Istoria Presei

Istoria Presei

In martie, s-au dat 2 decrete referitoare la liberatatea presei. Este momentul cand, in presa Franceza se implica scriitorii valoroși ai vremii care scot ziare noi:

George Sand – ”Adevarata Republica”

Lamartine – ”Binele Public”

Proudhomme – ”Reprezentantul Poporului”

Victor Hugo – ”Evenimentul”

In anul 1849, libertațile se restrang din nou. Noul președinte al Republicii franceze, Louis Napoleon Bonaparte, decreteaza in decembrie 1851 un decret, ca și unchiul sau, in care autorizeaza ca, la Paris, sa apara doar 11 ziare cotidiene. Reintroduce judecarea delictelor de presa. In 1852, el instituie un sistem original de represiune : ziariștii solicitau o autorizare prealabila, iar autoritațile impuneau ziarelor adevarul oficial al puterii. Sub acest președinte, tirajul cotidianelor pariziene a ajuns la 150.000, coborand de la 1.000.000. Tirajul ziarelor politice cotidiene și saptamanale ajung, in 1870 la 900.000. Cel ami cunoscut ziar in provincie era ”Micul Jurnal”.

Presa autoritara (1852-1860) – sub regimul decretului dat de catre Bonaparte, presa franceza este foarte diversificata in orientari. Principalele ziare din acest interval ”Universul”, ”Gazeta Franței”, ”Țara”, ”Moonitorul Universal”, iar ”Secolul” era presa de opoziție. Perioada urmatoare (1860-1868), a dus la ruptura presei și la o relaxare ( Guvernul, in ultima perioada a alui Napoleon al III-lea, a permis apariția de noi ziare, in special cu orientare liberala : ”Viitorul Național”, ”Curierul de duminica” și ziarul fondat din 1854 pana in 1866, ”Le Figaro”)

Perioada Parlamentara (1868-1870) - Dupa legea din 1868, care a suspendat constrangerile anterioare, noul regim a facut ca presa franceza sa devina mult mai radicala. Cele 3 ziare republicane: ”Jurnalul de Paris”, ”Visul” și ”Poporul” au menținut o moderație in atitudine. In 1868, apare insa cel mai radical și mai dur ziar in atacuri, in 100.000 exemplare : ”Lanterna”. El apare sub forma de broșura, cu 64 de pagini. Redactorul acestui ziar (Rochefort), este silit sa se exileze la Bruxelles, unde scoate alt ziar in 1869 ”Marseillaise”. Acest ziar a dus la inchisoarea redactorului, datorita scandalului legat de asasinarea Prințului Charles Bonaparte. Rochefort este eliberat și devine membru al Guvernului Apararii Naționale, dar, in octombrie demisioneaza și lanseaza un nou ziar: ”Cuvantul de ordine”. Acest ziar, la fel de radical, duce la arestarea lui și deportarea la minele din Noua Caledonie, de unde evadeaza in 1873, dupa Revoluția Franceza. In 1880 reintra in Franța, printr-un act de armistie și inființeaza o alta publicație : ”Intransigentul”, un ziar socialist și naționalist. Este din nou arestat și exilat pana in 1892. Revine in Franța in 1908 cand iși vinde ziarul unui alt editor: Bailby.

In 1870, Franța se proclama republica și cunoscuta mișcare ”Comuna de Paris” (1870-1871) reda din nou libertatea presei și suspenda orice tip de cenzura. La Paris, deși exista aceasta mișcare revoluționara, cele mai multe gazete socialiste duceau o propaganda democratica, insa, se instaureaza, in 1871, starea de asediu, incat generalul Vinoy suprima 6 ziare socialiste. Presa din ”Comuna de Paris” era un federalista. ”Cuvantul de ordine” scos de Rochefort, ”Strigatul poporului”, scos de Valles și ”Razbunatorul” de Felix Pyat. Perioada sangeroasa din ”Comuna de Paris” a dus la apariția unor ziare burgheze, care propagau ura de clasa.

In Franța apare insa și presa populara (1863) – ”Micul Jurnal”, scos de Moise Millaud. Era un ziar de dimensiune de 5cm și cuprindea 4 pagini, in format 43/30. In plan european, acest ziar a constituit primul pas spre un public popular larg. Era ziar non-politic, cu un stil simplu, care publica in general articole de divertisment. In provincie, a ajuns pana la 300.000 de exemplare. Dupa acest ziar, au mai aparut 2 ziare populare: ”Mica presa” și ”Micul Monitor”. Dezvoltarea acestui tip de presa populara a facut ca ziarele sa-ți piarda din originalitate, dar a incurajat ca fiecare provincie franceza sa aiba un Jurnal Guvernamental. In orașele mai mici, ziarul era inlocuit de foi de anunțuri, tiparite de catre tipografi privați. Singurele ziare care rezistau, fiindca erau finanțate : cele clericale, susținute de episcopi. Ziarele de provincie au dus și la scaderea prețului : in 3 locații . Lille, Bordeaux și Marseille, ziarele costau 5 centime.

Primul cotidian de provincie a fost ”Jurnalul Guyanei” și apare in anul 1784. Dupa acest moment, in 1812, apar 4 cotidiene. In 1832 – 32 cotidiene; 1860 – 60 de cotidiene. 1870- 100 cotidiene. Dupa 1880 – peste 200 cotidiene.

