Drepturi si indatoriri rezultate din situatia personala a functionarului

DREPTURI SI INDATORIRI REZULTATE DIN SITUATIA PERSONALA A FUNCTIONARULUI

Privitor la drepturile si indatoririle functionarului, care vizeaza situatia lui personala, avand un caracter subiectiv, chiar daca ele sunt reglementate de Statut si nu pot forma obiectul unui contract colectiv sau individual de munca, pe care legea nu le prevede decat in beneficiul personalului administrativ auxiliar, de deservire - care nu are calitatea de functionar public.

Intrucat acestea se reintalnesc si in persoana oricarui salariat sau angajat, iar studiul lor amanuntit revine stiintei dreptului muncii nu vom insista in mod deosebit asupra lor, oricum Statutul facand trimitere la legislatia muncii.

A. Drepturile functionarilor publici ce decurg din situatia lor personala

Dreptul la salariu al functionarilor publici este un rezultat al activitatii depuse de acestia si cuprinde salariul de baza, sporuri de vechime in munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzator treptei de salarizare si indemnizatii constituite intr-un sistem unitar de salarizare stabilit prin lege.

La stabilirea sistemului de salarizare se au in vedere urmatoarele:

a)     necesitatea de a restrange costurile administratiei publice in conditiile in care functionarii publici competenti trebuie motivati si recompensati in mod corespunzator;

b)     crearea unei ierarhii a sistemului profesional si de salarizare pe clase si grade, respectiv trepte, bazate pe evaluarea postului;

c)     stabilirea unui raport just intre partea fixa si partea variabila a salariului care sa tina seama de activitatea depusa si de importanta ei.

Datorita specificului raportului de serviciu in care se afla functionarul salariul acestuia are o natura juridica proprie in raport cu salariul celorlalti angajati deoarece, pe de o parte, el nu rezulta din negocierea directa cu institutia - nefiind influentat de legitatea economica a relatiei cerere-oferta de pe piata muncii - iar, pe de alta parte, salariul este stabilit prin lege la nivelul functiei si nu al persoanei.

Apreciem ca, si in cazul functionarului, salariul reprezinta contravaloarea muncii prestate de acesta, deci o contrapartida a activitatii realizate, dovada ca absenta nejustificata de la serviciu sau neindeplinirea atributiilor conduc la diminuarea lui corespunzatoare. Dar, totodata, el mai contine si o componenta sociala, alaturata celei economice, de asigurare a existentei, necesara mentinerii unui statut social compatibil cu functia detinuta si destinata asigurarii unei pozitii sau unui rang social corespunzator, prin traiul si conditiile de viata decente pe masura demnitatii publice exercitate.

Se asigura, in acest fel, un personal cointeresat in realizarea atributiilor si devotat functiei, ceea ce permite realizarea corespunzatoare a serviciului public. Salariul reflecta si atitudinea statului si, in general, a societatii, fata de rolul functiei si serviciului public si fata de cei pusi in slujba sa.

Dreptul la durata normala a timpului de lucru de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana pentru functionarii publici. Intr-adevar, functia se exercita in mod limitat in timp si in cadrul unui program bine determinat care sa permita realizarea corespunzatoare a atributiilor. Pe de alta parte, acest drept opus organului din care face parte cel in cauza si care are indatorirea de a-l respecta, este concomitent si o obligatie a functionarului pe care daca o incalca este pasibil de sanctiune pentru absente nemotivate de la serviciu.

Pentru orele lucrate - din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice - peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare, functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza, iar acest spor nu se poate acorda decat in limita a 360 de ore pe an si in nici un caz conducatorul nu si-l poate conferi siesi.

Dreptul la odihna, repaus zilnic si saptamanal precum si la concediu de odihna, inclusiv la concedii medicale si de alta natura. Exercitarea acestui drept are in vedere atat refacerea fortei fizice si a celei psihice a functionarului, consumata in activitatile profesionale, dar si asigurarea sanatatii celui in cauza.

Limitarea timpului de munca la cel mult 8 ore pe zi, a duratei saptamanii de lucru la 5 zile lucratoare permit exercitarea acestui drept, alaturat concediilor de tot felul, incepand cu cel de odihna, medical, de maternitate (pre si post natal), continuand cu cel alocat ingrijirii copiilor, cel de studii, etc.

In perioada concediilor de boala, de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului in cauza.

Dreptul la conditii normale de munca si igiena de natura sa ocroteasca sanatatea si integritatea fizica a functionarilor.

Elementele esentiale ale acestui drept vizeaza:

asigurarea conditiilor normale de munca si igiena, care sa ocroteasca sanatatea, integritatea fizica si psihica a persoanei;

asistenta medicala gratuita in institutiile sanitare publice;

ajutoare in cazul accidentelor de munca sau a bolilor profesionale.

Dreptul la asistenta medicala, medicamente si proteze in conditiile legii in caz de imbolnavire, indiferent de cauza ei (accidentare, invaliditate), tocmai ca rezultat al indeplinirii obligatiilor decurgand din plata contributiei la asigurarile sociale, sanatate, etc.

Dreptul la pensie, precum si la celelalte drepturi de asigurari sociale de stat potrivit legii. Acest drept reprezinta o forma de retribuire a functionarului public conferita la incetarea functiei ca urmare a indeplinirii conditiilor legale referitoare la varsta, vechime in functie si stagiul de cotizare. Membrii familiei sale au dreptul la pensie de urmas potrivit legii.

