Montajul- editarea, racordul de imagine in televiziune

Montajul sau editarea reprezinta suma operatiilor de prelucrare a imaginilor dupa ce acestea au fost inregistrate. Montajul este un termen ce provine din limba franceza, insemnand actiunea de asamblare a partilor ce compun un intreg. Responsabilul tehnic al acestei operatiuni este editorul de imagine, in timp ce responsabilitatea editoriala apartine jurnalistului.

Montajul este una dintre cele mai importante etape in crearea povestii, naratiunii de televiziune. Cadrele filmate se combina pentru a forma un intreg cu un sens similar cu cel al evenimentului pe care il redau. Montajul are rolul de a crea, de a ritma, de a structura si de a da un sens povestii. Editarea este atat de importanta in cadrul procesului vizual de redare a povestii deoarece reproduce modul in care mintea omeneasca “vede” realitatea.

De fapt, montajul este o tehnica simpla ce are la baza principii omenesti de “developat” realitatea: mintea omeneasca stocheaza imagini care provin din realitate si defineste aceste realitati, creandu-le un sens. Arta editarii nu consta numai in abilitatea tehnica de a combina imaginil, ci mai ales in a construi noi realitati. Din acest punct de vedere, editarea nu mai este capatul drumului pe care merge povestea, ci chiar inceputul sau. Alegerea incadraturilor si a continutului imaginilor este o forma a selectiei editoriale. Ordinea in care apar cadrele este o decizie editoriala. Lungimea cadrelor este deasemenea o decizie editoriala, un mod de a controla tensiunea dramatica printr-o taietura rapida sau o defilare mai lenta prin fata ecranului, pana cand ochiul si mintea sunt saturate de informatia respectiva.

Inca din timpul filmarilor trebuie avut in vedere ca pentru a obtine efectele dorite prin montaj, cadrele trebuie inregistrate in asa fel incat ele sa poata fi imbinate ulterior intr-o anumita succesiune, in functie de raportul specific dintre ele, de lungimea, durata lor. Intre filmare si montaj exista o anumita conditionare, o anumita reciprocitate si o interdependenta permanenta.

In televiziune, fiecare imagine intra in relatie cu cel putin alte doua( scena dinainte si cea de dupa). Aceasta inlantuire este de cele mai multe ori facuta cu ajutorul unei tehnici numita simplu taietura, care inseamna lipire simpla, curata, fara vreun efect a unei imagini langa o alta imagine. Nu este o manipulare, deoarece este acelasi principiu dupa care functioneaza mintea umana: daca atentia este concentrata asupra unui lucru, dar in acelasi spatiu se intampla ceva mai interesant, atentia se indreapta spre imaginea mai interesanta. Trecerea de la o imagine la alta nu se face oricum ci dupa anumite reguli.

Principii de editare:

* Continuitatea actiunii se realizeaza prin:

-identificarea subiectului; orice subiect/obiect care apare in imagine trebuie recunoscut, nu trebuie plasat la distante mari in timp( se pierde identitatea sa, sau poate fi favorizata saritura in cadru, cand intr-o succesiune de cadre avand acelasi protagonist, personajul are directia privirii orientata diferit fata de ecran ( la editare, va da impresia ca ii sare privirea dintr-o parte intr-alta a ecrenului).

- sugerarea unor harti mentale: ajuta la intelegerea logica a subiectului

- folosirea corecta a miscarii

* Complexitatea actiunii trebuie neaparat sugerata, de aceea sunt uneori admise incalcarile conventiilor de editare.

* Contextul actiunii  trebuie respectat cu orice pret. De aceea sunt folosite uneori imagini de arhiva.

* Continultul dicteaza ritmul

*Cat dureaza un cadru? Timpul real trebuie convertit in timp filmic. Comprimarea timpului se face cu ajutorul cadrelor de legatura. Orice tip de cadru care distrage atentia de la elementele principale ale actiunii permite editorului sa impinga actiunea inainte sau inapoi.

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

Actualizarea – contureaza incubatia si materializeaza, ofera consistenta, densitate textului in pregatire;

Redactarea – in care intervine si inventivitatea personala;

Munca de atelier – procesul de finisare, de stilizare.

