Comunicarea politico-electorala in spatiul public

Comunicarea politico-electorala in spatiul public

Comunicarea politica in general si comunicarea poltico-electorala in particular pot fi analizate ca forme ale comunicarii organizationale. In consecinta putem surprinde 3 vectori ale respectivelor comunicari:

a. comunicare intraorganizationala

b. comunicare interorganizationala

c. comunicare in spatiul public.

In ceea ce priveste comunicarea politica vectorul comun intraorganizational vizeaza comunicarea intre toate componentele structurale, intre toate nivelurile si directiile de activitate ale unei organizari politice.

Comunicarea interorganizationala vizeaza fluxurile informationale dintre diferite organizatii si institutii politice care se regleaza reciproc.

Comunicarea in spatiul public vizeaza informarea si influentarea populatiei in legatura cu politicile generale si sectoriale elaborate si promovate de institutiile politice.

In cazul comunicarii politice nu se constata o prioritate din partea unuia sau altuia din cei 3 vectori anuntati.

In ceea ce priveste comunicarea electorala constatam manifestarea celor 3 vectori. Particularitatile provin din faptul ca direct sau indirect ei au ca finalitate votul electoratului. Ca institutii politice de aceasta data avem in vedere in principal partidele politice.

Comunicarea intraorganizationala se realizeaza in interiorul structurilor unui anumit partid politic avand ca obiectiv elaborarea unor proiecte si strategii electorale.

In cazul comunicarii electorale interorganizationale este vorba de promovarea unor fluxuri organizationale intre partidele care alcatuiesc aliante precum si intre acestea si institutiile media sau birourile electorale.

Comunicarea electorala in spatiul public vizeaza comunicarea cu populatia potential electoare. Acesta este vectorul dominant al comunicarii electorale.

Vom retine asadar ca mecanismele comunicarii electorale sunt circumscrise activitatii de influentare a electoratului. Influentarea este conceptul cel mai general. Se doreste o influentare din perspectiva fiecarui partid care vizeaza in mod fundamental actul votului. Dar influentarea actului votului este determinata de influentarea corespunzatore a atitudinilor electoratului. La randul sau influentarea atitudinilor este asigurata prin mecanismele de influentare a mentalului populatiei. Este o mare diversitate de mecanisme de influentare. De la cele dominant rationale la cele dominant extrarationale.

Mecanisme de influentare:

-informarea. Reprezinta un flux comunicational dominant rational. Este cea mai corecta maniera de influentare. Electorul analizeaza informatiile si decide in cunostiinta de cauza asupra atitudinilor pe care le va lua. Electoratului i se asigura libertatea de a judeca si de a decide. Este adevarat insa ca nu i se ofera toate informatiile de care ar avea nevoie ci se opereaza cu o selectie asupra celor care favorizeaza partidele politice sau liderii care le promoveaza.

-dezinformarea. Intr-un sens general am putea spune ca dezinformarea este tot o informare. Deosebirea vizeaza continutul informatiei si obiectivul utilizarii celui continut informational fals. Obiectivul este cel circumscris unei utilizari voite de informatii incorecte cu ajutorul carora electorii sunt manipulati. Electorii nu se mai manifesta ca fiind rationali in cunostinta de cauza. Ei analizeaza rational dar analizeaza material informational incorect fara ca ei sa stie aceasta.

-persuasiunea. Are si ea o dimensiune informationala dar este cuplata la niste mecanisme mai puternice, psihice, extrarationale care pot influenta mai mult la nivelul convingerilor. Se imbina in grade diferita rationalul cu extrarationalul.

-propaganda. A propaga inseamna a extinde, a generaliza, a realiza o adeziune mai larga. Propaganda in sine nu e nici ceva bine nici ceva rau. In functie de caz, poate fi banafica sau nu. Cuprinde o combinatie intre mecanisme rationale si extrarationale. Propaganda vizeaza in general doctrinele. Un alt element de propaganda sunt proiectele de politici electorale. Propaganda de imagine a partidului in ansamblu.

