Comportamentul si limbajul adecvat privind persoanele cu dizabilitati - dizabilitate sau handicap?

dizabilitate sau handicap? CUVINTE CARE NE DOR
comportamentul si limbajul adecvat privind persoanele cu dizabilitati

Ghid realizat de un consortiu de organizatii ale persoanelor cu handicap

Cu sprijinul Fundatiei Soros, Romania

Material realizat in cadrul campaniei "Pune-te in locul meu!"

Introducere

Este extrem de important pentru persoanele cu dizabilitati ca dizabilitatea sa fie recunoscuta drept o problema ce tine de drepturilor omului, de egalitate si nediscriminare. Prin acest ghid, vom incerca sa clarificam limbajul si comportamentul adecvat in relationarea cu persoanele cu dizabilitati, asa cum au fost definite chiar de catre acestea.

Acest ghid este rezultatul unui demers al Organizatiei Nationale a Persoanelor cu Handicap din Romania cu sprijinul si unui grupe de voluntari persoane cu dizabilitati, cu organizatiile si familiile acestora. Punctul de plecare in elaborarea il reprezinta ghidul elaborat de catre Centrul pentru Viata Independenta Integrata si Incluziva din Barking & Dagenham, Marea Britanie in anul 2001.

Pentru a combate discriminarea, opresiunea si stereotipurile, organizatiile persoanelor cu dizabilitati, atat la nivel national, cat si international, au promovat activ propriile definitii. Acestea au fost extrase din Modelul Social al Dizabilitatii, pe care il puteti gasi descris in cadrul acestui ghid.

Majoritatea recomandarilor din ghid urmaresc crearea unui inteles comun asupra a ceea se inseamna comunicare bazata pe politete, bun simt si respect in relatiile dintre oameni. Este important sa intelegem ca exista cuvinte si expresii, din pacate, utilizate pe o scara extrem de larga, care jignesc, si care intaresc prejudecatile, perpetuand atitudinile si practicile discriminatorii in randurile publicului larg.

Va rugam sa acordati putin timp reflectiei asupra limbajului si comportamentului prezentate in ghidul de fata. Numai invatand sa privim si din perspectiva celuilalt vom putea depasi bariere de comunicare si comportamentale care limiteaza sansele persoanelor cu dizabilitati de a se integra activ in societatea romaneasca.

Modelele dizabilitatii

Ati observat desigur ca folosim termenul 'dizabilitate' in loc de 'handicap' si 'persoana cu dizabilitati', in loc de 'handicapat'.

Izolarea, discriminarea si excluderea persoanelor cu dizabilitati din viata comunitatii au facut ca organizatiile persoanelor cu dizabilitati sa conteste modul in care persoanele erau tratate si etichetate de catre societate si mai cu seama de catre medici. In plan lingvistic, acest demers s-a concretizat prin inlocuirea termenului 'handicap' cu 'dizabilitate' in discursul public.

Sintagma 'persoane cu handicap/handicapati" este contestata pe plan mondial de catre organizatiile persoanelor cu dizabilitati. Termenul "handicapati" este jignitor pentru multe persoane cu dizabilitati, deoarece este asociat (din limba engleza) cu imaginea  " sapca tinuta in mana pentru cersit' ("handy"- manual, de tinut in mana; "cap"- sapca). Termenul preferat este 'persoane cu dizabilitati'.

Pe de alta parte, HANDICAP este unul dintre cuvintele care au intrat cu forta in Romania, inca din primele zile de dupa Decembrie 1989.
Datorita neintelegerii definitiei sale, acest termen a capatat in cadrul societatii romanesti o conotatie puternic peiorativa ("Handicapatule!' este o injurie, o insulta deranjant de frecvent intalnita). Din pacate acesta utilizare incorecta se intalneste la formatori de opinie ai societatii romanesti, de la ziaristi pana la parlamentari, si numerosi politicieni.

Pentru a combate asocierea negativa a conotatiilor peiorative cu persoanele care sunt afectate de o dizabilitate, noi recomandam inlocuirea sintagmei de "persoana cu handicap" cu cea de "persoana cu dizabilitati", urmand termenii Conferintei de la Salamanca [ Spania] din 1994.

Desi demersul ONPHR de inlocuire a terminologiei a inceput in anul 1994, inertia sociala, este, insa, enorma, asa ca, multi ziaristi, reprezentanti ai administratiei centrale si locale si chiar reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale, precum si actele oficiale folosesc in continuare sintagma "persoana cu handicap".

Pentru o mai buna intelegere a diferentelor dintre cele doua modele la care am facut referire pana acum vom face in randurile urmatoare o prezentare paralela a acestora.

