Jurnalism
Elemente grafice inElemente grafice in proiect Amplasate cu grija si selectate cu atentie, elementele grafice pot imbunatati aspectul unei publicatii. Alaturi de aspectul decorativ si de interes pentru cititor, partea grafica poate contribui la mai buna intelegere a mesajului transmis prin text. Fotografiile, diagramele, desenele, diversele imagini si logotipurile ajuta citi-torul sa inteleaga mesajul transmis de creator prin intermediul documentului. Gradul de eficienta al acestora este in functie de locul unde sunt amplasate si de modul cum sunt utilizate si prezentate. 1 Fotografii Rolul unei fotografii este de a completa mesajul si de a usura intelegerea acestuia si nu de a distrage atentia cititorului. Realizarea acestei cerinte nu este intotdeauna usoara.
Fig. 1 Este recomandabila realizarea unei biblioteci proprii cu imagini, adunate in timp, sau intocmita cu ajutorul unor artisti fotografi profesionisti. Stocul de fotografii poate fi impartit in doua categorii: color si alb-negru. In acest fel, in functie de documentul creat, poate fi aleasa mai usor fotografia cea mai adecvata. 2 Logotipuri Logotipul (sau, pe scurt, logo) este o reprezentare grafica proprie unei companii sau organizatii. Elementele grafice care formeaza un logotip sunt proiectate in asa fel incat sa fie usor de recunoscut si sa aminteasca clientului de serviciile sau produsele companiei. Logotipul trebuie incadrat corespunzator in pagina, astfel incat compozitia sa reflecte influenta pozitiva a acestuia.
Forma
moale, rotunda, a logotipului contrasteaza bine cu forma
rectangulara, alungita, a textului. Fig. 2 Tiparirea logo-urilor color necesita utilizarea unor cerneluri speciale, uneori specifice companiilor respective. Acest fapt poate constitui inclusiv un element de securitate, ca o certificare suplimentara a autenticitatii unui document. Unele logotipuri depind de dimensiunile spatiului pe care sunt tiparite, dispunand, pe langa aspectul normal, de o varianta „prescurtata”. Varianta normala, de exemplu, poate include denumirea companiei. Daca logotipul necesita includerea unui text, fontul trebuie ales cu atentie, iar textul propriu-zis va fi scurt si menit sa completeze imaginea, nu sa o explice sau sa o descrie.
Fig. 3 3 Clip art Un „clip art” descrie o imagine de mici dimensiuni care se introduce intr-un document in scopul conferirii unui plus de vioiciune. Alegerea si amplasarea unui clip art necesita o atentie speciala tocmai din motivul expus anterior.
Fig. 4 Majoritatea clip art-urilor utilizate in documente sunt furnizate de catre procesoarele de text sau de imagini. Dezavantajul utilizarii acestui tip de clip art este ca, fiind la indemana oricarui utilizator, sunt foarte cunoscute si dau impresia de amatorism. O alta sursa de imagini o constituie pachetele de clip art-uri obtinute contra cost de la firme specializate sau din carti, care permit copierea imaginilor (copyright free). Acestea din urma se scaneaza si pot fi stocate formand o biblioteca de clip art-uri, extrem de utila.
Fig. 5 De mare efect este folosirea literelor-imagini decorative (fig.6). Acestea atrag atentia asupra textului si produc un contrast interesant in raport cu blocul de text. Pot fi folosite in documente cu caracter publicitar sau personal si mai putin in cele oficiale. Literele pot fi obtinute din carti sau de pe reteaua Internet. O alta categorie de elemente decorative o reprezinta galeria de mici simboluri care sunt furnizate de catre orice procesor de text (Windings, Zapf Dingbats).
Fig. 6 4 Formate grafice Programele de grafica permit realizarea imaginilor in doua moduri/formate diferite: grafica vectoriala si grafica punct-cu-punct (bitmap). Deosebirea esentiala intre cele doua formate consta in faptul ca desenele vectorizate pot fi scalate fara deteriorarea imaginii obtinute la tiparire. Grafica in format bitmap Formatul bitmap se bazeaza pe crearea si stocarea informatiilor sub forma de unitati de imagine (pixeli). Imaginea finala rezulta prin alaturarea acestor unitati, asemenea unui mozaic (fig.7).
Fig. 7 Intr-o imagine alb/negru, in format bitmap, fiecare pixel este descris de un bit de informatie. Acest lucru inseamna ca pixelul descris poate fi sau alb, sau negru. Pentru o imagine in tonuri de gri, pentru fiecare pixel sunt necesari opt biti de informatie. Prin combinarea diferita a celor opt biti se pot descrie 256 tonuri de gri, de la alb, pana la negru. O imagine color este descrisa folosind tot 8 biti de informatie, prin combinare rezultand 256 de culori diferite. Formatele cel mai des fololosite in grafica punct cu punct sunt: Tagged Image File Format; extensia acestui tip de fisier este .tif;
Windows Bitmap (.bmp); Graphics Interchange Format (.gif); JPEG File Interchange (.jpg).