-manipularea. Are o dimensiune exclusiv extrarationala. Electorul nu are cum sa decida in cunostinta reala de cauza. Intreaga influentare se realizeaza exclusiv prin mecanisme psihologice, prin afect, prin trairi pe care nu le poate controla. I le centralizeaza expertii in manipulare.

-intoxicare. Intoxicarea implica o dezinformare cu un grad de nocivitte foarte ridicat. In cazul intoxicarii o contributie substantiala o are manipularea. Intr-o a doua acceptie intoxicarea reprezinta o dezinformare care nu se adreseaza populatiei de rand ci institutiilor decizionale ale unui stat advers. Este promovata sub forma unei informari corecte. In realitate in continut este vorba de informatie construita intentionat fals. Pe aceasta baza, institutiile decidente ale statului supuse unui tratament de intoxicare vor lua decizii contrare intereselor lor si adecvate intereselor adversarului care intoxica.

Opinia publica ca referential al comunicarii politico-electorale in spatiul public

-Opinie

-Opinie publica

-Rolul mass-media in formarea si remodelarea curentelor de opinie

Conceptul de opinie. Opinia in general si opinia publica in particular sunt analizabile ca fenomene sociale cu functionalitate importanta in ansamblul celorlalte fenomene si procese sociale. Conturarea opiniei publice si mai ales amplificarea rolului acesteia s-au accentuat incepand din perioada moderna si ca urmare a mass-media in actuala faza postmoderna.

Termenul de opinie este foarte ambiguu, adesea chiar metaforic. Prin opinie se desemneaza: parere, presupunere, gand, credinta, impresie, apreciere.

Vom constataca unii din respectivii termeni semnificanti ai opiniei au un caracter pregnant cognitiv iar altii o dimensiune pregnant apreciativa, subiectiva.

Vom constat ca unele opinii au un continut informational cognitiv relevant in timp ce altele evolueaza spre apreciei cvasisubiective.

Opiniile reprezinta o parte integranta a mentalului uman individual sau colectiv.

Factorii care intemeiaza opiniile:

Sunt factori specifici oricarei relatii de cunoastere

1

2

3 climat de opinie

Primul factor (1) este reprezentat de continutul si calitatea informatiei despre referentialul opiniei (opinie despre). aceasta inseamna ca orice opinie are un continut cognitiv.

Opiniile sunt insa intemeiate nu de o cunoastere stiintifica ci pe o cunoastere comuna, superficiala, nemetodica, nesupusa exigentei criteriilor de verificare. Cunostiintele respective sunt mai mult sau mai putin "impresii". Prin aceasta dimensiune cognitiva opinia se evidentiaza ca o judecata argumentabila sub aspect rational. Poate fi dovedibila sau nu ca exprimand o informatie corecta. Unele opinii pot sa fie dovedibile ca autentice cand se refera la fapte obiective. Alte opinii in mod principial nu pot fi dovedibile ca autentice in continutul lor. Cand stau la baza unor decizii aceste opinii se supun votului.

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

Al doilea factor (2)-agent al opiniei- persoana sau colectivitate. Deoarece respectivii agenti nu desfasoara o cunoastere obiectiva, riguroaa. Nu sunt neutrii in raport cu acestea ci iau atitudine fata de ele. Introduc propria lor dimensiune subiectiva, personalizanta asupra referentialului opiniei. Daca anterior discutam despre dimensiunea cognitiva a opiniei, vom constata ca gandirea care intemeiaza opiniile este sentimentala, subiectiva. In acest fel opiniile opereaza cu pseudocunostiinte, cu un hibrid intre cunostiinte superficiale si atitudini. Evident, in cadrul diferitelor opinii se va manifesta o anumita gradualizare intre dimensiunea lor cognitiva si cea subiectiva. Majoritare sunt insa cele preponderent subiective. Se evidentiaza ca in cazul opiniilor nu problema adevarului este centrala ci cea a proiectiilor subiective pe care persoana sau ansamblul de populatie le realizeaza asupra referentialelor opiniilor. De aici rezulta ca opinia este asociabila nu ratiunii teoretice ci ratiunii practice.

