Ziarele locale

Ziarele locale

Cele mai de succes publicatii din ultimii ani sunt saptamanalele locale, care constituie cam jumatate din cele aproximativ 520 de publicatii negratuite saptamanale care si-au marit tirajele. Din cauza urbanizarii societatii si a anonimitatii crescande la care a dus aceasta, a aparut dorinta oamenilor de a se regasi in comunitati. Una dintre manifestarile acestei cautari este traiul in suburbiile oraselor. Oamenii mai instariti se muta in marile orase, iar ceilalti raman in „satele” lor si se raporteaza la comunitatile locale, iar ziarele locale le intaresc senzatia de comunitate.

Editorul Ray Tindle[1] si-a vandut grupul de publicatii Surrey Advertiser, ziare care apareau in doua orase instarite din provincia Surrey, filialei regionale a trustului Guardian. Dupa ce a luat aceasta hotarare, s-a ocupat cu achizitionarea ziarelor mici. Tindle crede in valorile traditionale ale ziarelor locale, care descriu serbari si expozitii florale si au grija ca in fiecare saptamina sa apara in ziar cat mai multe nume cu putinta. Investitia sa in ziare mici, cu tiraje reduse, adesea mult sub 10.000 de exemplare, s-a dovedit o initiativa de mare succes.

Aflate cu un pas inaintea acestora, saptamanalele detinute de marile grupuri media s-au bucurat de un succes asemanator, atat in ceea ce priveste vanyarile cat si profitul. Axandu-se pe stiri locale si sustinand micile comunitati, acesteasi-au mentinut sau chiar si-au sporit vanzarile. Cum nu trebuie sa faca altceva decat sa acopere stiri locale, avand monopol asupra pietei locale in ceea ce priveste publicitatea, anunturile de servicii, vanzari, divertisment, nasteri, nunti si decese, ele au un program clar si coerent. Pot publica poze cu bebelusi, promotii scolare, nunti, evenimente sportive, festivaluri de dans, dineuri si expozitii canine, cu certitudinea ca fiecare chip si nume publicat reprezinta un cititor, iar o multime de rude si prieteni ai acestora vor cumpara cate un exemplar. Aceste ziare locale stiu de asemenea ca fiecare proiect aprobat, fiecare masura de imbunatatire a traficului, fiecare zona de parcari, orice nou supermarket sau pravalioara inchisa reprezinta subiect de disputa, o poveste care vinde ziarul. Este o forma foarte pura de jurnalism si o baza de antrenament pentru jurnalistii buni care merg apoi mai departe, la un nivel mai inalt.

Ziarele locale mai au si un alt mare avantaj si anume faptul ca in general detin monopol asupra stirilor locale. Televiziunile sunt in genere doar regionale, desi exista planuri de statii Tv locale in toata tara. In mod cert, tehnologia permite distribuirea unor astfel de servicii. Iar statiile locale de radio sunt in mare axate pe muzica si au o oferta foarte limitata de stiri ce nu poate concura cu yiarele locale.

„Cotidienele locale reprezinta incontestabil mass-media numarul unu”[2]. Orice ar incerca sa faca stasiile de radio locale, ele nu pot sparge acest monopol. Dar nici nu este necesar.

Cotidienele ocupa intotdeauna primul loc dintr-un motiv foarte simplu: nicaieri regula jurnalistica „numele sunt stiri” nu-si gaseste o justificare mai valabila decat in relatarea locala. Fiecare are posibilitatea de a se regasi in ziarul local. De la functionarul unei asociatii sportive la membrii unei factiuni din consiliul local, de la cei activi in institutiile de caritate pana la personalitatile locale – cum sunt directorii de scoli sau de firme – toti apar cu regularitate in paginile „ziarului” lor. Chiar si „simplul” cititor are posibilitatea sa participe la o dezbatere publica prin intermediul paginii dedicate scrisorilor primite de la cititori. Niciun alt mijloc de comunicare nu face pasul de la viata privata la cea publica atat de usor ca ziarul local. „Ai vazut ce a scris (spus, facut) x?” – intrebarea se aude oriunde intre oamenii dintr-o localitate. Pe plan local, ea afecteaza cu mult mai mult evenimentele din vecinatate decat cele mondiale. Ce reprezinta criza conjugala a lui Bill Clinton pe langa noutatea ca Lieschen Muller a fost surprinsa furand? Din motive pur tehnice, niciun post de radio local nu poate cuprinde in asemenea masura viata cotidiana a oamenilor. Un program radio nu ofera posibilitatea „de a spicui” un reportaj, in vreme ce in cazul unui articol de ziar, poti sa frunzaresti titlurile si sa te opresti la cele care te intereseaza.

La acestea se adauga si faptul ca interesul fata de o relatare dintr-un ziar local creste in masura in care protagonistii le sunt cunoscuti personal cititorilor. Daca primarul, seful pompierilor sau antrenorul de fotbal este un vecin pe care-l intalnesti zilnic pe strada sau la o bere, atunci o informatie despre el este interesanta, chiar daca nu afecteaza cititorul. In cazul radioului, acest principiu nu este intru totul valabil. Atentia ascultatorilor creste in special atunci cand apar nume sau voci cunoscute. In rest, radioul este considerat – ca si televizorul – un mediu indepartat, greu de acceptat ca produs original.

Pentru un post local de radio ar fi o falsa ambitie sa vrea sa „fure” locul unui cotidian local. Efortul necesar ar fi inutil. Radioul, chiar si cel local, este si ramane un mediu secundar, acceptat in cel mai bun caz drept o completare a presei locale.

De aceea o statie locala poate si trebuie sa se concentreze indeosebi asupra acelor domenii in care radioul este in mod natural superior ziarului – actualitate, rapiditate, reportaje live si posibilitatea de a transmite informatii din orice loc.