Inadvertente, omisiuni si confuzii prezente in lucrarea Atlasul localitatilor judetului Covasna

Inadvertente, omisiuni si confuzii prezente in lucrarea Atlasul localitatilor judetului Covasna.

In luna martie 2005, la Editura SUNCART, din Cluj-Napoca, in conditii grafice deosebite, a aparut lucrarea „Atlasul localitatilor judetului Covasna” – 128 de harti cu informatii.

Din caseta editoriala rezulta ca autorul textului este Kisgyorgy Zoltan. Hartile sunt realizate de Simon Andras, Gall Eniko, Tonk Sandor, Laszlo Tamas, Kurko Ibolya, Kovacs Alpar, Torok Gergo, fotografiile executate de Toro Attila, Laszlo Tamas, Papucs Andras, traducerea efectuata de Szabo Beata, in randul colaboratorilor fiind mentionati SC Ardania Advertising SRL, Simon Krisztina si Aurelian Maxim.

Lucrarea are 193 de pagini si cuprinde informatii, in limbile romana, maghiara si engleza, despre „2 municipii, 3 orase, 39 comune, 128 harti detaliate”, precum si reclame ale sponsorilor care au contribuit la editarea ei. In cuvantul catre cititori, semnat de Demeter Janos, Presedintele Consiliului Judetean Covasna se mentioneaza ca „lucrarea se doreste a fi un ghid util celor interesati de judetul nostru …informatiile si hartile localitatilor cuprinse in acest atlas vorbesc despre judet, in ansamblul sau, despre istoria locului, obiective culturale si economice, ce pot constitui un punct de plecare in dorinta de cunoastere si de apropiere fata de ceea ce inseamna acest spatiu geografic din sud-estul Transilvaniei”.

Indiscutabil, aparitia Atlasului judetului Covasna, cuprinzand informatii actualizate despre toate localitatile judetului, hartile acestor asezari, care redau denumirile strazilor, principalele institutii, dotarile infrastructurii, monumente, obiective turistice s.a., reprezinta o reusita.

In consens cu scopul unei asemenea lucrari, autorul textului Kisgyorgy Zoltan, reuseste ca sub o forma concisa si documentata sa redea informatiile relevante despre judet, in ansamblu, cat si despre fiecare localitate, in parte. In contrast cu traditionala abordare a istoriografiei maghiare care, de regula, eludeaza sau minimalizeaza prezenta comunitatilor romanesti in sud-estul Transilvaniei, de aceasta data, sunt mentionate, mult mai aproape de adevarul istoric, date despre romanii din localitatile judetului Covasna. Si totusi, lucrarea contine numeroase inadvertente, omisiuni si confuzii, referitoare la istoria judetului, in general, si, in mod deosebit, a romanilor din zona. La acestea se adauga, o paguboasa disproportie intre imaginile ce redau istoria, cultura si civilizatia maghiara si cele referitoare la istoria, simbolurile si patrimoniul cultural romanesc.

Consideram ca prezenta in randul colaboratorilor lucrarii si a unui bun cunoscator al istoriei romanilor din Arcul Intracarpatic, ar fi eliminat aceste regretabile greseli. Deoarece pe coperta interioara a volumului, este facuta mentiunea: „Ne cerem scuze pentru eventualele greseli. Va rugam sa ne comunicati observatiile Dvs”, ne grabim sa dam curs indemnului si sa formulam unele observatii, cu convingerea ca ele vor fi avute in vedere la o eventuala reeditare a lucrarii, sau intr-o alta modalitate, ce va fi gasita de cuviinta.

Aspecte generale

Prin text, imagini si simboluri, cu obstinatie se prezinta apartenenta zonei la „patria-mama” si foarte putin sunt reliefate legaturile istorice constante si durabile ale judetului cu spatiul romanesc de peste Carpati, respectiv cu Moldova si cu Muntenia.

Cu o consecventa demna de o cauza mai buna, se face diferenta dintre secui „autohtoni” si romanii „venetici”, adusi sa lucreze pe mosiile marilor proprietari maghiari. Iata doar doua exemple: „O parte a populatiei maghiare din Araci sunt urmasii localnicilor din secolul al XIII-lea. O alta parte a populatiei, vorbitori de limba romana, s-au stabilit aici dupa inchiderea fabricii de sticla din Fagaras, fondata de domnitorul Bethlen Gabor”… „ Primii localnici (din Sita Buzaului-n.n.) au fost muncitori zilieri de pe mosiile familiilor Beldi din Budila si Szentkereszti din Zagon”(atunci cum ramane cu localnicii din epoca de piatra?).

