Lobby - servicii de lobby in jurnalism

Lobby

Intr‑o traducere simplificatoare, cuvantul lobby inseamna coridor, foaier, hol si, la prima vedere, nu pare a avea nimic in comun cu Relatiile publice. Initial, a face lobby insemna a aborda parlamentarii si consilierii locali, pe holuri, in timpul pauzelor, pentru a‑i persuada in sensul votarii sau respingerii unor legi cu dichis.

In marketing si relatii publice, sensul termenului s‑a largit asupra oricaror aranjamente interumane si organizationale, care sensibilizeaza si influenteaza factorii de decizie politica si administrativa in sensul dorit de cineva.

Termenul „lobby”, tot mai des invocat in limbajul comun, este folosit, la noi, ca si in Occident, cu intelesuri foarte diferite. Aceste intelesuri pornesc de la inocenta „comunicare informala”, trec prin intelesurile de „initiativa publica, procedura judiciara sau campanie de strangere de voturi”, mai mult sau mai putin etice, si coboara pana la intelesuri de‑a dreptul imorale si „ilegale” de : „joc subteran” sau „trafic de influenta”.

In esenta, el sugereaza eforturile facute in directia influentarii unei decizii prezidentiale, guvernamentale, legislative sau administrative, prin diverse mijloace de persuasiune sau presiune. Lobby‑ul creeaza si mentine un gen special de relatii publice la presedintie, guvern, parlament, consiliu judetean, prefectura si primarie, dar si in sfera grupurilor de presa, a institutiilor financiare si de credit, ca si in sfera organismelor cu atributii speciale de indrumare si control. Prin crearea de aranjamente interumane in aceste zone, prin plasarea si controlul unor persoane sau informatii, se poate actiona indirect in interesul afacerilor, al politicii, al culturii sau al unor persoane. In principiu, totul este facut in limite morale si legale. La o adica, daca ceva nu este legal astazi, se poate promova o initiativa legislativa sau o hotarare locala, care pot face ca acel ceva sa devina legal maine.

Astazi, in lume, se face lobby cu acte in regula doar in SUA. Meseria de lobby‑ist este una ca oricare alta. Pe langa Congres activeaza legal, peste 40 000 de lobby‑isti si 14 000 firme specializate. Legile americane impun insa ca actiunile de lobby sa poata fi urmarite si controlate de public. Lobby‑istii sunt obligati sa inregistreze si sa declare sursele de venit si modul in care isi cheltuiesc banii. Ei sunt profesionisti cu competente peste cele uzuale in relatiile publice. Cel mai adesea sunt avocati, fosti membri ai Congresului ori angajati guvernamentali, buni cunoscatori ai procedurilor juridice, cu acces in medii politice si administrative, unde desfasoara o activitate legala in interesul clientilor.

Servicii de lobby

Serviciile oferite de lobby‑isti se refera in principal la: a) furnizarea accesului catre persoane plasate pe diverse niveluri de decizie politica, juridica, economica, comerciala, sociala sau culturala; b) asigurarea de reprezentare pe langa persoane si organe de decizie, urmarire si control; c) furnizarea de informatii si de consiliere strategica si d) sprijin si sustinere in structurile puterii si administratiei.

Lobby‑istii pot aduce in timp util informatii privind programe guvernamentale sau pot inlesni fel de fel de aranjamente privind accesul la proiecte legislative sau la proiecte de politica fiscala, monetara, bancara, vamala si comerciala. Lobby‑istul este un om influent care poate face aranjamente avantajoase celui care plateste mai bine, fara rabat de la lege si morala.

Lobby‑ul practicat in banci, redactii influente, studiouri radio si TV, ca si pe langa organisme cu atributii de indrumare si control (Fiscul, Politia Sanitara, Protectia Consu­ma­to­ru­lui, Garda financiara s.a.) favorizeaza persoane sau organizatii, sub masca marketingului, protocolului si bunelor relatii, cu respectarea limitata a legalitatii si moralitatii.

Utilizatorii de lobby

Utilizatorii serviciilor de lobby pot fi impartiti in cateva categorii cu statut si obiective distincte: 1) marile companii din mediul afacerilor; 2) organizatiile nonguvernamentale si sindicatele profesionale; 3) grupurile de presiune si 4) guvernele. Daca primele trei categorii au interese la scara nationala, guvernele pot viza si actiuni de lobby la scara internationala.

Campania de lobby

Organizarea si programarea in timp a unei campanii de lobby presupune, in principiu, parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape: 1) definirea obiectivelor organi­zatiei; 2) redactarea listei de obstacole care impiedica atingerea obiectivelor si a caror eliminare impune interventia lobby‑istilor; 3) selectarea tintelor asupra carora se exercita influente si presiuni: guvern, parlament, primarie etc.; 4) alegerea momentului si a tehnicilor de lobby potrivite pentru interventie; 5) declansarea campaniei de lobby, cu monitorizarea periodica a rezultatelor si aplicarea din mers a corectiilor necesare.

