Modelul lui T. Newcomb

Modelul lui T. Newcomb

O cercetare similara a fost efectuata, aproximativ in aceeasi perioada, de catre specialistul in psihologie sociala L.A. Festinger[1]. Teoria sa privind disonanta cognitiva sustine ca deciziile, alegerile si informatiile noi pot crea un sentiment de discordanta pentru individ. Inconfortabila din punct de vedere psihologic, discordanta il va motiva pe individ sa caute acea informatie anume care ii justifica o alegere facuta. De exemplu, un context care poate fi explicat prin prisma acestei teorii este comportamentul proprietarilor de masini noi care acorda o atentie sporita spoturilor consacrate masinii pe care tocmai au cumparat-o, comparativ cu reclamele de la alte tipuri de masini.

In general, genul de procese explicate de modelul lui Newcomb demonstreaza faptul ca oamenii tind sa se indrepte catre sursele de informare aflate in concordanta cu pozitiile lor si cauta informatia care le confirma si le sustine comportamentul efectiv. Modelul confera greutate teoriilor cu privire la conceptia selectiva si ipotezei conform careia efectele cele mai frecvente ale comunicarii, inclusiv ale comunicarii de masa, sunt cele de consolidare a opiniilor, atitudinilor si tendintelor comportamentale existente. La aceleasi concluzii au ajuns si alte studii consacrate, de asemenea, efectelor comunicarii de masa si care au fost efectuate independent.[2]

Cu toate acestea, trebuie acordata o grija deosebita modului in care este analizat modelul, evitandu-se considerarea tendintei spre consens ca fiind singura cauza si singurul efect al comunicarii. Cu siguranta exista numeroase modalitati prin care incertitudinea sau disconfortul pot fi rezolvate, chiar daca acestea insotesc o disonanta cognitiva (formarea de noi relatii, cunoasterea dovezilor care sprijina punctul de vedere discordant etc.). Este important sa se retina ca este complet incorect a proceda la generalizari plecand de la procese specifice indivizilor sau grupurilor mici, acestea neputand fi aplicate direct situatiilor de anvergura caracteristice societatii in ansamblu. Societatile nu au aceleasi nevoi de consens precum persoanele particulare sau grupurile mici ori se poate apela la o formulare generala recunoscuta: societatile au nevoie de conflict si diversitate pentru a fi stimulate sa se dezvolte.

Recent, o scoala de cercetare a luat nastere si aceasta porneste tot de la ideile de echilibru, concordanta si cautarea informatiilor cu rol de confirmare pe care le-am amintit in paragrafele anterioare. In aceste abordari, sintagma "co-relatie dinamica (co-orientation approach) este frecvent folosita, aceasta apartinand autorilor McLeod si Chaffee.[3] Noua orientare isi are evident originile atat in studiile lui Newcomb, cat si in preocuparile sociologice timpurii legate de interactionismul simbolic. Abordarea se distinge printr-o serie de trasaturi specifice: concentrarea asupra comunicarii interpersonale sau intre grupuri, adica asupra comunicarii bidirectionale si interactive; sublinierea cerintei de a include simultan in orice analiza trei elemente - sursele de informare, emitatorii si receptorii; focalizarea interesului asupra dinamicii situatiei de comunicare. Exact aceste caracteristici de baza ale abordarii sunt vizualizate sub forma unui nou model, care se aseamana cu un zmeu si care precizeaza relatia dintre trei elemente intr-un cadru social (elite, teme, public la care se adauga media).