Sunt mentionate toate monumentele „Mileniului” si cele ale revolutiei de la 1848, dar nici un cuvant despre cimitirele eroilor de la Dobolii de Jos, Araci, Bretcu, sau crucile ridicate pe locul unde au cazut la datorie generalul Grigore Balan, sau locotenentul David Paius; in lucrare sunt prezentate imaginile a 9 monumente maghiare, si nici din greseala macar a unuia singur romanesc.

Sunt amintite o multitudine de vestigii arheologice si cetati apartinand populatiei secuiesti, dar nu se spune nimic despre asezarile dacice de la: Aita Mare, Baraolt, Capeni, Herculian, Bodoc, Borosneul Mare, Dobolii de Sus, Doboseni, Brates, Catalina, Martineni, Cernat, Chichis, Anghelus, Ghidfalau, Bixad, Moacsa, Hilib, Sf.Gheorghe, Surcea, Turia, Tg.Secuiesc etc.

De asemenea nu sunt amintite fostele biserici ortodoxe sau greco- catolice, azi disparute, din localitatile: Lemnia, Sanzieni, Turia, Borosneul Mare, Ilieni, Comandau, Reci-Comolau, Magherus, Moacsa, Ghidfalau, Zoltan, Coseni, Chilieni, Bodoc, Valea Crisului, Capeni, Filia, Biborteni, Racosul de Sus, Varghis s.a.

Avand in vedere relatiile stranse ce au existat intre secui si domnitorul Mihai Viteazul, alaturi de atatia regi si principi unguri mentionati, marele domnitor merita pomenit si el (in text si cu o imagine).

Sunt redate denumirile scolilor cu predare in limba maghiara, din majoritatea localitatilor judetului, dar nu sunt mentionate denumirile liceului „Nicolae Balcescu”, din Intorsura Buzaului, a scolilor generale „Avram Iancu”, din Covasna, „George Cosbuc”, din Zabala, „Mihail Sadoveanu”, din Intorsura Buzaului, „Nicolae Russu”, din Sita Buzaului s.a.

Sunt prezentate fotografiile a 21 de biserici romano-catolice, reformate si unitariene si doar doua ortodoxe, ambele din zona Intorsurii Buzaului -ca doar cititorul trebuie sa ramana cu imaginea ca numai acolo traiesc romani; de asemenea, sunt prezentate monumente funerare sculptate in lemn, dar nu este redata nici o troita ortodoxa (troita, si nu troica, cum gresit este redat in atlas).

In limba romana, mai corecta este exprimarea „Monument de arhitectura populara”, in loc de „Monument folcloric”, cum este mentionat in Legenda.

Deoarece nu toti „vorbitorii limbii romane” sunt romani, corect este ca locuitorilor de nationalitate romana sa li se spuna romani si nu vorbitori ai limbii romane.

Pentru respectarea adevarului istoric, corect ar fi fost ca dupa prezentarea structurii populatiei fiecarei localitati, pe nationalitati, cel putin in cazul satelor in care au existat comunitati romanesti numeroase, sa se prezinte numarul acestora de dinainte de anul 1940. Pentru documentarea editorilor redam doar localitatile unde au existat comunitati de peste 200 de romani, iar in 2002 apar doar cativa: Aita Mare- 208, in 1930; Aita Medie-222, in 1857; Aita Seaca-316, in 1900; Arcus-207, in 1762; Batanii Mari-225, in 1850; Bicfalau-225, in 1805; Bixad-684, in 1910; Cernat-428, in 1857; Chichis-433, in 1900; Dobolii de Jos- 926, in 1900; Ghelinta-600, in 1750; Lemnia-265, in 1760; Lisnau-494, in 1850; Micfalau-918, in 1910; Ojdula-218, in 1910; Olteni-200, in 1760; Sanzieni-200, in 1750; Turia-257, in 1910; Valea Zalanului-242, in 1857; Varghis-295, in 1750. La acestea se mai adauga localitatile in care au existat comunitati romanesti de peste 100 de persoane: Bodoc-130, in 1750; Borosneul Mic-180, in 1760; Brates-152, in 1910; Capeni-160, in 1760; Chilieni-125, in 1760; Dalnic-155, in 1760; Dobolii de Sus-100, in 1733; Ilieni-171, in 1762; Marcusa-125, in 1760; Moacsa-171, in 1733; Pava-110, in 1760; Racosul de Sus-103, in 1850; Reci-152, 1890; Santionlunca-187, in 1850; Zalan-105, in 1760.

