Criterii de clasificare a functiilor si functionarilor publici

CRITERII DE CLASIFICARE A FUNCTIILOR SI FUNCTIONARILOR PUBLICI

Intrucat intre functia publica si titular exista o legatura indisolubila, clasificarea functiei reprezinta si o clasificare, implicita, a functionarilor. Aceasta operatiune de grupare are la baza mai multe criterii unitare, dintre care cele mai multe se regasesc chiar in Statut.

A. Dupa nivelul atributiilor, mai precis al competentei, incredintate titularului functiei publice, functiile publice se impart in trei categorii:

a.   functii publice corespunzatoare categoriilor inaltilor functionari publici;

b.   functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere;

c.   functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.

Din pacate, legea nu stabileste continutul fiecarei functii, cu drepturile si obligatiile ce decurg din ea, ci se multumeste sa le enumere, stabilind in mod limitativ ca functionarii publici din clasele a II-a (cu studii superioare de scurta durata absolvite cu diploma) si a III-a (cu studii liceale absolvite cu diploma) pot ocupa numai functii publice de executie. Totusi, se precizeaza ca functionarii publici de conducere organizeaza, coordoneaza, indruma si controleaza activitatile care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sub autoritatea unui functionar public ierarhic superior sau a unui demnitar omitand, din pacate, primarul, viceprimarul, presedintele si vicepresedintii consiliului judetean ca persoane alese.

Categoria inaltilor functionar publici cuprinde la nivel central persoanele care sunt numite in una din urmatoarele functii publice: secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului; secretari generali din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale; prefect; secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale; inspector guvernamental

La nivel teritorial inalti functionari publici sunt prefectul si subprefectul.

Inaltii functionari publici realizeaza managementul de nivel superior in administratia publica centrala si in autoritatile administrative autonome.

Categoria inaltilor functionari publici cuprinde persoane care trebuie sa indeplineasca conditiile generale de acces la functia publica prevazute de art. 50 din Statut, precum si studii universitare de licenta, respectiv studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta, are cel putin 5 ani vechime in specialitatea studiilor necesare executarii functiei publice, a absolvit programe de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici; a promovat concursul national pentru intrarea in categoria inaltilor functionari publici.

Numirea inaltilor functionari publici se face de catre:

Guvern pentru: secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului; prefect; subprefect;

Primul ministru pentru: secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale; secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale; inspector guvernamental.

Functionarii publici de conducere cuprind urmatoarele persoane:

a)     director general si director general adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe ale administratiei publice centrale precum si functiile specifice asimilate acestora;

b)     director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe ale administratiei publice centrale precum si functiile specifice asimilate acestora;

c)     secretarul unitatii administrativ-teritoriale;

d)     director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organelor de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, in cadrul institutiei prefectului, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si ale institutiilor publice subordonate acestora, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;

e)     sef serviciu, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;

f)      sef birou, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora.

Rezulta ca unele functii de conducere sunt in mod special de nivel central (director general), altele numai de nivel local (secretarul de unitate administrativ teritoriala), iar unele pot fi atat de nivel teritorial sau local (director executiv) cat si central (sef birou, sef serviciu).

Document online: Test grila management Document online: Managementul inovarii, spiritul de initiativa si de intreprinzator

Pe de alta parte, functia de conducere are un sens deosebit de larg incluzand atributii de organizare, coordonare, indrumare si control, cat si dreptul de decizie, pe care reglementarea legala a omis sa-l prevada. In acest sens este functionar de conducere atat cel care are toate aceste atribute (subintelegandu-se ca cel ce are dreptul de decizie le exercita, implicit, pe toate celelalte), de regula conducatorul autoritatii institutiei publice, dar si conducatorii de compartimente, chiar daca aceste structuri nu au, de exemplu, decat atributul de control incredintat in mod limitativ. Rezulta ca functiile de conducere pot viza conducerea autoritatii in ansamblul ei ori conducerea unei structuri interne din cadrul acesteia, indiferent de marimea compartimentului, inclusiv cea mai mica subdiviziune (de genul biroului sau oficiului).

In sfarsit, in cadrul aceluiasi sistem de clasificare mai distingem intre functii de conducere ierarhic superioare (director general, director) si ierarhic inferioare (sef serviciu, sef birou).

Uneori chiar Statutul sau legile speciale pot face referiri exprese la functiile de conducere. Astfel, de exemplu, in cazul numirii functionarilor de catre conducatorii autoritatilor sau institutiilor publice sau a eliberarii din functia publica a acestora.