Al treilea factor care intemeiaza opiniile este reprezentat de climatul opiniei, de o stare de spirit favorabila sau defavorabila pe care o are populatia in legatura cu un anumit potential referential al unei opinii. Este vorba de o anumita forta care actioneaza in sensul constituirii sau nonconstituirii unor opinii sau curente de opinii despre un referential sau altul.

Diversitatea opiniilor

Exista o mare diversitate de opinii. Pot fi analizate in baza unor criterii clasificatoare diferite.

1.clasificare in functie de referential           opinii economice

Opinii politice

Opinii morale

Opinii juridice

Despre persoane si colectivitati

Despre fapte, fenomene, procese sociale

2.in functie de agentul opiniei                      opinii personale

Opinii de grup

3.in functie de raportul dintre                  opinii dominant cognitive

dimensiunea cognitiva si

cea atitudinala

opinii dominant atitudinale

opinii structurate

4.in functie de gradul de

structurare al opiniilor

opinii nestructurate

opinii spontane

Opinii dirijate

Functiile opiniilor

Opiniile reprezinta fenomene sociale mai mult sau mai putin organizate care indeplinesc functionalitati in viata sociala. Aceste functionalitati le asigura importanta nu doar ca obiect de studiu ci si sub aspectul modelarii lor in sfera praxisului social. Opiniile sunt pe de o parte influentate de realitatile din sfera socioumanului dar pe de alta parte, la randul lor, ele parasesc sfera mentalului obiectivandu-se in atitudini, comportamente actiuni care influenteaza celelalte fenomene si procese sociale.

1.functia cognitiva. Orice opinie are o dimensiune cognitiva. Este un construct informational sau pseudoinformational. Este o expresie particulara a cunoasterii.

2.functia atitudinala, apreciativa, valorizatoare. Orice opinie nu este un construct informational riguros obiectiv ci unul dominant subiectiv. In opinie nu se exprima doar informatii despre referential ci si identitatea agentilor opiniei.

3.functia de orientare a atitudinilor, actiunilor si comportamentelor agentilor sociali in raport cu diferiti referentiali sociali. Primele doua functii sunt implicate in cea de a treia. Este cea mai importanta.

4.motivarea scopurilor actiunilor

Conceptul de opinie publica

Ca fenomen social plenar opinia se exprima sub forma opiniei publice. Ca si opinia in general, conceptul de opinie publica este ambiguu, predispus la semnificatii diferite. Exista doua cauze principale ale ambiguitatii: cuplarea dimensiunii cognitive si subiectiv-emotionale. Cele doua dimensiuni sunt contradictorii. Pe de o parte dimensiunea cognitiva exprima o apreciere de grup mai mult sau mai putin rationala, de judecata colectiva iar pe de alta parte ea se prezinta ca un produs informational puternic afectat sentimental de persoana agentului opiniei. Va fi vorba de un amestec confuz de idei si trairi mai mult sau mai putin coerente.

Opiniile reprezinta atitudini fata de respectivele probleme. In consecinta in analiza opiniei publice si a curentelor de opinie unii vor pune accentul prioritar pe dimensiunea cognitiva iar altii pe dimensiunea atitudinala.

Raportarea opiniei publice la opiniile individuale. Raportul este solutionat diferit, vom avea conceptii diferite despre opinia publica.