Proiect: Istoria cinematografului - pe ani Referat: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film

Presa Engleza(1791-1870)

Presa din Anglia funcționa sub legea ”Libel Act”; de aceea autoritațile nu aveau interesul sa dezvolte o presa populara. In schimb, pe toata presa apasau taxe destul de mari. Ziarele engleze erau cele mai scumpe din toata Europa. Ex: ”Times”, intre 1815-1833 era de 3 ori mai scump decat ”Constituționalul” din Franța. De aceea și tirajele ziarelor engleze erau mici, in raport cu cele franceze. Ziarul ”Times” a fost fondat in 1875, sub titlul ”Dailey Universal Register”, inființat de John Walter. El capata numele de ”Times” in 1788. Ii urmeaza fiul sau John Waltter II, apoi intre 1817-1841 – Thomas Barnes. 1841-1877 – Delane. Tirajul ziarelor varia la 1820 intre 10.000 și ajung in 1850 la 40.000. Acest ziar avea concurența cu cateva ziare mai radicale ”Morning Chronicle”, ”Morning Posts ”, ”Morning Herald” și ”Daily News”, scos de Charles Dickens. Printre ziarele politice cu orientare radicala și democratica, cel mai important este „Political register”, scos de William Cobbet 1802 : ”Edinburgh Review” . Dupa 1855, apare presa de un penny( 10 centime franceze). Primul ziar de 1penny este ”Daily Telegraph”, care in 1855 aparea in 27000 exemplare și crește in 1861 la 140.000, iar in 1871 ajunge la 190.000. Paralel, apare și o presa populara de duminica : 1779:” Sunday monitor”, 1791 ”Observer”, 1792 ”Sunday Times”. In 1832 apare și primul magazin ilustrat ”Penny Magazine”. In 1841, primul ziar de caricatura: ”Punch”. In provincie, ritmul de apariție al presei a fost mai lent fața de Franța, cateva din ziarele din provincie fiind de orientare liberala: ” Manchester Guardin” și ”Scotsman”, la Edinburgh

Presa Americana 1783-1865

In anul 1790, SUA avea 4.000.000 de locuitori, așa incat ziarele aveau un tiraj foarte scazut. In plus, cele mai multe ziare copiau formulele ziarelor engleze și foloseau un stil violent, promoveau polemici intre persoane. 1800, in toata America erau 17 cotidiene și 200 de periodice. La New york apar primele mari ziare la prețul de vanzare de 2 cenți (un cent=un penny englez). Primul ziar a fost ” The Sun”, care apare in 1833 și este scos de editorul Day. La 1835, acest ziar atinge 19.000. In același an, Gordon Bennet scoate al doilea ziar ”New York Herald”, la prețul de un cent. Bennet este cel care introduce in jurnalismul american reportajul, ca gen nou acelei vremi. In anul 1839, acest ziar are chiar și angajați, corespondenți in Europa. Unul dintre redactorii sai, Horace Greely creaza in 1841 : ”New York Tribune”, un ziar mult mai serios in conținuturi și folosea editoriale lungi. Era un ziar liberal ca orientare, dar pornește o campanie impotriva ziarului ”New york Herald” pentru ca acea publicație susține cauza sudiștilor. 1851, un alt ziarist, Raynmond, venit de la ziarul lui Greely, lanseaza al 3-lea ziar: ”New York Times”. Acest ziar restrange mult reportajul și organizeaza mai eficient rubticile, ddeschizand paginile spre gusturile literare ale americanilor. In acest an, in SUA erau 240 cotidiene, totalizand un tiraj de 750.000 exemplare. Razboiul de secesiune(183-1865) a dus la creșterea nevoii de informare a publicului, astfel ca tirajele cresc rapid, in plus se dezvolta o specie noua: reportajul de front, prin corespondenți de presa trimiși in teren

Presa germana(1792-1871)

Regimurile monarhice au fost cele mai dure pentru presa europeana. Doar orașele: Frankfurt, Bavaria, Hamburg, aveau dreptul sa trateze in presa probleme politice cu o anumita independența, insa presa iși capata originalitate datorita rivalitaților dintre Prusia și Austria. Influența revoluționara franceza și cea napoleoniana s-au exercitat și asupra presei germane, mai ales in zonele anexate in care s-a impus legislația franceza. Publicațiile germane deveneau astfel principalele instrumente de propaganda politica. Primul cotidian de la Berlin, editat de Kleist(1810-1811) ”Berliner Abenblattern”, a fost suprimat de Napoleon. In schimb, au aparut și ziare ale naționalismului german ”Spener Zeitung” și ”Vossiche Zeitung”. Cel mai radical ziar naționalist german apare in 1813 ”Prussicher Korrespondent”. Dupa caderea lui Napolen, presa germana cunoaște o perioada mai liberala, astfel incat editorul J.Gorres scoate intre 1814-1816 un ziar democratic ”Reinische Merkur”. Publicitatea era rezervata doar ziarului guvernamental ”Algemein Zeitung”. In anul 1824, cele mai cunoscute cotidiene germane: ”Spener Zeitung” și ”Vossiche”. Ziarul ”Ranische Zeitung”, apare la 1842 și era un ziar liberal, care pornește o campanie impotriva ziarului ”Kolnische Zeitung”, fiindca acesta publica lucrari de Karl Marx