LUCRARE: Cinematograful danez LUCRARE: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

In lucrare se face o regretabila confuzie intre bisericile ortodoxe (denumite in vechime si biserici greco -rasaritene) si bisericile greco-catolice care, dupa cum se stie, au luat fiinta in Transilvania in baza hotararii adoptate in anul 1698 de 38 protopopi ortodocsi, in frunte cu mitropolitul Atanasie Anghel, ca o parte a romanilor ortodocsi sa se uneasca religios cu Biserica Romei. Dupa instaurarea dictaturii comuniste, in anul 1948, Biserica Romana Unita cu Roma a fost scoasa in afara legii, iar dupa evenimentele din decembrie 1989, prin Decretul Lege nr.9/1989 s-a abgrogat Decretul nr 358/1948 si s-a recunoscut Biserica Greco- Catolica.

Aflate in sfera de influenta a puternicelor centre ortodoxe Sibiu si Brasov, parohiile romanesti din judetul Covasna au fost, de-a lungul timpului, in majoritate ortodoxe. Pana in 1948, in judet au fost doar 10 parohii greco-catolice care, pana in 1918 au apartinut de Protopopiatul Poian, iar in perioada interbelica au fost arondate la Protopopiatul Brasov. Deoarece majoritatea credinciosilor romani din fostele parohii greco-catolice din judet s-au deznationalizat (cea mai mare parte au fost trecuti cu forta la confesiuni de expresie maghiara, in toamna anului 1940-dupa Dictatul de la Viena), dupa 1989 nici una din aceste parohii nu s-a reactivat. Este vorba de fostele parohii din localitatile: Poian, Turia, Lemnia, Sanzieni, Comandau, Ghelinta, Ghidfalau, Baraolt, Boorosneul Mare, Ilieni. In prezent, in judetul Covasna nu functioneaza legal nici o parohie greco-catolica, iar fostele biserici greco-catolice care au rezistat vitregiilor din ultimii 65 de ani, respectiv cele din Poian, Ghelinta si Baraolt sunt biserici ortodoxe.

Aspecte punctuale, pe localitati

In textul de prezentare a Judetului Covasna, afirmatia potrivit careia „…de la mijlocul secolului al XI-lea a avut loc extinderea dominatiei statului feudal maghiar si instalarea populatiei secuiesti”, este inexacta, si coboara cu cel putin doua secole mai inainte asezarea secuilor in zona.

Sunt enumerate trecatorile si pasurile „care leaga judetul cu regiunile si judetele invecinate”, fara a fi mentionat rolul acestora in asigurarea relatiilor economice, sociale, culturale si umane dintre Transilvania, Moldova si Tara Romanesca, deoarece orientarea economica a judetului spre spatiul romanesc extracarpatic, este un fapt istoric bine cunoscut.

Este amintit sectorul ovin din jurul Covasnei, fara a se preciza insa, ca aceasta indelednicire continua traditia seculara a pastoritului transhumant al vestitilor oieri (barsani) din zona.

Sirul personalitatilor marcante, putea cuprinde alaturi de scriitorul Romulus Cioflec si de mitropolitul-academician Nicolae Colan si pe episcopii-carturari Veniamin Nistor si Justinian Teculescu.

Patrimoniul turistic al judetului, cuprinde pe langa casele memoriale de la Batanii Mici si Chiurus si casa memoriala din Araci a scriitorului Romulus Cioflec.

Nu sunt mentionate manastirile ortodoxe de la Valea Mare si Sita Buzaului, obiective eclesiastice deosebit de cautate de pelerini.

Din cele noua imagini care insotesc textul referitor la prezentarea generala a judetului Covasna, nici una nu se refera la cultura romaneasca (alaturi de ritualul in ziua de culesul de struguri de la Batani, putea, de exemplu, sa mearga foarte bine si „Santilia” de la Covasna).