Functiile publice de executie cuprind urmatoarele clase

a)     clasa I-a include consilierii, consilierii juridici, expertii, inspectorii si auditorii si functiile asimilate acestora;

b)     clasa a II-a cuprinde referentii de specialitate si functiile asimilate;

c)     clasa a III-a include referentii si functiile asimilate.

La randul lor, functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale, dupa cum urmeaza:

a)     superior, ca nivel maxim;

b)     principal;

c)     asistent;

d)     debutant.

Uneori, Statutul face referire expresa la functionari de executie atunci cand prevede modul de recuperare sau plata majorata pentru orele suplimentare lucrate peste program.

Distinctia intre functii de conducere si functii de executie are importanta sub mai multe aspecte:

- de regula, numai functionarul de conducere poate emite acte de autoritate (dispozitii) cu efecte in interiorul institutiei si asupra subordonatilor sai, iar in cazul conducatorului acesteia efectele se pot extinde si in afara autoritatii.

- dispozitiile functionarilor de conducere sunt obligatorii pentru cei de executie care trebuie sa se conformeze acestora, subordonandu-se ierarhic.

- numirea si eliberarea din functie a personalului de executie de face de conducatorul autoritatii sau institutiei, in vreme ce conducatorul compartimentului unde functioneaza poate dispune sau propune masuri disciplinare pentru abaterile acestuia.

- functionarii de conducere pot sa-si delege, in mod permanent sau temporar, anumite atributii personalului din subordine.

- numai conducatorul autoritatii sau institutiei publice reprezinta insusi organul de stat atat in raporturile interne din cadrul administratiei respective, cat, mai ales, in relatiile externe, din afara acesteia, putand emite actele administrative corespunzatoare in acest sens, si incheia acte juridice (contracte) ce angajeaza raspunderea autoritatii respective.

B. Dupa cerintele privind nivelul studiilor absolvite Statutul distinge urmatoarele clase necesare ocuparii functiei publice

a)     clasa I-a cuprinde functiile ce necesita studii universitare de licenta sau superioare absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

b)     clasa a II-a vizeaza functii ce reclama studii superioare de scurta durata absolvite cu diploma sau echivalenta;

c)     clasa a III-a vizeaza functii publice care necesita studii medii liceale absolvite  cu diploma de bacalaureat.

Spre deosebire de reglementarea initiala din Statut  cea actuala nu mai prevede si continutul acestor functii, diferentiat dupa nivelul studiilor, prevazand ca functionarii publici din clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii de executie, in vreme ce pentru cele de conducere, "per a contrario" sunt necesare numai studii universitare de licenta, determinand continutul formal al acestora (organizare, coordonare, indrumare si control.

Structura carierei functionarilor public de executie este astfel realizata incat ea cuprinde:

a)     clasele, adaugam noi profesionale, respectiv clasa I-a, a II-a si a III-a, fiecare cuprinzand functii specifice, cum ar fi cea de referent de specialitate pentru clasa a II-a sau referent pentru clasa a III-a;

b)     in cadrul claselor se disting gradele profesionale de debutant, asistent, principal si superior ca nivel maxim;

c)     existenta claselor de studii I-a, a II-a si a III-a, avand in vedere ca ultimele clase vizeaza numai functii publice de executie;

d)     in cadrul gradelor profesionale se disting treptele de salarizare conditionate salariul de baza de vechimea in functie, suplimentul postului, de calificativele obtinute si de promovarea concursului.

In acest fel clasele profesionale cuprind gradele profesionale, iar acestea includ gradele de salarizare, toate acestea dublate de clasele de studii.

C. Dupa sfera atributiilor incredintate distingem:

a)     functii publice generale reprezentand ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general comune tuturor autoritatilor si institutiilor in vederea realizarii competentelor lor generale;

b)     functii publice specifice reprezentand ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, in vederea realizarii competentelor lor specifice sau care necesita competente si responsabilitati specifice.

Din clasificarea legala nu rezulta cu certitudine continutul exact al fiecarei categorii de functii, mai ales ca se face confuzie intre caracterul general si special al functiei, pe de o parte, cu cel al competentei generale si speciale, apartinand autoritatii sau institutiei publice, pe de alt parte.

Or, conform clasificarii competentei materiale o autoritate nu poate fi incadrata decat in una din formele sale, fie generala (guvern, consilii locale si judetene, prefect, primar), fie speciala (ministere si alte organe centrale ale administratiei publice de specialitate, inclusiv serviciile lor deconcentrate in teritoriu).

