Comunicarea vizuala

Comunicarea vizuala

Rolul lui "a privi" sau "a nu privi" partenerul de discutie este decisiv, simpla interceptare a privirii fiind tradusa ca dorinta, intentie de a comunica. Cu totii folosim fraze ca "l-a strapuns cu privirea", "are o privire alunecoasa", "are ochi mari de copil". Utilizand asemenea expresii ne referim la marimea pupilelor unei persoane sau la modul ei de a privi.

In stare de excitare pupilele se pot dilata la pana de patru ori fata de marimea normala. Dimpotriva, o stare negativa provoaca contractarea lor, cunoscuta popular sub denumirea "ochi de sarpe". In secolul al XV-lea femeile din Italia utilizau picaturi (bella-donna) care le dilatau pupilele facandu-le mai atractive. Ochii foarte proeminenti sugereaza o actiune exterioara violenta. Semiinchiderea pleoapelor creeaza iluzia infundarii globului ocular dand figurii un aspect introvertit (privire romantica). Ochii rasei galbene, redusi la fante, tradeaza mai putin reactiile involuntare. De aceea, ascunderea prin masca devine inutila iar rolul sau este preluat de evantai care voaleaza o grimasa sau un zambet.

Pentru a construi relatii bune cu partenerul de discutie, privirea trebuie sa mentina conctactul cu acesta circa 60-70% din timp. Pentru cultura europeana s-a stabilit ca media privirii  nu depaseste trei secunde daca persoana se uita in ochii intelocutorului dar acesta o ignora. Daca schimbul este reciproc media privirii este de o secunda. Frecventa mare a privirilor directe la cei din sudul Europei poate fi derajanta pentru altii. Este cazul tarilor asiatice unde japonezii privesc mai mult la gatul omului decat la fata acestuia.De obicei ni se recomanda ca, atunci cand purtam o discutie de afaceri sa ne imaginam un triunghi pe fruntea celeilalte persoane. Prin mentinerea privirii in aceasta zona cream o atmosfera de echilibru.

Ca indice de superioritate, gestul blocarii ochilor este insotit de inclinarea capului pe spate pentru a putea cuprinde intreaga infatisare sau, dupa cum se spune, pentru a "masura din cap pana in picioare". Uneori inchidem ochii pentru a nu fi martorii unei scene violente sau dezagreabile.Tot cu referire la blocarea privirii dar de data aceasta mai mult pe plan psihic, face recurs Psalmul 115 din Biblie: "Ochi au, dar nu vor sa vada; urechi au, dar nu vor sa auda!"Pasajul se refera la actul venerarii idolilor altor popoare ,grav sanctionat de morala crestina .Spiritul credinciosului nu trebuie sa cada in pacatul idolatriei. Astazi expresia este utilizata la adresa celor care din ignoranta nu vor sa descopere adevarul sau cauza ce le-a intunecat judecata.

Mark Knapp surprinde patru functii majore ale acestui tip de comunicare:

a)primirea feedback -ului  - In timpul discutiei sau dupa sustinerea unei demonstratii ne putem privi partenerul pentru a urmari reactiile acestuia, pentru a verifica intelegerea celor expuse; expresia ar echivala verbal cu interogatiile: "tu ce crezi?", "esti de acord sau nu ?", "ai prins ideea?"

b) dreptul la replica(echivalent cu "a da cuvantul din ochi" )- Sa ne imaginam ca dorind sa

testeze gradul de insusire a cunostintelor instructorul adreseaza o intrebare. Fara a spune nimic ochii sai se opresc asupra unui participant.Este clar ca elevul in cauza este rugat sa raspunda.

c)stabilirea tipului de relatie intre doua persoane

d)gestionarea spatiului - Privirea reciproca dintre doua persoane micsoreaza psihic spatiul dintre ele, acesta transformandu-se din teritoriu social in spatiu personal sau intim.

In credinta populara ochii sunt oglinda sufletului.Dar cu ajutorul lor nu percepem doar dimensiunea launtrica a omului ci si frumusetea lumii in culori.Culoarea exercita asupra noastra un dublu imbold:psihologic si fiziologic.Este de ajuns sa privim un panou in care domina rosu,portocaliu sau galben ca sa incercam o senzatie de incalzire,de atmosfera relaxanta.Senzatia luminoasa persista un timp pe retina.De aceea picurii ploii de toamna ne par alungiti iar fulgii de nea intruchipeaza fire albe ce cad pe pamant.