Fosta localitate Simeria, azi cartier al municipiului Sf.Gheorghe, apare in izvoarele istorice nu numai sub denumirea de Zenth Maria, ci si sub cea de Breaza si apoi de Sanbreaza (asa cum era numit si raul care traverseasa asezarea- Sanbrezii). Precizarea conform careia „…dupa 1948, orasul are propria trupa de teatru, iar din ultimii treizeci de ani ai secolului al XIX-lea si un ziar independent”, era mult mai exacta daca avea urmatorul continut: dupa 1948, orasul are propria trupa de teatru- care din anul 1987, functioneaza cu sectii in limbile maghiara si romana, sectii care in anul 1990 s-au transformat in Teatrul „Tamasi Aron” si Teatrul „Andrei Muresan”, iar din ultimii treizeci de ani ai secolului al XIX-lea si un ziar independent- in prezent in judet aparand mai multe publicatii periodice, in limbile romana si maghiara.

In loc de „construirea bisericii ortodoxe cu hramul Sfantul Gheorghe”, mai corecta este formularea „construirea catedralei ortodoxe cu hramul Sfantu Gheorghe (intre anii 1938-1983), la subsolul careia este amenajat Muzeul Spiritualitatii Romanesti.

Nu sunt amintite statuile Ostasului Roman (sculptor Balog Peter) si cea a lui Andrei Saguna (sculptor Paul Vasilescu) si nici busturile lui Nicolae Colan (sculptor Mircea Mocanu) si ale lui Mihai Viteazul si Constantin Brancus (sculptor Pompiliu Plesa).

La Tg.Secuiesc, aflam ca, printre cele mai importnante obiecte de patrimoniu din perioada invaziei popoarelor migratoare se afla si „zabalele cailor cuceritorilor de patrie maghiari” dar nu este mentionata amfora pe care sunt desenate initialele Maicii Domnului, descoperita in 1972 in partea nordica a orasului.

Datorita relatiilor bune ale secuilor din oras cu domnitorii moldoveni, in 1541, Petru Rares emitea un hrisov prin care lua orasul „Vasarheiul” sub tutela sa, drept recompensa pentru „ospitalitatea de care s-a bucurat aici”, fapt care si-ar putea gasi locul in prezentarea istoriei orasului, asa cum puteau sa fie mentionate relatiile bune ale localnicilor cu domnitorii Stefan cel Mare, Vasile Lupu, Gheorghe Stefan s.a.

Tot aici, in randul monumentelor de arhitectura, alaturi de celelalte biserici din oras, este mentionata „biserica greco-catolica din secolul al XVIII-lea”, afirmatia aflandu-se in evidenta contradictie, cu formularea de la aceeasi pagina, unde biserica respectiva este denumita corect, ca biserica ortodoxa. Din pacate, biserica respectiva cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, nu este nici reprezentata pe harta orasului, cum nu sunt mentionati nici ctitorii ei, membrii de vaza a „obstei negustorilor romani”, ce intretineau „bolte” in centrul orasului breslelor.

Despre Baraolt, cititorul afla, printre altele, ca „revolutia maghiara si lupta pentru apararea patriei din 1848 este evenimentul cel mai glorios din istoria localitatii” si ca „biserica reformata din Biborteni, pastreaza o fresca cu regele maghiar Szent Laszlo”, dar in text nu sunt folosite expresiile comunitate romaneasca sau biserica ortodoxa, ca si cum in aceasta localitate nu ar fi existat romani. Desi sunt reprezentate pe hartile localitatilor componente ale orasului, textul nu ofera nici o informatie despre bisericile ortodoxe din Baraolt, Capeni, Bodos, ca sa nu mai vorbim de cele daramate samavolnic, in toamna anului 1940, din Racosul de Sus, Biborteni si Capeni.

La Covasna, facandu-se precizarea ca „scopul acestei lucrari nu este de a elucida” controversele dintre istoriografia romana si maghiara, sunt prezentate cele doua pozitii cu privire la romanii localnici. „ geneza acestui cartier (Voinesti-n.n.) este un subiect controversat, in mediile maghiare circuland ipoteza colonizarii romanilor de catre membrii familiei Vajna din satul Pava, pentru diverse activitati, iar in mediile romanesti circuland ipoteza continuitatii populatiei romanesti ca si descendenta a populatiei daco-romane din zona, ipoteza bazata in principal pe asezarea Voinestiului in apropierea fortificatiei dacice din Dealul Cetatii…”. Apreciem ca aceasta modalitate de raportare la istoria locala, trebuia extinsa si asupra altor momente, care au fost prezentate numai din perspectiva istoriografiei maghiare, sau nu trebuia folosita, nici in acest caz.