Credem, mai degraba, ca s-a avut in vedere felul structurii in care isi desfasoara activitatea functionarii in care sens cei din structurile functionale (de genul juridic, financiar-contabil, informatic, resurse umane) sunt comuni tuturor institutiilor si autoritatilor publice asigurand buna functionare a acestora, in vreme ce functiile publice specifice (secretar de localitate sau judet, politist, vames, lucrator in domeniul financiar, sanitar - veterinar, etc.) sunt expresia competentei proprii si distincte specifice numai unei anumite autoritati sau institutii publice.

D. Dupa vechimea si durata functiei distingem intre functionarii publici debutanti si functionarii definitivi

Debutantii sunt persoanele numite in functii de executie, care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice de grad profesional debutant si nu indeplinesc conditiile legale pentru ocuparea unei functii publice definitive.

Perioada de stagiu pe care trebuie sa o parcurga un functionar debutant difera dupa clasa in care se afla, astfel pentru clasa I-a este de 12 luni, pentru clasa a II-a este de 8 luni, iar pentru clasa a III-a este de 6 luni.

La expirarea perioadei de stagiu in baza evaluarii obtinute cel in cauza va fi numit sau nu in functia publica de executie definitiva in gradul profesional de asistent.

Definitivii sunt debutantii titulari pe functie, persoanele titularizate prin concurs si care au vechimea minima in specialitate studiilor necesare (corespunzatoare) functiei publice de 12, 8 si 6 luni corespunzator nivelului studiilor absolvite si care intra in Corpul functionarilor publici.

Functionarii publici definitivi sunt numiti in functie pe durata nedeterminata, dar prin exceptie functiile publice pot fi ocupate pe o perioada determinata, in conditiile expres prevazute de lege.

E. Dupa modul de investire Statutul face distinctie intre functionarii publici si personalul (auxiliar) din aparatul propriu (de lucru) al autoritatilor si institutiilor publice care nu exercita prerogative de putere publica.

Distinctia are urmatoarele consecinte:

functionarii publici sunt numiti, iar personalul incheie contract de munca;

functionarii exercita o functie publica in vreme ce acest personal efectueaza activitati de secretariat-administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, neavand aceasta calitate;

functionarii publici sunt supusi regimului juridic de drept public, cel administrativ, prevazut de Statut, in vreme ce personalul auxiliar regimului juridic de drept privat, Codului si legislatiei muncii;

jurisdictia litigiilor privitoare la functia publica revine instantelor de contencios administrativ, iar cea a litigiilor de munca instantelor de drept comun.

Tot in cadrul modului de investire Statutul face distinctie intre functionari publici numiti si persoane numite sau alese in functii de demnitate publica, ultimele categorii neintrand sub incidenta sa.

Distinctia dintre cele doua categorii consta in mai multe trasaturi:

- functionarii numiti desfasoara o activitate nelimitata in timp, in vreme ce personalul ales isi exercita functia, de regula, pana la expirarea mandatului pentru care a avut loc alegerea.

- revocarea din functie se face in mod distinct, respectiv in cazul functionarului de catre cel care a efectuat numirea, iar in cazul celor alesi la expirarea mandatului, ori in alte cazuri expres prevazute (deces, demisie).

- functionarii numiti sunt investiti prin actul unilateral al numirii, in timp ce personalul ales este investit prin operatiunea alegerii supusa validarii (primarul, consilierul, etc.).

F. Dupa competenta teritoriala exercitata distingem functionari publici de stat, functionari publici teritoriali si functionari publici locali

G. Dupa gradul de strictete a disciplinei si modul de subordonare distingem, in functie de calitatea persoanei, functionari civili si functionari militari, cu regimuri juridice distincte, ultimii fiind supusi exclusiv incidentei regulamentelor militare si unei jurisdictii proprii, inclusiv sub aspectul raspunderii juridice.

H. Dupa caracterul atributiilor distingem functionari publici generali si functionari publici speciali.

Functionarii publici generali sunt functionarii care ocupa functii publice generale. Aceste functii generale reprezinta ansamblul atributiilor si competentelor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice in vederea realizarii competentelor lor generale.

Functionarii publici speciali sunt functionarii care ocupa functii speciale adica acele functii care reprezinta ansamblul atributiilor si competentelor cu caracter specific unor activitati si institutii publice stabilite in vederea realizarii competentelor lor specifice sau care necesita competente si responsabilitati specifice.

Echivalarea functiilor publice specifice cu functiile publice generale se face prin statutele speciale.