Consideratii privind Statutul de Autonomie al Tinutului Secuiesc

Consideratii privind Statutul de Autonomie al Tinutului Secuiesc

Reprezentantii societatii civile romanesti din judetele Covasna si Harghita reuniti in cadrul Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna – forma asociativa care are scopul de a asigura coordonarea si unitatea de actiune a societatii civile romanesti din cele doua judete, in vederea pastrarii si dezvoltarii identitatii nationale a romanilor din aceasta zona, unde ei sunt numeric minoritari, si o convietuire interetnica normala cu ceilalti locuitori, in interesul bunastarii generale si a binelui public, in contextul integrarii Romaniei in structurile europene – aduc multumiri organizatorilor si participantilor la dezbaterea pe tema propunerii legislative privind Statutul de Autonomie al Tinutului Secuiesc, organizata de Uniunea Vatra Romaneasca din Cluj-Napoca, in primavara anului 2005.

Intr-o perioada cand multe din problemele majore, cu implicatii pe termen lung asupra destinului Romaniei, fac obiectul unor tranzactii politice stipulate in diverse protocoale, rolul societatii civile si al mediului academic in a responsabiliza fortele politice aflate vremelnic la conducerea tarii, este deosebit de important.

Dupa decembrie 1989, sub diverse forme si modalitati, reprezentantii romanilor din judetele Covasna si Harghita, si-au exprimat dezaprobarea fata de demersurile care urmareau obtinerea autonomiei teritoriale si statuarea unei enclave etnice in mijlocul Romaniei.

In fond, autonomia pe criterii etnice exista astazi in Covasna si Harghita „de facto”; se doreste institutionalizarea ei „de jure”. Minoritatea numeric majoritara din zona domina politic, economic si cultural si in conditiile acestea, necesitatea protectiei juridice dispare. Nevoia de protectie pentru a-si prezerva si afirmarea identitara, o au romanii din zona.

Nu lipsa de drepturi determina provocarea autonomiei, ci teama scaderii populatiei de etnie maghiara din zona, cauzata de cu totul alti factori, precum sporul demografic negativ, emigrarea in Ungaria, rata mare a sinuciderilor etc.

Autonomia nu se poate obtine impotriva vointei populatiei romanesti – si cheia nu se afla la Miercurea-Ciuc ori Sfantu Gheorghe, ci la Bucuresti. Intr-un stat democratic, minoritatile nationale au dreptul sa formuleze propuneri peste standardele consacrate de legislatia europeana de asigurare a unor drepturi si libertati specifice, iar populatia majoritara are datoria sa valideze din aceste propuneri si sa acorde atatea drepturi si libertati, cat considera rezonabil ca poate oferi, pentru a nu crea privilegii pentru unele categorii de cetateni si nici disfunctionalitati la nivelul intregii societati.

Tinem sa reamintim faptul ca, in paralel cu aceasta initiativa legislativa promovata de „aripa radicala” a maghiarimii ardelene, in prezent se afla in dezbaterea Parlamentului Romaniei proiectul Legii privind Statutul minoritatilor nationale. In intregul sau, proiectul actului normativ mentionat, pune un accent exagerat pe drepturile colective ale minoritatilor nationale, propunand o serie de concepte si institutii precum „Autonomia culturala”, „Consiliul National al Autonomiei Culturale” s.a., care exced cu mult prevederile internationale, in materie, si concep autonomia culturala ca baza a autonomiei etnice.

Problema autonomiei etnice, colective, teritoriale, asa cum este prevazuta in Statutul autonomiei Tinutului Secuiesc, pune in discutie un proces de inaintare si edificare a unei noi frontiere. In cazul Romaniei, este vorba de procesul de constituire a unei frontiere maghiare interne, situatie cu implicatie geostrategica si geopolitica evidenta.

La inceputul mileniului III, nu mai pot fi inviate forme anacronice de organizare comunitara, care amintesc romanilor de vremea cand ei erau lipsiti de cele mai elementare drepturi cetatenesti si supusi unor procese dure de deznationalizare. Foarte atenti cu propriile sensibilitati etnice, culturale si lingvistice, autorii proiectului Statutului autonomiei Tinutului Secuiesc, nesocotesc total sensibilitatile populatiei romanesti, din zona si din intreaga tara. Ei nu realizeaza „efectul de bumerang” pe care il produce demersul lor, asupra modului cum vor fi tratati „cetatenii Tinutului Secuiesc” in celelalte judete ale Romaniei si care vor fi efectele asupra minoritatii maghiare, din celelalte localitati ale Transilvaniei.

