BULETINUL DE STIRI

Stirea de presa

Stirea de presa reprezinta relatarea sau descrierea intr-o maniera jurnalistica a unui eveniment. Ea este destinata exclusiv publicarii si, drept urmare, este preluata si difuzata ca atare de catre mass media.

"Stirile vand ziarele". Angajatorii si clientii profesionistilor in relatii publice (pe care ii vom numi relationisti) vor aprecia stirile in care compania lor apare intr-o lumina favorabila, insa daca acea companie doreste sa aiba relatii eficiente cu mass media, nu se multumeste doar sa apara in sectiunea de stiri. Organizatiile de succes apar in articole de analiza, in corespondente speciale, prin intervievarea conducerii ori prin recenzarea unui produs al companiei. Opinia acestor companii este mereu citata in articolele ce analizeaza probleme curente ale bransei in care se afla.

Clientii relationistului au tendinta fie de a subevalua, fie de a exagera valoarea de stire a ceea ce intreprinde organizatia, pentru ca nu se pot obiectiva. Modestia unora ii impiedica sa realizeze faptul ca discursul pe care tocmai l-au sustinut merita sa fie difuzat la stiri. Obiectivitatea este cel mai important lucru atunci cand analizam valoarea de stire. Superlative precum "cel mai mare", "cel mai mic", "cel mai bun" sau "cel mai vechi" sunt de evitat, la fel si afirmatia ca produsul unei firme este mai bun decat al alteia. Premierele adevarate si excelenta sunt foarte rare. Nici macar redactorii de publicatii de specialitate nu reusesc intotdeauna sa valideze astfel de afirmatii si prefera sa taie pasajele respective.

Sunt jurnalisti care recomanda cititorilor produse pe care le considera ei mai bune conform propriilor criterii, care stau la baza comparatiilor din anumite rubrici ale presei generale, chiar daca e vorba de domenii specializate, precum economiile personale.

Stirile trebuie sa aiba ceva nou si diferit. Motivul pentru care ziarele vor scrie intotdeauna despre intarzierile trenurilor si accidentele rutiere este simplul fapt ca, in sistemul de asteptari al publicului, punctualitatea si siguranta rutiera sunt considerate regula.

O stire poate sa insemne: un nou produs; un mare contract abia incheiat; numirea cuiva intr-o functie de conducere; imbunatatirea rezultatelor; investitii majore; o campanie sau un proiect importante; descoperiri ale departamentului de cercetare; preluarile si fuziunile; rezultatele speciale ale angajatilor, cum ar fi colectarea de fonduri pentru organizatiile de binefacere.

Bineinteles, nu toate au aceeasi semnificatie. Interesul presei depinde de dimensiunile noului contract si de importanta noului produs. Importanta noului contract sau a investitiei pe care clientul relationistului doreste sa le anunte depinde de suma tranzactiilor respective.

Care este momentul oportun pentru publicarea unei stiri? In zilele sarace in stiri, articolele care de obicei nu ar avea nici o sansa a fi publicate sunt totusi folosite, in lipsa unei alternative. O asemenea decizie poate tine de noroc, insa nu si in zilele in care concurenta urmeaza sa faca un anunt sau in zilele in care sunt programate evenimente majore.

Ocupatia de baza a celor mai multi relationisti este aceea de a scrie diverse materiale al caror destinatie este presa, fie ca este vorba de redactarea comunicatelor de presa, de elaborarea unor articole de analiza sau, pur si simplu, de atasarea explicatiilor corespunzatoare la fotografiile trimise presei.

Inainte de difuzarea informatiei acesta trebuie verificata. Comunicatele de presa despre produsele noi cad in sarcina directorului de marketing, chiar daca uneori acesta poate trimite sarcina directorului de produs. Comunicatele in care se anunta rezultatele financiare ale companiei trebuie sa aiba aprobarea directorului general, a contabilului-sef si a directorului executiv. Modul de luare a deciziei referitoare la difuzarea comunicatelor de presa trebuie stabilita cu claritate de la inceput, astfel incat sa implice cat mai putine persoane posibil.

In relatiile publice contactul cu jurnalistii este permanent. De cele mai multe ori discutiile se poarta prin telefon, dar ofiterii de presa si jurnalistii se intalnesc si fata in fata. Relationistii asista aproape de fiecare data la interviurile dintre ziaristi si clientii lor. Este ideal ca relatia dintre ziarist si ofiterul de presa sa se bazeze pe incredere reciproca. Eficienta si solicitudinea sunt foarte importante.

De obicei interesele ziaristului si cele ale companiei nu se suprapun. Jurnalistul cere fapte, cifre, informatii care se califica drept stiri si materiale pentru articole de analiza, iar scopul final este ca articolul sa fie acceptat de redactorul-sef. De cealalta parte, compania doreste sa se scrie in termeni buni despre ea. Uneori firmele fac greseala de a crede ca trebuie sa discute cu presa numai atunci cand situatia le convine. Chiar daca rezultatul probabil va fi o stire nefavorabila companiei este bine ca aceasta sa dea lamuriri presei.