Fig. 8 Grafica in format vectorial In grafica vectoriala, elementele imaginii sunt descrieri matamatice ale elementelor de forma – linii, puncte, curbe – (fig.8). Cel mai cunoscut tip de format grafic vectorial este EPS (Encapsulated PostScript Format). 5 Desene si diagrame Desenele, diagramele si graficele incluse in documente pot proveni din diverse surse. Acestea pot fi furnizate uneori doar sub forma unor schite; alteori, acestea provin din pachete informative, existente sub forma unor fisiere electronice. Acest tip de informatie poate fi utilizat numai cu conditia reprocesarii (sau redesenarii) imaginii. Avantajul redesenarii consta in posibilitatea impunerii unui stil pentru partea grafica.
Fig. 9 Inaltimea diagramelor se coreleaza cu a paginii/documentului. Latimea diagramei nu trebuie sa o depaseasca pe cea a textului, dar, pe de alta parte, sa fie suficient de mare incat sa fie lizibila si usor de inteles.
Fig. 10 Fonturile folosite in diagrame pot fi aceleasi ca in text, sau altele, care contrasteaza cu acestea, dar care se armonizeaza cu textul. Se vor prefera seturile de caractere compacte care permit o densitate mai buna a textului, deci o cantitate superioara de informatie. Formatul EPS este cel mai bun pentru diagrame si ilustratii create cu ajutorul calculatorului, deoarece fisierele create in acest format pot fi scalate fara ca sa fie afectata calitatea documentului tiparit.
Fig. 11 Legenda si textul explicativ al figurii trebuie sa fie scurte, clare si la obiect. Orice reprezentare grafica va contine obligatoriu un element de referinta sau scara de reprezentare 6 Utilizarea imaginilor scanate Fotografiile sau alte imagini pot fi transformate in fisiere cu ajutorul unui scanner. Scanner-ele sunt aparate optice utilizate din ce in ce mai mult atat la nivel profesionist, cat si de catre amatori. Desigur, exista diferente din punct de vedere calitativ intre aparatele utilizate intr-un caz sau altul. Scanere cu rezolutie mica (sub 1200 dpi) nu permit scalarea ulterioara a imaginilor, iar la imprimarea cu o imprimanta de calitate, vor fi vizibile punctele care formeaza imaginea, si contururile vor avea aspectul de „trepte”. Programele care controleaza procesul de scanare permit optarea pentru scanare color, in tonuri de gri sau text (alb/negru). Ulterior, imaginile scanate pot fi prelucrate in scopul optimizarii aspectului acestora. De regula, fisierele care contin imagini scanate sunt de mari dimensiuni, fiind dificil de stocat si manipulat. Din acest motiv este necesar ca imaginile sa fie scanate la rezolutia minima necesara, iar dimensiunile imaginii sa fie analizate cu atentie. Dintre formatele bitmap amintite anterior, JPEG permite comprimarea fisierului cu un factor variabil, la alegerea utilizatorului. In cele mai multe cazuri, este nevoie ca imaginile scanate sa fie prelucrate din punct de vedere dimensional, pentru ca acestea sa poata fi aranjate in document in conformitate cu principiile prezentate anterior. Redimensionarea dupa scanare modifica rezolutia imaginii din fisierele de tip bitmap. Astfel, daca o imagine este marita de doua ori, rezolutia scade la jumatate (fig.12).
Fig. 12 Programele cu care imaginile pot fi prelucrate, permit revenirea la rezolutia originara prin procedee cum ar fi interpolarea. Totusi, nici macar aceste procedee avansate nu pot reda calitatea initiala a imaginii.
Fig. 13 Imaginile scanate necesita de cele mai multe ori anumite imbunatatiri. La scanarea imaginilor alb-negru, fotografiile au tendinta de a primi o tenta mai inchisa (fig.13); in acest caz, prelucrarea consta in marirea luminozitatii si/sau a contrastului. Pentru imaginile color, ajustarea se completeaza cu adaugarea sau reducerea cantitatii de culoare primara pura (rosu, verde sau albastru). Toate aceste modificari, precum si multe altele, pot fi realizate prin programe ca AdobePhotoshop, CorelPhoto-Paint etc. Insa, utilizarea acestor software trebuie facuta cu atentie, deoarece necesita abilitati si experienta, astfel incat modificarile efectuate sa conduca intr-adevar la imbunatatirea aspectului imaginii. 7 Alegerea fotografiilor La alegerea fotografiilor trebuie tinut cont de faptul ca simpla existenta a personajelor umane, sau instantaneele, confera dinamism imaginii, fiind mai atractive pentru cititor. Pozele statice, cu personaje „asezate”, sau lipsite de fiinte vii (oameni, animale) sunt mai putin interesante decat cele in care personajele sunt surprinse in miscare.