Mai exista o categorie de drepturi, de factura politica, care sunt inerente conditiei de cetatean, dar care au fost incluse in Statutul functionarilor publici nu pentru ca ar fi specifice numai lor, ci pentru ca se exercita in mod specific de catre lucratorii din administratie, si pentru faptul ca s-a dorit evidentierea apartenentei lor si la aceasta categorie profesionala - desigur cu exceptiile prevazute de statutele speciale pentru militari, militarizati sau alte categorii de functionari civili - dar in anumite conditii impuse de regimul specific functiei publice.

Dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat. Aceasta prevedere particularizeaza art. 30 din Constitutie privitor la libertatea de exprimare. Desigur, spre deosebire de cetateanul obisnuit, exercitarea acestui drept este supusa unor conditionari dupa cum urmeaza si anume:

in afara serviciului, desi legea nu interzice, apreciem ca trebuie sa existe o conduita rezervata si masurata, in exprimarea ideilor sale, pentru a nu afecta prestigiul organului din care face parte;

in exercitarea atributiilor de serviciu functionarul este obligat sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor sale politice, sa nu favorizeze vreun partid si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru.

Aceasta prima idee este sustinuta de rationamentul dedus din consacrarea expresa a dreptului de asociere in sindicate de unde concluzia inexistentei vreunei limitari a dreptului de asociere politica a functionarilor publici - interdictia constitutionala privitoare la aceasta categorie, asa cum se prevede in art. 40/3 teza ultima cu referire la legea organica a functionarilor, nefiind nici preluata, nici eliminata de Statut, decat in masura in care este consacrata prin legi organice.

Exista cazuri speciale, ca, de exemplu, in situatia secretarului localitatii care daca incalca aceasta opreliste suporta sanctiunea eliberarii din functie daca este membru al unui partid politic.

Totusi, functionarilor publici li se interzice sa faca parte din organele de conducere  ale partidelor politice.

Pentru a asigura totusi o protectie juridica completa a functionarilor fata de posibile discriminari rezultate din exercitarea dreptului la opinie si pentru intarirea principiului statutar al egalitatii sanselor la intrarea si promovarea in corpul functionarilor publici s-a prevazut interzicerea oricarei discriminari intre functionari pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura.

Dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, in conditiile legii. Cei interesati pot, in mod liber, sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora. Sunt exceptati inaltii functionari publici, cei de conducere si categoriile carora le este interzis acest drept prin statute speciale.

Fiind un drept, exercitarea nu este obligatorie putand exista autoritati si institutii in care sa nu existe organizatii sindicale sau sa existe functionari care sa nu faca parte din ele. Pentru cazul inexistentei unei asemenea organizari legea a prevazut in mod expres ca in comisiile paritare - create pentru a participa la stabilirea masurilor privind conditiile de munca ale functionarilor si buna functionare a autoritatii - acestia sa fie reprezentati prin desemnarea cu vot majoritar de catre masa lucratorilor. Desigur, functionarii auxiliari se pot organiza in sindicate potrivit dreptului comun in materie (a se vedea Hotararea de Guvern nr. 1210/2003 privind aceste comisii).

Functionarilor li se mai recunoaste si dreptul de asociere in organizatii profesionale sau in alte organizatii avand ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregatirii profesionale si protejarea statutului lor. Recunoasterea acestui drept se face in afara oricarei conotatii politice, dar si fara posibilitatea unui amestec sau interventii legal recunoscute a autoritatilor nici in formarea si nici in activitatea acestor organizatii.

Dreptul la greva este recunoscut functionarilor in conditiile legii, el reprezentand un drept fundamental al salariatilor consacrat de Constitutie pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale ale acestora. Desigur, statute speciale, mai ales pentru functionarii militari sau militarizati, pot sa nu recunoasca un asemenea drept, dupa cum el nu este recunoscut expres de legea cadru acestor categorii si nici functionarilor publici, lege fata de care Statutul functionarilor avand valoarea de reglementare speciala, deroga recunoscand dreptul la declansarea conflictului (colectiv) de munca. Intrucat serviciul public se desfasoara permanent, exercitarea dreptului la greva trebuie sa aiba loc in conditiile asigurarii functionarii normale a acestuia pe timpul intreruperii activitatii (starea civila, administratia cimitirelor, etc.), adica continuitatea si celeritatea serviciului public.

B. Indatoririle functionarilor publici ce decurg din situatia lor personala

In mod corespunzator, functionarul are si o serie de indatoriri, vizand obligativitatea de a desfasura o activitate corespunzatoare, de a respecta timpul de lucru, de a plati contributia la asigurarile sociale, de a respecta disciplina de serviciu, etc.

Ca o concluzie generala privind drepturile si indatoririle specifice functionarilor si derivand din raporturile lor personale cu institutia in care se afla vom remarca urmatoarele:

corespunzator drepturilor acestora (la salar, la odihna), institutiei ii corespund obligatii corelative (de plata a salariului, de acordare si plata a concediului);

in mod similar, corelativ obligatiilor functionarului (cum sunt cele legate de respectarea programului de lucru al institutiei, a disciplinei de serviciu) ii corespund drepturile acesteia de a pretinde indeplinirea lor conforma, in caz contrar operand tragerea la raspundere a celor vinovati;

si aceste drepturi si obligatii au un caracter obiectiv prin reglementarea lor statutara, dar subiectiv prin exercitarea personala, partile neputand sa le elimine, sa le ignore sau sa le fixeze in alt fel, in alta formulare, continut sau reglementare, decat cele cuprinse in legea organica cadru, sub sanctiunea nulitatii actelor ilegale astfel emise.

In conformitate cu prevederile statutului a fost adoptata Legea nr.7/2004 privind codul de conduita a functionarilor publici si Legea nr. 477/2004 privind codul de conduita a personalului contractual din autoritatile si institutiile publice.