Intoxicare si dezinformare

Intoxicarea

Dupa Vladimir Volkoff, intoxicarea are sensul de otravire, dar tine si de domeniul neologismelor : « actiune insidioasa asupra spiritelor, tinzand sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze ».

Ca neologism semantic, intoxicarea este de origine militara. Dupa Brouillard, el este un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii si al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este rezervat doar unor planuri militare superioare. Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversarul. Ea consta in a-i furniza acestuia informatii eronate, care il vor face sa ia decizii dezavantajoase pentru el si favorabile pentru tine.

Intoxicarea nu este rezervata doar domeniului militar, ci se aplica si pentru un partid politic, o banca, un fabricant, acestea putand profita de pe urma intoxicarii concurentilor.

Spre deosebire de dezinformare, scopul intoxicarii este acela de a determina sa greseasca una sau mai multe persoane, si nu o colectivitate.

Intoxicarea este cunoscuta, din dictionarul Robert, mai ales cu sensul de otravire, dar tine si de domeniul neologismelor : « Actiune insidioasa asupra spiritelor, tinzand sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze ».

S-ar parea ca neologismul semantic « intoxicare » este de origine militara. Andre Brouillard, alias Pierre Nord, maestru in materie, constata in 1971, ca termenul de intoxicare face furori in zilele noastre. S-a strecurat peste tot, nu numai in rapoartele militare si in procesele verbale, ci si in depesele diplomatice si in manifestarile politice. Pentru a clarifica ideile si a readuce lucrurile la proportii corecte, Brouillard precizeaza : « Nu ar fi greu sa deturnam cuvantul « intoxicare » de la sensul sau propriu-zis pentru a-l transforma intr-un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii si altor « trucuri ». Il vom aplica utilizarii acestor procedee necinstite, dar rezervandu-l planurilor superioare : al tacticii generale, adica al folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe teren in lupta ; al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului ; si al politicii interne si externe. »

Diferenta dintre intoxicare si dezinformare consta in faptul ca prima vizeaza un stat major, un grup major de factori de decizie, eventual un comandant suprem, cata vreme dezinformarea se adreseaza opiniei publice. E de la sine inteles ca intoxicarea nu e rezervata domeniului militar. Un partid politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor, dar scopul va fi intotdeauna acela de a determina una sau mai multe persoane, nu o colectivitate, sa comita greseli.

Dezinformarea

Conform Dictionarului de sociologie, dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational, care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte in teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc.

Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni : una neintentionata si alta intentionata, vizand un anumit segment de opinie.

In opinia lui Stefan Buzarnescu, sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata in functie de formele simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj.

Dupa cum se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal

( gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) si simboluri abstracte specifice limbajului artificial (elaborat stiintific), precum : formule matematice, expresii logice etc.

Referat: Proiect regie - scenariu “ o alta dimensiune “ Eseu: Istoria cinematografului - pe ani

Daca in comunicarea sociala frecventa cea mai mare o inregistreaza codurile verbale, mixarea acestora cu oricare dintre celelalte coduri conduce la realizarea unui nivel metaconstructiv, care poate sa decontextualizeze mesajul in sensul dorit de sursa de emisie.

Alta modalitate intentionala prin care se actioneaza in sensul dezinformarii o constituie codificarea semantica a mesajului. Multitudinea de semnificatii imanente enuntului, generand o diversitate corespunzatoare de opinii, se rasfrange intr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relatiilor interpersonale.

Dezinformarea strategica este eficienta atunci cand prezinta drept valori sociale fundamentale fie valori, care ii sunt favorabile sursei, fie valori marginale in raport cu interesele publicului caruia i se adreseaza. In acest mod, comunitatea este deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii include in aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor in scopul cultivarii unui anumit tip de reactii, atitudini si actiuni ale receptorilor, denumiti in mod generic tinte. Acest tip de actiuni sunt produse, in mod obisnuit, de organizatii specializate, militare sau paramilitare.

Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu se poate baza niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen manipulativ : zvonul. Acesta din urma, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat si nu presupune in mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci este doar dificil de verificat. Zvonul poate fi produs insa de o actiune de dezinformare. Tintele pot fi atat grupuri sau segmente ale societatii, cat si indivizi, intotdeauna lideri, de orice fel, care pot influenta decizional si actional grupurile in care se afla. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate.

Iata cateva aspecte din lucrarea lui Vladimir Volkoff, « Tratat de dezinformare », referitoare la dezinformare si intoxixare, propaganda si publicitate :

Se observa ca informatia este in sine o marfa denaturata. Nu va lipsi tentatia de a o denatura si mai mult. Ca sa nu mai vorbim de vanitatea sau de interesele care ne fac, mai mult sau mai putin constient, sa modificam adevarul in mii de imprejurari din viata noastra particulara. Sa fim constienti insa ca, pentru oricine are ocazia de a manipula opinia publica, este foarte ispititoare alunecarea de la adevarul aproximativ la minciuna sfruntata, trecand prin toate stadiile intermediare. Se prezinta mai multe cazuri :

dorinta de a obtine o anumita atitudine din partea opiniei publice, pentru a indeplini a anumita actiune ;

dorinta de a vinde un produs (un proverb rus spune : « fara inselaciune, nimic nu se vinde ») ;

in dorinta de a convinge publicul cu privire la superioritatea unei anumite cauze, a unui anumit partid, a unui anumit candidat (in cazul de fata nu mai conteaza ca e o cauza justa, ca partidul este respectabil sau candidatul e cel mai bun) se folosesc toate mijloacele pentru a se asigura succesul si, astfel, uneori se ajunge la a pune minciuna in slujba adevarului. Daca este o minciuna la care publicul e mai receptiv, ceea ce furnizeaza o scuza comoda pentru constiintele scrupuloase, se intampla adesea sa se accentueze intentionat contrastele ; de exemplu : pentru ca albul sa para curat ca zapada, negrul sa fie prezentat ca diavolul in persoana.

Sub aceste auspicii, intram in domeniul unei dezinformari care nu mai este spontana, ci deliberata.

Se impun aici cateva remarci preliminare : termenul a aparut pentru prima oara in limba rusa (dezinformatia), dupa al doilea Razboi Mondial, cu rolul de a desemna practicile exclusiv capitaliste, care urmareau aservirea maselor populare. E semnificativ faptul ca sovieticii atribuie aceste practici unor adversari care inca nu le descoperise, cuvantul insusi slujind deja cauza. Apoi, termenul a trecut in limba engleza (desinformation). Chambers Twentieth Century Dictionary, publicat la Londra in 1972, il defineste impartial ca: “deliberate leakage of misleading information” (scurgere deliberate de informatii care induc in eroare).

In concluzie, intoxicarea nu este acelasi lucru cu dezinformarea.

Prin urmare, ce este dezinformarea ? Aceasta din urma presupune trei elemente : o manipulare a opiniei publice (altfel ar fi intoxicare) ; mijloace deturnate (altfel ar fi propaganda) ; scopuri politice, interne sau externe (altfel ar fi publicitate).

Propunem, deci, urmatoarea definitie : Dezinformarea este o manipulare a opiniei publice in scopuri politice, folosind informatii tratate cu mijloace deturnate.