2. Criterii de alegere a subiectului

Dintre cele cinci etape enumerate mai sus, cea care vizeaza alegerea subiectului se dovedeste a fi, in practica, cea mai anevoioasa si cea mai putin apreciata etapa a activitatii jurnalistice. Cercetatorii si jurnalistii au stabilit numeroase etaloane, grile de selectie atribuind, pe diferite scale, valori diferite informatiilor. Dintre acestea, doar trei s-au impus: actualitatea, semnificatia si gradul de interes.

ACTUALITATEA este o valoare specifica tuturor marfurilor media. Publicul asteapta ca presa sa il informeze, in timp util, real despre contemporanii lui, despre evenimente care se petrec acolo unde prezenta lui fizica nu este posibila. Altfel spus, actualitatea reprezinta un element al gradului de interes. Acesta este motivul pentru care jurnalistii isi pun uneori viata in pericol: obtinerea exclusivitatii, prezenta la fata locului – totul se desfasoara in virtutea concordantei, a simultaneitatii intre producerea evenimentului si cei interesati de producerea lui. Transmisiunile in direct sunt rezultanta acestei presiuni temporale.

SEMNIFICATIA priveste faptul in sine, consecintele lui. I se cer, astfel, jurnalistului calitati de vizionar intr-o oarecare masura. El trebuie sa aprecieze corect evenimentele, consecintele lor pentru public, sa le situeze in context, sa le integreze, adica, in plan social.

GRADUL DE INTERES vizeaza posibila atitudine a consumatorului fata de prezentarea unui anume eveniment. Or, cum am observat, publicul nu are aceeasi structura, avem de-a face mai mult cu publicuri, decat cu un public. Sferele lor de interes vor fi si ele, prin urmare, foarte neomogene. Apoi, interesul trebuie corelat cu actualitatea, cu semnificatia evenimentului si cu localizarea lui spatiala. Intre spatiu si grad de interes raportul este invers proportional, evenimentele desfasurate in apropiere fiind mult mai actractive decat cele din alte zone geografice. Ph. Gaillard adauga un aspect particular legat de gradul de sensibilitate al publicului, de inclinatia sa de a se identifica cu actorii unui fapt divers. „Astfel, un public intelectual se va preocupa prea putin de povestile de dragoste ale vedetelor si capetelor incoronate, iar un public de mame gospodine va vibra in mod special afland nu conteaza ce stire care priveste copiii”[2] .

Pentru D. Randall[3] , pe scala valorica, informatiile se structureaza astfel:

Articolele despre ce s-a intamplat;

Articolele despre ceea ce se spune ca se intampla sau s-a intamplat;

Articolele despre ceea ce se spune ca se va intampla;

Saritura in cadru intervine atunci cand actiunea sare in mod nenatural inainte sau inapoi in timp. Ex. : un personajtine o umbrela deasupra capului la un spectacol in aer liber, iar in cadrul urmator umbrela nu mai apare nicaieri. Saritura in cadru face posibila o succesiune a doua cadre care nu e posibila in mod natura. Alt ex.: o femeie apare imbracata in rosu iar in cadrul urmator este imbracata in galben.

Saritura in ax intervine atunci cand subiectul/obiectul filmarii sare in mod nenatural din stanga in dreapta cadrului sau invers fara o logica prestabilita.

*Tranzitia intre cadre . Pentru a elimina sariturile in imagine este nevoie de cadre care sa se concentreze pe aspectele periferice ale actiunii; daca sunt utilizate doua imagini imposibil de alaturat, deturneaza ochiul pentru moment si fac saritura mai putin plauzibila. In cazul cu umbrela, un plan de legatura este un cadru care surprinde aspecte din multimea din jur( chipuri de oameni etc), care trebuie inserat imediat inaintea imaginii in care omul nu are umbrela.

Moduri de realizare a tranzitiei de la un cadru la altul:

a) taietura simpla este trecerea pur si simplu de la un cadru la altul

b) dizolvul (dissolve) asigura o tranzitie gradata intre doua cadre, cele dou aimagini se suprapun pentru un timp foarte scurt.

c) wipe, stergerea

d) fade sau efectul de innegrire

Tipuri de montaj

* Montaj paralel

* Montaj prin antiteza

* Montaj prin analogie

* Montaj prin sincronism

* Leitmotivul