase)? Este in acest film o scena pe care n-am s-o uit niciodata: este vorba de un pusti de vreo 12-13 ani care traieste in miezul haosului si distrugerilor razboiului din Cambodgia. La un moment dat, fiind in culmea frustrarii, pune mana pe o mitraliera si il spulbera pe un individ. E o scena socanta. Poate ca va intrebati, cum Dumnezeu poate un copil de 12 ani sa ajunga in stare sa faca una ca asta? Ei bine, doua lucruri se intampla: unul, ca este atat de frustrat incat intra intr-o stare care il azvarle in abisurile groaznic de violente din personalitatea lui; al doilea, este faptul ca traieste intr-un mediu cultural atat de imbibat cu razboi si distrugere incat a pune mana pe o mitraliera pare a fi o reactie normala. I-a vazut pe altii facand-o si o face si el. Este o scena groaznic de negativa. incerc sa ma concentrez asupra unor stari mai pozitive. Dar este o insumare dramatica a felului in care putem infaptui intr-o stare - buna sau rea - unele lucruri pe care nu le-am putea infaptui intr-alta. Subliniez mereu acest lucru ca sa vi-1 intiparesc adanc in minte: tipul de comportament pe care il adopta oamenii este rezultatul starii in care se afla ei. Cum anume reactioneaza ei din acea stare se bazeaza pe modelele copiate de ei din mediul inconjurator - adica, strategiile lor neurologice inmagazinate. Nu l-as fi putut determina pe Michael O'Brien sa castige medalia olimpica de aur.

Ar fi trebuit sa munceasca o viata intreaga ca sa inmagazineze strategiiile, reactiile muschilor s.a.m.d. Ceea ce puteam face era sa aflu cum putea sa-si convoace resursele lui cele mai eficiente, strategiile lui de succes, pe loc si in momentele cheie cand avea nevoie de ele.

Cei mai multi oameni intreprind prea putine actiuni constiente pentru a-si dirija starile. Se trezesc din somn prost dispusi sau se trezesc plini de energie. intorsaturile bune ii inalta, cele rele ii darama. Diferenta majora dintre oamenii care actioneaza in acelasi domeniu sta in eficienta cu care isi administreaza resursele. Nimeni nu reuseste tot timpul, dar exista anumiti sportivi care au capacitatea de a se pune intr-o stare productiva aproape la comanda, care aproape intotdeauna se ridica la nivelul pe care il ofera ocazia. Cum de a dat Reggie Jackson toate acele lovituri magistrale la baseball? Cum si-au dezvoltat Larry Bird sau Jerry West neobisnuita abilitate de a atinge/lovi toate acele tinte la semnalul sonor? Au fost in stare sa arunce in joc tot ce aveau mai bun in ei exact atunci cand a fost nevoie, atunci cand era presiunea mai mare.

Schimbarea starii este ceea ce cauta cei mai multi dintre oameni. Vor sa fie fericiti, voiosi, extaziati, in centrul atentiei. Vor linistea cugetului sau se lupta sa scape din niste stari care le displac. Se simt frustrati, suparati, necajiti, plictisiti. Ce fac cei mai multi dintre oameni in aceste cazuri? Ei bine, aprind televizorul care le ofera noi reprezentari pe care le pot interioriza, asa ca vad ceva si se distreaza. Nu se mai afla in starea de frustrare. Ies in oras sa manance sau fumeaza o tigara ori iau un drog. Daca sunt mai entuziasti, pot face chiar putina miscare. Singura problema in mai toate aceste abordari este faptul ca sunt doar o rezolvare temporara. Cand emisiunea la televizor s-a terminat, revin aceleasi reprezentari interioare ale existentei lor. Si le reamintesc si iarasi se simt rau - dupa ce efectul excesului de mancare sau al drogului a disparut. Acum trebuie platit pretul pentru schimbarea temporara a starii. Spre deosebire de aceasta situatie, cartea de fata va va invata cum sa va schimbati direct fiziologia si reprezentarile interioare fara sa folositi elemente exterioare care, pe termen lung, pot creea de multe ori probleme suplimentare.

De ce apeleaza oamenii la droguri? Nu pentru ca le place sa-si infiga ace in mana, ci pentru ca le place experienta si pentru ca nu stiu nici o alta cale de intrare in acea stare. Am avut in preajma mea copii toxicomani care au dat cu piciorul obiceiului de a se droga dupa ce au calcat pe carbuni incinsi, pentru ca li se oferise un model mai elegant al felului in care pot atinge aceeasi stare de extaz. Un pustan care folosea heroina de sase ani si jumatate a terminat de mers pe jaratec si a declarat celor din grup: „Gata! Niciodata dupa o doza de heroina injectata n-am simtit ceva care sa se apropie macar de ceea ce am simtit la capatul plimbarii pe carbunii acestia.'

Asta nu insemna ca trebuia sa mearga mereu pe foc. Trebuia doar ca acceseze in mod regulat la aceasta noua stare. Facand ceva ce i se paruse pana atunci imposibil, el si-a dezvoltat un nou model al felului in care putea sa faca in asa fel incat sa se simta bine.

Oamenii care au atins desavarsirea sunt maestri ai plonjarii in cele mai productive zone ale creierului lor. Asta ii deosebeste de restul. Esentialul care trebuie retinut din acest capitol este ca starea voastra are o putere uluitoare si voi sunteti aceia care o puteti controla. Nu trebuie sa va lasati la mila oricarei solutii care va iese in cale.

Exista un factor care stabileste dinainte felul in care ne vom reprezenta experientele vietii noastre - un factor care filtreaza felul in care ne reprezentam lumea. Un factor care determina felurile starilor pe care ni le vom crea in mod constant in anumite situatii. El a fost numit puterea suprema. Haideti acum sa investigam puterea fermecata data de