Publicul este conceput ca ansambluri statistice de personalitati individuale independente. Nu se afla in interactiuni reale, ci sunt reunite intr-o masa statistica in baza unui anumit criteriu formal unificator. Nu inseamna ca se afla in raporturi interpersonale reciproce. In aceasta situatie, opinia publica va fi reprezentata de agregarea opiniilor individuale ce compun populatia respectiva. Opinia publica nu se va diferentia de ansamblul opiniilor individuale ale persoanelor reunite intr-un ansamblu in baza unui criteriu formal. In al doilea rand colectivitatile de populatie pot fi concepute ca ansambluri coerente intre membrii carora se stabilesc interactiuni reale interdependente, coeziune. Respectivele colectivitati nu vor fi simple reuniuni statistice de personalitati individuale ci isi vor evidentia identitatile calitative proprii, sub aspect calitativ ele se vor diferentia de membrii ce le compun si prin intermediul carora exista. In consecinta si opiniile individuale ale acestora vor intra in raporturi reciproce. Se vor forma una in relatie cu celelalte astefel incat vor exprima o unitate de ansamblu coerenta care se va deosebi de opiniile individuale prin intermediul carora exista. In aceasta situatie opinia publica se va diferentia calitativ de ansamblul opiniilor individuale ce o compun. Putem conchide ca conceptualizarea opiniei publice implica cuplaje diferite a doua coordonate: cantitativa si calitativa. Ambele coordonate subliniind caracterul social si caracterul mai mult sau mai putin unitar al agregarii opiniilor individuale. Exista atatea opinii publice cate publicuri sunt. Opinia publica este in general analizata ca o expresie a interactiunilor socialeproiectate in planul mental al populatiei. Prin aceasta ea devine fenomen comunicational.

Ambiguitatea opiniei publice se manifesta si in terminologie. Terminologii utilizate: termenul de public este un termen nu prea fericit pt a fi asociat termenului de opinie. Cel mai adecvat este comunicare mass-media. Aici publicul este alcatuit din simple reuniuni statistice de personalitati independente. Publicul nu este coerent. Fiecare persoana isi formeaza opinia in mod separat fara a intra in relatii reciproce cu alte persoane. In acest fel, cu aceasta semnificatie conceptul de opinie publica nu poate fi extins si asupra acelor opinii exprimate la nivelul unor populatii care interactioneaza efectiv la nivelul unor organizatii distincte si unde opiniile membrilor se influenteaza reciproc si devin coerente. Oricum in aceasta semnificatie opinia publica se va identifica prin diferentiere de opinii individuale.

O a doua acceptie de identificare a opiniei publice este accea prin diferentiere de opiniile private.

Opinia publica mai este identificata uneori cu opinia populara. Ar fi vorba de o evaluare spontana a unei situatii in conditii de insuficiente informatii. Sub acest aspect opinia publica ca opinie populara se opune opiniei profesioniste. Opinia publica poate primi si semnificatii de opinie sociala.se distinge de opiniile individuale.

Ceea ce numim opinie publica este o opinie cu un grad de sociabilitate ridicat. Asadar termenul ramas acreditat este cel de opinie publica dar el este analizabil prin caracteristici diferite care implica semnificatiile mai sus evidentiate.

Utilizari gresite ale termenului de opinie publica

-personificarea opiniei publice - confundarea ei cu insasi populatia detinatoare de opinii. Aceasta utilizare este evidentiata prin anumite expresii de genul "opinia publica constata", "opinia publica aproba"

-reducerea opiniei publice la suma opiniilor persoanelor care alcatuiesc publicul

-utilizari gresite din partea jurnalistilor "confuzia jurnalistilor" - confundarea opiniei publicecu propriile opinii personale ale jurnalistilor, ei vorbind nu in numele opiniei lor ci in numele opiniei publice.

Jurnalistii se autoconsidera mandatari ai opiniei publice desi activitatea lor este de formatori de opinie.

Abordarea teoretico-metodologica a opiniei publice

Opinia publica este un fenomen foarte complex care implica raportari si interferente intre componentele psihologice si sociale din intreaga sfera a socioumanului. In consecinta si abordarea teoretico-metodologica a acesteia se realizeaza din perspective diferite adecvate diferitelor discipline sau diferitelor expresii ale opiniei publice.