Mai corect era ca in locul formularii „ …In comunitatea romaneasca de aici s-a pastrat organizarea anuala a targului de fete si a nuntii pastoresti de ziua Sfantului Ilie” sa se fie scris ca in comunitatea romaneasca s-a pastrat traditia organizarii anuale, de Sfantu Ilie, a sarbatorii folclorice pastoresti cunoscuta sub numele de „Santilia”, sau „Nedeia mocaneasca”. Textul ar putea continua astfel: De-a lungul anilor, din localitatea Covasna au fost culese, inregistrate si tiparite colinde, cantece populare, de haiducie si balade, inclusiv variante locale ale Mioritei.

Este regretabila omiterea, din randul personalitatilor nascute in localitate a numelor episcopului Justinian Teculescu si a academicianului Horia Colan, cat si a bustului episcopului Justinian Teculescu, alaturi de celelalte monumente din oras. De fapt, nici strada Justinian Teculescu, nu este mentionata in Indexul strazilor din oras, si nici monumentala biserica cu hramul „Inaltarea Domnului”, sfintita in anul 2002.

Localitatea Intorsura Buzaului a apartinut domeniului regal Alba de Sus, aceasta fiind denumirea romaneasca a versiunii maghiare „Felso- Feher”. Nu este amintit faptul ca pe clopotul bisericii ortodoxe din Intorsura Buzaului este scris anul 1475.

Nu se spune nimic despre pastrarea in memoria localnicilor a momentului trecerii prin zona a domnitorului Mihai Viteazul, marturie fiind si existenta toponimului „Dealul taberei”. Nu este mentionata participarea delegatilor din zona la Marea Adunare de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.

La Aita Mare, s-a nascut Kriza Janos, autor al colectiei de versuri populare „Vadrozsak” (Trandafirii salbatici), lucrare despre care consideram ca trebuia mentionat faptul ca este deosebit de graitoare pentru interferentele etno-culturale stabilite in decursul convietuirii de secole intre romani si secui. In parcul memorial al satului se afla si monumentul ridicat in memoria a doi jandarmi romani, cazuti la datorie. Nu este amintita biserica ortodoxa cu hramul „Sf. Gheorghe”, construita in anul 1937.

Sotia baronului Szentkereszti din Arcus, Maria Florescu, facea parte din vestitele familii de boieri romani din Muntenia: Florescu si Bibescu. Nu este amintita biserica ortodoxa cu hramul „Sf.Nicolae” din Arcus, construita in 1998, pe locul celei vechi din anul 1888 si nici crucea ridicata in memoria generalului Grigore Balan, cazut in luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord, la data de 13 septembrie 1944.

In Barcani, troita si crucea de lemn sunt ridicate in memoria eroilor din sat, cazuti in cele doua razboaie si nu „victimelor” asa cum gresit este scris. Biserica din Sarmas este ortodoxa si nu greco-catolica. Biserica „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Ladauti a fost construita in 1972, in pofida sicanelor, amenitarilor si suferintelor pricinuite preotului si credinciosilor de regimul comunist.

Biserica ortodoxa din Herculian, comuna Batanii Mari, care a stat in ruina timp de 45 de ani, nu este mentionata. La Aita Seaca se poate vizita „monumentul ridicat in memoria victimelor macelului din septembrie 1944”, dar si crucea ridicata in memoria militarilor romani, martirizati in acelasi septembrie 1944, si reinhumati in curtea bisericii ortodoxe din sat (biserica care nu este nici ea mentionata).

Biserica „Inaltarea Sfintei Cruci” din Belin, construita in 1948, nu este pomenita.

Vechea biserica ortodoxa – monument istoric din Bixad, este redata pe harta ca fiind romano-catolica.

La Brates, nu este mentionat scriitorul si istoricul Mircsa Janos, carturar de origine romana si de formatie latina, prin filiera maghiara, premiat pentru lucrarile sale de AcademiaUngara.

La Doboseni, sat ce apartine de comuna Bradut, nu este mentionata ruina bisericii ortodoxe, darmata in toamna anului 1940.