Modelul medical al dizabilitatii considera ca problema apartine individului si ca numai un tratament medical o poate rezolva. El neaga valoarea indivizilor, utilitatea sociala si individualitatea, intrucat ei nu corespund normelor general acceptate ale societatii noastre. Acest model este, de asemenea, perceput ca o tragedie sau ca un model al caritatii si perpetueaza adesea modul in care persoanele cu dizabilitati sunt vazute de catre societate.	Modelul social al dizabilitatii contesta definitia data de profesionistii din domeniul medical si a fost elaborat de catre un grup de persoane cu dizabilitati care a reusit sa "evadeze" din sistemul de ingrijire institutional in 1976. Modelul social afirma ca "problema" trebuie cautata in atitudinea societatii (nu la persoana cu dizabilitati) si in barierele pe care societatea le creeaza pentru a impiedica participarea persoanelor cu dizabilitati.
Definitia Organizatiei Mondiale a Sanatatii: Dizabilitatea este reprezentata de orice restrictie sau lipsa (rezultata in urma unei infirmitati) a capacitatii (abilitatii) de a indeplini o activitate in maniera sau la nivelul considerate normale pentru o fiinta umana.	Definitiile sunt:  Infirmitate- lipsa partiala sau totala a unui membru, sau o trauma a acestuia, a unui organ sau unei functii a organismului.  Deficienta - starea fizica, senzoriala, intelectuala sau comportamentala a unui individ. (Action on Disability and Development)  Dizabilitate- dezavantajul sau limitarea indeplinirii unei activitati, cauzate de societatea in care persoana respectiva traieste. Societatea tine prea putin, sau deloc, seama de necesitatile persoanelor cu diferite deficiente excluzandu-le astfel de la participarea in cadrul activitatilor sociale obisnuite.  Pentru a tine seama de toate formele de opresiune sociala si de toate deficientele, Organizatia Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati (DPI) a redefinit dizabilitatea in 1981 ca fiind: Lipsa sau limitarea sanselor, care impiedica persoanele cu deficiente sa ia parte la viata de zi cu zi a comunitatii la nivel egal cu ceilalti, din cauza barierelor fizice si sociale pe care le intampina".
Etichetele medicale sunt de multe ori inselatoare pentru ca nu exista doi oameni in intregime asemanatori. Etichetele medicale tind sa consolideze stereotipuri cu privire la persoanele cu dizabilitati ca pacienti care sunt bolnavi, neputinciosi si dependenti in intregime de medici.	Aceste clasificari nu neaga existenta problemei dizabilitatii, insa o localizeaza in societate. Limitarile individuale, de orice natura ar fi, sunt percepute ca fiind numai unul dintre factori. Mult mai important este, spun ei, esecul societatii de a se asigura ca nevoile persoanelor cu dizabilitati sunt pe deplin luate in considerare pe toate planurile vietii comunitare.  In momentul de fata, noile tendinte pe plan mondial impun termenul de "persoana dizabilitata" (de catre societate) in locul celei de "persoana cu dizabilitati", tocmai pentru a sublinia faptul ca dizabilitatea nu este un atribut al persoanei ci este un atribut al relatiei persoana - mediu. Referat: Organizatia - caracteristici constructive si functionale Referat: Principiile managementului calitatii Mediul neadaptat este cel care "dizabiliteaza" o persoana datorita barierelor arhitecturale pe care acesta le intampina.
Prin urmare, conform Modelului Social, DIZABILITATEA ESTE O STARE SOCIALA SI NU O CONDITIE MEDICALA

Legislatie nationala

Lege nr. 448/2006 - republicata in 2008 -Republicare 1 MOF nr. 1 - 03/01/2008

ORDIN nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 -pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de handicap

LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006

OUG nr. . Pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap HG nr.

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Ordin nr. 60/2007 -privind aprobarea Procedurii de autorizare a unitatilor protejate

OUG nr 14/2003 ; OU 170/1999; L 74/1999

OU 136/1999 ; HG 1273/2000 ; O 954/2000 

HG 886/2000 ; ORD nr. 748/460 din 2002

L 17/2001; L 195/2001; Ord. CNAS nr. 262/2002

L 705/2001; L 215/2001; Lege nr. 783/2001

Legea nr. 145/1997 ; HG 225 din 2002

Legea nr. 116 din 2002 ; Lege nr. 202/2002

Hotarare nr. ; Ordin nr. 237/2002

Ordin nr. 18/2002 ORD nr. 725/2002

ORD nr. 726/2002 Lege nr. 346/2002

HG nr. 448/2002 Legea nr. 487/2002

O.G. nr. 58/2002 HG nr. 97/2003

Lege nr. 48 /2002

Ordinul M.S.F nr. 277/ 2003

Ordin nr. 302/2003

LEGE din 18 septembrie 2003

Hotarare nr. 1176/2003

Lege nr. ; Legea nr. 217/2003

Lege nr. 678/2001 ; Lege nr.197/2000

Lege nr. 612/2002 ; OUG nr. 77/2003

HG nr. 1194/2001 Legea nr. 144/2004

Lege nr. 467/2004 Legea 571/2003

OG nr. 6/2005 Lege nr. 35/2005

Hotarare nr. 463 din 19/05/2005

Legea nr. 125 din 12/05/2005

Ordin ANPH ; HG nr. 1055/2004