Limita de Fundal Plan de Plan decupare (plan
indepartat) mijloc apropiat Fig. 14 In vederea introducerii in document, fotografiile pot fi trunchiate pentru a se indeparta portiuni lipsite de interes, precum si pentru a permite focalizarea atentiei pe zona dorita. Taierea trebuie facuta avand grija ca sa nu fie sectionate bratele sau capetele personajelor. O singura imagine de dimensiuni mai mari are un impact mai bun asupra cititorului decat mai multe imagini de dimensiuni reduse. Pe o fotografie mare, personajele, dar si detaliile, sunt mai usor de perceput, parcurgerea si intelegerea ei fiind mai usoara.
Fig. 15 Totusi, in situatia in care avem la dispozitie imagini de dimensiuni mici, care trebuie inserate in document, este de preferat ca acestea sa fie grupate, decat imprastiate pe suprafata paginii (fig.15). O categorie aparte o constituie acele imagini care depasesc marginea paginii si se intind pana la marginea formatului. Efectul obtinut prin astfel de imagini este pozitiv, pagina castiga in atractivitate, starnind interesul cititorului. Totusi echilibrarea compozitiei este mai dificila, fiind necesara contrabalansarea prin amplasarea pe pagina alaturata a unei imagini de acelasi tip (fig.16).
Fig. 16 8 Titluri pentru fotografii Titlurile sau explicatiile fotografiilor furnizeaza o oportunitate deosebita de completare a mesajului transmis prin text si/sau imagini. De multe ori, cititorul parcurge intai imaginile, fara a citi textul documentului. In aceste cazuri, amplasarea unui text explicativ, scurt si la obiect, poate atrage cititorul starnindu-i interesul de a parcurge intregul document. Textul explicativ al imaginii trebuie sa fie o punte de legatura intre textul propriu-zis si imagine si trebuie sa fie „magnetul” care atrage atentia asupra ambelor elemente.
Un text de
genul: „Pescuitul
reprezinta principala sursa de venituri a populatiei din
zona” este mai
potrivit decat „Gup de
barci pescaresti plutind pe apele linistite ale golfului”
Fig. 17 Titlul sau explicatia trebuie amplasate in apropierea imaginii, astfel ca cititorului sa poata face cu usurinta legatura vizual intre cele doua elemente fara riscul unei confuzii. In acest scop titlurile pot fi scrise deasupra, lateral sau dedesubtul imaginii, aliniat la stanga sau la dreapta (fig.18).
Fig. 18 Tipul de caractere, inaltimea, spatiul dintre randuri, precum si celelalte aspecte stilistice trebuie sa fie niste constante pentru un document. Este necesar asadar ca designerul sa manifeste consecventa in utilizarea lor. Spre exemplu, combinatia intre stilul italic si alinierea centrata este o optiune des intalnita. Dar, in scrierea acestui scurt text, creatorul are posibilitatea de a alege o alta combinatie, mai putin utilizata, cu efecte benefice. Este momentul pentru a incerca un font fara piciorus, o inaltime redusa a caracterelor, sau un alt tip de aliniere. 9 Banere In engleza americana, termenul „banner” desemneaza un titlu de gazeta scris cu litere mari. Prin extensie, intreg spatiul continand o serie de informatii, identice pentru toate publicatiile dintr-o serie (reviste, ziare, web site-uri), poarta denumirea de banere. Aceste elemente sunt amplasate, de regula, in partea superioara a paginii si contin denumirea publicatiei, denumirea editurii/organizatiei, volumul, numarul si data publicatiei.
Fig. 19 Banerul da tonul publicatiei si din acest motiv, tipul de caractere ales trebuie sa fie potrivit si sa creeze efectul dorit. O scriere cursiva este mai prietenoasa, mai familiara, in timp ce scrierea cu litere ingrosate sau cu fonturi dense confera impresia de autoritate. Stilurile de aliniere descentrata (la stanga sau la dreapta) dau un aspect viu, de miscare, in timp ce alinierea centrata sau bilaterala creaza impresia de dependenta. Banerele pot fi utilizate si in scopul crearii/accentuarii contrastului in raport cu textul de pe prima pagina a unei publicatii (fig.20). Efectul obtinut prin scrierea textului pe fond inchis la culoare (gri sau chiar negru), poate fi repetat si pe paginile urmatoare, pentru coeziunea documentului, dar la alta scara.
Fig. 20 Alegerea variantei finale pentru baner se va face dupa verificarea costurilor, precum si a modului in care textul poate fi citit si inteles. Este bine de stiut ca Trebuie verificat daca elementul grafic care urmeaza sa fie inserat este potrivit pentru compozitie din toate punctele de vedere; daca exista dubii, este de preferat un loc gol decat o grafica mediocra. Modul de prezentare a fotografiilor trebuie sa fie unitar: cu/fara chenar, cu/fara efecte speciale, color/alb-negru etc. La fel ca in arta fotografica, este bine a se incepe cu imagini alb-negru, apoi, dupa realizarea catorva proiecte, se poate trece la cele color.
|