Avem in vedere 3 perspective de abordare:

1. perspectiva psihologica. Aceasta perspectiva nu evidentiaza mecanismele formarii opiniilor la nivel individual. Orice opinie este si o expresie a trairilor si dorintelorpersoanelor umane. In consecinta, psihologia nu evidentiaza legatura dintre opiniile individuale si caracteristicile identitare de caracter, temperament ale persoanelor umane.

2. perspectiva psiho-sociala. Prin natura sa, opinia publica este o opinie sociala si ca atare este circumscrisa psihicului sau mentalului colectiv.

3. perspectiv sociologica este ce mai adecvata analizei opiniei publice ca fenomen social.

In ce sens opinia publica este fenomen social si ca atare ireductibil la opiniile individuale prin intermediul carora exista?

Unul din sensurile cele mai importante le-a evidentiat sociologul E. Durkhein; el propunea ca metodologie de analiza a fenomenelor sociale spirituale abordarea acestora ca lucruri, adica ca la realitati obiective exterioare noua si care produc o presiune asupra noastra. Daca sunt eterioare noua si ne preseaza inseamna ca desi coparticipam la realizarea lor, nu ne apartin noua ca persoane individuale ci structurilor sociale exterioare, grupurilor, institutiilor sociale. Noi chiar ne formam opiniile individuale sub presiunea si in conformitate cu exigentele opiniei publice.

Perspectiva sociologica evidentiaza faptul ca opinia publica este o expresie a interactiunilor sociale, ca este un fenomen comunicational care se formeaza si actioneaza in dependenta de contextualitatile sociale, ca indeplineste functii sociale, ca ea nu eate amorfa ci este structurata in curente de opinie adecvate diferitelor structuri ale socialului.

Conditii ce trebuie indeplinite pentru ca un anumit referential sa devina tema pt conturarea unui curent de opinie. Opinia publica nu se contureaza in raport cu orice tema, numai unele pot contura curente de opinie. Pentru ca acest lucru sa se produca este necesar sa se indeplineasca mai multe conditii:

1. referentialul sa fie cunoscut de un nr mare de persoane

2.referentialul sa fie important, sa prezinte un interes pt un numar mare de persoane

3.referentialul sa aiba un caracter problematic, controversat.

Aceasta inseamna ca tema opiniei nu trebuie sa implice o solutie unitara. O opinie unanima s-ar transforma in adevar stiintific. Acesta este si motivul pt care in loc de opinie unanima analiza opiniei publice evidentiaza constituirea unor curente de opinie.

4.referentialul trebuie sa afecteze simultan cognitia si sentimentul populatiei

5. opiniile individuale, mai mult sau mai putin conturate trebuie sa fie relationate comunicational atat pe coordonata unitatii cat si pe cea a diferentierii.

Opiniile individuale intre care se manifesta diferentieri sau chiar contravarietati se vor grupa in curente de opinie publica diferite. Cele intre care se va manifesta unitate vor intra in componenta aceluiasi curent de opinie.

Zvonistica si opinia publica

Exista un raport intre opinia publica si zvonistica. Zvonistica desemneaza o creatie de zvonuri introdusa intr-un proces de comunicare speciala.

Zvonul nu este expresia unei informatii propriu-zise nici riguroase si chiar mai putin riguroase. In raport cu opinia publica, zvonurile pot fi analizate sub 3 aspecte:

1. expresii a curentelor de opinie

2. zvonul reprezinta un produs al opiniei publice

3. zvonistica este un factor generator de opinii si curente de opinie.

Zvonistica este un fenomen social, in fond ea indeplineste functii sociale:

1.protest social, o rezistenta a populatiei la diferite probleme si disfunctii sociale

2.formarea unor curente de opinie

3.manifestarea curentelor de opinie

4.diversiunea