Castru roman de la Bretcu este pomenit si sub denumirea Angustia, iar localitatea este mentionata si ca „Villa Valachalis”. Nu se face nici o referire la vestitii oieri, negustori si carausi bretcani. Nu sunt amintite biserica „Sf. Nicolae” constuita in anul 1783, si nici biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Martanus, construita in anul 1796, in schimb este gresit redata, ca fiind biserica ortodoxa, biserica romano-catolica din satul Oituz. Dintre multele evenimente si personalitati romanesti din Bretcu, putea fi amintita prezenta protopopului ortodox Petru Pop la Adunarea Nationala de la Blaj din mai 1848, precum si numele protopopilor-carturari Dimian si Coltofeanu.

Biserica „Sf. Treime” din Chichis, construita in anul 1940, nu este mentionata, cum nu este amintit nici artistul plastic Plugor Sandor, descendent dintr-o veche familie romaneasca din Chichis.

Nu este mentionata nici biserica ortodoxa „Nasterea Sf.Ioan Botezatorul” din Comandau ridicata in anul 2000, in locul celei daramate in anul 1940.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Dobarlau este biserica ortodoxa si nu greco-catolica. Din Valea Dobarlaului nu este mentionata biserica cu hramul „Sfintii Imparati Constantin si Elena” construita in anul 1979.

Denumirea romaneasca a comitatului Felso-Feher, de care a apartinut comuna Haghig, este Alba de Sus. Biserica cu hramul „Schimbarea la fata” din Haghig, este ortodoxa si nu greco-catolica. Printre fiii satului, putea sa fie mentionat si profesorul, publicistul si membru al conducerii Asociatiunii ASTRA, Nicolae Bogdan.

Nu este mentionata biserica „Sf.Dumitru” din Dobolii de Jos, comuna Ilieni, construita in anul 1895. Pensiunea din Sancrai, dispune si de o herghelie de cai de rasa si posibilitati de practicare a echitatiei.

Cel mai vechi mormant din cimitirul de langa biserica cetate romano-catolica din Lemnia, din anul 1514, este al lui Petru Mihalcea (Mihalcsa Peter), originar dintr-o familie domnitoare din Tara Romaneasca. In anul 1937, Domokos Pal Peter a cules din localitatea Lemnia, versiunea maghiara a Mioritei. Prin traditie, localnicii au numeroase si stranse legaturi cu Bucurestiul. In localitate s-a nascut liderul comunist Vasile Luca (Luca Lazslo).

Nu sunt mentionate bisericile ortodoxe din Malnas-Bai si Valea Zalanului, comuna Malnas.

Nu este mentionata biserica ortodoxa „Sf.Nicolae” din Micfalau, construita in anul 1878. In text s-a strecurat o grava eroare. Astfel, in loc de formularea „… Numeroasele familii de origine romana si-ar fi pastrat religia greco-catolica, dar au fost nevoiti sa treaca la religia ortodoxa datorita regimului comunist”, se impune reformularea frazei, conform adevarului cunoscut de toata lumea, respectiv: Numeroasele familii de origine romana (peste 1000 de credinciosi) si-ar fi pastrat religia ortodoxa, dar au fost fortati sa treaca la religia romano-catolica in toamna anului 1940, dupa Dictatul de la Viena. In Micfalau, nu a existat niciodata biserica greco-catolica, iar regimul comunist nu a facut altceva decat sa mentina starea impusa prin teroare si violenta in anul 1940, membrilor comunitatilor ortodoxe din Micfalau, Bixad si din celelalte sate cedate Ungariei.

Biserica „Sf.Ioan Botezatorul” din Ojdula, construita in anul 1975, pe locul celei vechi din anul 1868, nu este mentionata.

Nu sunt amintite bisericile ortodoxe: „Nasterea Maicii Domnului” din Ozun, construita in anul 1830, „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Bicfalau, construita in anul 1936, pe locul celei vechi din anul 1882, „Adormirea Maicii Domnului” din Lisnau, construita in anul 1913 (la 100 de ani dupa zidirea bisericii greco-catolice - ambele biserici existand si astazi drept marturie despre puternica comunitate romaneasca din localitate), „Sf.Nicolae” din Santionlunca, construita in anul 1928, in locul celei vechi, „Sf.Vasile cel Mare” din Lunca Ozunului, construita in anul 1997.

In anul 1937, Domokos Pal Peter, a cules din localitatea Poian, versiunea maghiara a Mioritei.