Dupa cum se stie propunerea legislativa privind Statutul de autonomie al Tinutului Secuiesc, avand practic acelasi continut a fost respinsa, in legislatura trecuta, atat de Camera Deputatilor cat si de Senat. Ne exprimam convingerea ca aceeasi soarta o va avea si prezentul demers legislativ.

Si pentru a vedea pana unde merg lucrurile si cat de mult se „intinde coarda”, va prezentam un fragment din dezbaterile ce au avut loc la Universitatea de Vara Balvanyos pe tema „Viitorul Tinutului Secuiesc si autonomia acestei regiuni”. Cum ar fi autonomia Pamantului Secuiesc infiintata dupa modelul Insulelor Aland? „Minoritatea maghiara care traieste aici ar beneficia de compensatii din partea Statului roman (eventual al celui ungur) pentru statutul minoritar. Institutiile romanesti din invatamant ar functiona doar ca scoli particulare si nu ar fi obligatoriu ca elevii maghiari sa invete limba romana. Dreptul cumpararii unor terenuri si dreptul crearii unor afaceri l-ar castiga doar cei care ar primi drept de sedere. Pentru obtinerea acestui drept, ei ar trebui sa locuiasca aici cel putin 5 ani si sa vorbeasca limba maghiara. Parlamentul propriu al Pamantului Secuiesc ar imparti cu Bucuresti-ul actul legislativ – a declarat Szasz Jeno, primarul localitatii Odorheiu Secuiesc, in baza expunerii tinute de Elisabeth Naucler, conducator in probleme de administratie in Insulele Aland, referitoare la propria lor autonomie”. Cotidianul Haromszek (Sf. Gheorghe), nr. 4522, din 20.07.2005, „Cea de a XVII-a editie a Universitatii de Vara Balvanyos/ Este nevoie de autonomia Pamantului secuiesc?”, semneaza Farkas Reka.

Si la Universitatea de Vara Izvorul Muresului, editia din anul 2005, s-a discutat despre problematica romanilor din judetele Covasna si Harghita. In acest context s-a exprimat regretul ca fortele politice romanesti, nu au reusit sa asigure cadrul legal si institutional pentru sprijinirea romanilor din judetele Covasna si Harghita, in eforturile lor de pastrarea identitatii, si nici sa elaboreze o strategie eficienta de stoparea demersurilor vizand obtinerea autonomiei teritoriale a asa-zisului Tinut Secuiesc si a ofensivei de impunere a identitatii maghiare romano-catolicilor din Moldova. S-a evidentiat discursul schimbator al liderilor politici romani: atunci cand sunt in opozitie ei vorbesc intr-un fel, iar cand ajung la putere au amnezii si intra in protocoale in care romanii constituie marfa.

In rezolutia Universitatii de Vara Izvoru Muresului, participantii au solicitat, printre altele, elaborarea unei legi de protejare a „majoritarului” in judetele cu minoritati majoritare din centrul Romaniei si creionarea unei strategii de contracarare a demersurilor care urmaresc recunoasterea statutului de minoritate etnica a minoritatii confesionale formata din romano-catolicii din Moldova.

In aceeasi Rezolutie s-a solicitat adoptarea in regim de urgenta a „Legii de sprijin pentru romanii de pretutindeni”, proiect generos elaborat de un grup de parlamentari apartinand Aliantei D.A., cand erau in opozitie, si aflat pe masa de lucru a Parlamentului.

Sunt doar cateva dinte prioritatile legislative reale ale Romaniei inaintea integrarii ei in Uniunea Europeana.

Pentru alte detalii a se vedea capitolul „Un proiect anacronic – Statutul autonomiei Tinutului Secuiesc”, din volumul „Tendinte de enclavizare a unui spatiu romanesc – Harghita si Covasna”, Editura Romania pur si simplu, Bucuresti, 2004.