In ceea ce priveste alegerea tehnicilor de lobby, se poate apela la una sau mai multe din urmatoarele categorii:

ANALIZA: Proiect regie - scenariu “ o alta dimensiune “ ANALIZA: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film

Lobby financiar

Se refera, in principal, la finantarea campaniilor electorale. Sunt promovate partide sau persoane, care, o data plasate in sfera deciziei politice sau juridice, se obliga (in termeni confidentiali) sa actioneze in interesul sponsorului. Contributiile pot fi mascate prin donatii in natura sau prin plata unor campanii promotio­nale in mass‑media. Uneori, se „joaca la doua capete”, pentru orice eventualitate. De pilda, in campania electorala din 2004, Dinu Patriciu a finantat simultan doua partide rivale. Tot in categoria lobby‑ului financiar se incadreaza si actele frauduloase, greu de probat, precum: cadourile si mita, onorariile fabuloase, garantarea unor sinecuri etc.

Lobby mediatic

Se refera la raspandirea de zvonuri mincinoase si de barfe, la prezentarea deliberat tendentioasa si distorsionanta a unor fapte, la diverse forme de simulare si obstructionare in justitie. Se poate apela la santaj si atac la persoana in presa de scandal, pentru a discredita si intimida.

Deschiderea de actiuni judiciare total nefondate sau intarzierea excesiva a unor procese aflate pe rol (dosare supradimensionate, expertize interminabile) constituie o tehnica uzuala si eficace.

Lobby direct

Ii spunem direct pentru ca ia forma contactelor personale cu lideri de opinie si persoane de decizie, contacte prilejuite de reuniuni formale si informale cum sunt aniversarile, mesele de afaceri, cocktail‑urile, prezentarile si spectacolele sponsorizate, cu invitatii nominale. Mai poate fi vorba de apelul prin scrisori sau telefoane directe.

Lobby indirect

Se refera la regizarea din umbra a unor campanii publice de scrisori, la organizarea de marsuri de protest, greve si adunari populare, la campanii de presa formatoare de opinie, la publi‑redactional, ca si la publicitate partizana mascata.

Dincolo de toate aspectele mentionate, lobby‑ul poate fi privit si ca o stare de spirit relationista, prin care se poate ajunge la o solutie care sa impace toate partile, fara invingatori sau victime. Ideea de a crea aliante si a lupta impreuna pentru o cauza adesea nobila este tipica pentru spiritul lobby‑ului.

REGULA CELOR 5 W: Who?, What?, Where?,When? si Why?

In comunicarea publica, o banala si utila regula de organizare a unui mesaj de natura comunicatului, reportajului sau discursului de intampinare se numeste „Regula celor 5 5W”. Denumirea vine pe filiera engleza, unde intrebarile cheie incep cu W:

v     Who? (Cine?),

v     What? (Ce?),

v     Where? (Unde?),

v     When? (Cand?) si

v     Why? (De ce?).

A respecta regula inseamna a nu lasa fara raspuns nici una dintre aceste intrebari. Fie ca-i vorba de comunicat de presa, conferinta de presa, mapa cu materiale pentru presa, fie ca este vorba de un mesaj promotional de orice natura – clip, spot, macheta in presa scrisa, poster, banner, jingle, fluturas, anunt la mica publicitate etc. – fie ca este vorba de o prezentare, de o dispozitie sau de o propunere, aproape fara exceptie va fi necesara precizarea subiectului, obiectului, timpului, locului si scopului. Daca una dintre aceste coordonate lipseste, comunicarea este imprecisa si incompleta. Mai devreme sau mai tarziu, precizarea va trebui facuta. Intrebarea ramasa fara raspuns va fi pusa.

In ciuda simplitatii acestei reguli, daca vei scotoci atent mesajele promotionale din presa scrisa, din audiovizual si din afisajul exterior, vei constata ca o buna parte dintre ele o ignora.

Inainte de a incheia, as mai mentiona inca o regula buna pentru actiunile de protocol si relatii publice. Vine tot din limba engleza si se numeste „Regula celor 4 F”. Cuvintele cheie impuse de aceasta regula sunt:

Friendly (prietenos),

Frank (sincer),

Fair (corect, onest) si

Factual (concret, la obiect).

Merita sa apelam la aceste reguli simple atunci cand redactam un mesaj in relatiile cu presa, cu banca sau fiscul, ca si atunci cand instruim personal din indiferent care alte departamente.