Nu este redata, nici in text, nici pe harta localitatii, crucea ridicata in anul 1997, pe locul fostei biserici ortodoxe din Comolau-Reci daramata samavolnic in toamna anului 1940.

La Sita Buzaului, se mentioneaza ca „…Soseaua construita dupa proiectele inginerului sef regal din Sf. Gheorghe, Gyarfas Gyozo din Let, trece prin stramtoare si a fost inaugurata de autoritatea legislativa din comitatul Trei Scaune in 1896”, dar nu se spune ca scoala din localitate poarta numele vrednicului invatator „Nicolae Russu”, participant la Adunarea de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, ca sa nu amintim de preotul ortodox Ioan Coman care, la inceputul primului razboi mondial a fost arestat si condamnat la moarte prin spanzuratoare, fiind declarat vinovat pentru „tradare de patrie”. Biserica din Ciumernic este ortodoxa si nu greco-catolica. Manastirea „Schimbarea la fata” fiinteaza din anul 1997.

Pe frontonul bisericii romano-catolice din Sanzieni, zidita in anul 1401, se afla stema Moldovei, fiindca, dupa traditie, biserica a fost ctitorita de Ruxandra, fiica lui Alexandru cel Bun, casatorita cu baronul Apor.

Hotelul balnear din lantul Best Western, din Baile Balvanyos, comuna Turia, a fost construit in anul 1930, dupa proiectul arhitectului bucurestean Grigore Ionescu.

In prezentarea comunei Valea Mare nu sunt redate informatii referitoare la: participarea delegatiei locale la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, crucea comemorativa ridicata in curtea bisericii de catre Aociatiunea ASTRA, in memoria eroilor din sat cazuti in primul razboi mondial, obiceiurile si datinile pastrate, manastirea „Nasterea Sf.Ioan Botezatorul”, a carei piatra de temelie a fost sfintita de PS Ioan Selejan, episcopul Covasnei si Harghitei, in anul 1998.

Este regretabil ca nu se mentioneaza faptul ca in decursul timpului, prin statiunea Valcele s-au perindat figuri ilustre ale culturii si istoriei romanesti, printre care: Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Radulescu, Titu Maiorescu, Dimitrie Bolintineanu, Andrei Saguna, George Baritiu, A.D. Xenopol, Alexandru Vaida Voevod, Nicolae Iorga, regii Romaniei Carol I, Ferdinand si Carol al II-lea si multi, multi altii.

Inexplicabila este omiterea bisericii „Sf. Teodor Stratilat”- monument istoric construit in anul 1843, si care are in randul ctitorilor, pe langa numerosi boieri munteni si moldoveni si pe printul sarb Milos Obrenovici, si a bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ariusd, construita in anul 1960 pe locul celei vechi din anul 1797, bustului lui Nicolae Balcescu si a troitei ridicata in curtea bisericii in memoria eroilor din localitate.

Fara a fi „carcotasi”, trebuie totusi sa spunem ca intr-o localitate cu populatie majoritar ortodoxa, cum este comuna Valcele, mai nimerita era fotografia unei biserici ortodoxe, decat cea a bisericii reformate…

Nu este pomenita nici crucea din marmora inaltata „In amintirea fostei Biserici Ortodoxe din Varghis” ce a fiintat in localitate intre anii 1937-1940.

„Biserica populatiei romanesti din Zagon” a fost construita in anul 1814 si nu in timpul revolutiei de la 1848/1849. Pe clopotul ei (provenind de la biserica veche care era situata in „Satul romanilor- Olahfalu) se afla o inscriptie cu anul 1468. Din caramida bisericii ortodoxe inceputa in anul 1956 si demolata de autoritatile comuniste, s-au construit grajdurile fostului CAP din localitate. Nu este mentionat monumentul ridicat in fata bisericii, in memoria eroilor satului si nici biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Papauti, inaltata in anul 1936.

Langa „Poarta secuiasca din Zabala”, ar sta foarte bine fotografia „Bisericii Adormirea Maicii Domnului” construita din lemn, in anul 1777, cum la fel de normala ar fi fost si pomenirea rapsodului popular Ioan Hagiu, autorul cunoscutei balade „Caciula”.

Articol aparut in „Cuvantul nou”, Sf. Gheorghe, Nr. 4338-4339, din 13-14 iulie 2005 si in „Angustia” nr. 10/2006.