Ceea ce ziaristii nu agreaza este ca personalitatile sa zambeasca frumos si sa faca curte presei in zilele bune si sa fie de negasit atunci cand apar probleme. De asemenea nu agreaza atunci cand sunt cautati sa se verifice daca au primit un anumit comunicat de presa.

Reusita in relatiile cu presa este asigurata daca se tine cont de urmatoarele indicatii:

biroul de presa trebuie sa fie la curent cu orice subiect, legat de clientii sai, care ar putea interesa presa. Trebuie sa cunoasca posibilele urmari si sa faca fata situatiei chiar daca stirile sunt negative sau pozitive.

lista contactelor de presa trebuie tinuta la zi. Reporterii cunoscuti de noi nu sunt inotdeauna disponibili, de aceea trebuie sa trimitem comunicatul si redactorilor.

subiectele trebuie tratate in functie de pulicul tinta. Acesta poate fi identificat prin diferite criterii: demografice, de exemplu.

trebuie respectate termenele limita.

conferintele de presa se convoaca doar cand importanta situatiei o impune. Directorii si purtatorii de cuvant care participa la conferinta de presa trebuie sa stapaneasca foarte bine ceea ce urmeaza sa comunice.

constituirea si mentinerea unui dosar cu fotografii ale persoanelor din conducerea companiei care pot aparea oricand in presa va imbunatatii simtitor eficienta departamentului de relatii publice.

nu ignorati posibilitatea de a promova si alte tipuri de aparitii in presa, ca, de exemplu, articole documentare, de analiza, interviurile si fotografiile.

angajati un fotograf pentru conferinte de presa si alte actiuni de presa, pentru eventualitatea in care ziaristii nu sunt insotiti de fotoreporterii publicatiei lor.

evitati stereotipurile sexiste si rasiale atunci cand folositi fotografii.

problematicile curente care il influenteaza intr-un mod sau altul pe clientul relationistului creaza ocazii pentru formularea unor reactii oficiale din partea acestora.

oferiti presei rezultate ale cercetarilor recente, precum si orice tip de material informativ atunci cand evenimentele in cauza sunt rare.

puneti la dispozitia ziaristilor brosuri ale produselor si serviciilor, precum si orice alte materiale auxiliare, daca ele sunt de folos.

Eseu: Echipa de proiect Proiect: Managementul emotiilor

daca doriti o recenzie a produselor si serviciilor, asigurati-va ca ziaristii au avut ocazia de a primi mostre gratuite si de a testa produsele respective in timp util.

daca sugerati publicatiilor relevante ca urmeaza sa faceti un anunt important, puteti imbunatati rezultatele din ziarele respective atunci cand evenimentul are loc.

citatele trebuie sa fie ale unui oficial cunoscut, care este disponibil mereu pentru interviuri si care are suficienta autoritate in ochii presei pentru a fi preluat.

asigurati-va ca materialul ajunge la publicatia careia ii este adresat si nu va bazati pe posta, mai ales in preajma sarbatorilor. Folositi serviciile de curierat, faxurile sau Internetul.

in toate comunicatele furnizate presei este necesar sa mentionati numele si coordonatele unei persoane de contact.

evitati suprapunerea cu evenimente organizate de concurenta, precum si zilele aglomerate din punctul de vedere al fluxului de stiri.

Stirile TV si televiziunea

Aparitia si dezvoltarea televiziunii ne-a schimbat complet stilul de viata. A schimbat definitiv modul in care obtinem informatii si mecanismele de generare a opiniei publice. A influentat ireversibil natura educatiei pe care o primesc tinerii si, cel mai important: "a ucis arta conversatiei".

Dar este un stil de viata de care am devenit dependenti. In fiecare seara stam in fotoliu si ne uitam la stiri. De multe ori, noi, consumatorii programelor de stiri, ne-am regasit in eroii jurnalelor de actualitati. Aceasta nu dovedeste ca ne este folositoare televiziunea, ci, dimpotriva, televiziunea ne foloseste pentru obtinerea de audienta.

Buletinul de stiri", "Jurnalul de actualitati', "Jurnal", "Observator"  sau pur si simplu "Stiri" au aceeasi semnificatie: reprezinta emisiunea la care ne uitam cu totii in fiecare seara in jurul orei 19. Astazi sunt televiziuni care prezinta doar emisiuni de stiri. "Realitatea", "N24" si "Antena3" fac parte din aceasta categorie. Mai mult, pentru a satisface dorinta publicului auditor sunt canale care prezinta stiri doar dintr-un anumit domeniu: "The Money Chanel" care prezinta stiri economice si "TV Sport", "Telesport" care prezinta stiri sportive.

In conditiile valului de noi posturi de televiziune si emisiuni, exista suficient timp de emisie pentru aproape oricine are ceva interesant de spus. Cu toate acestea, mii de oameni de afaceri, lideri ai grupurilor de presiune, sefi ai camerelor de comert si specialisti in colectarea de fonduri au impresia ca televiziunea nu este pentru ei si este suficient sa semneze o rubrica de jumatate de coloana intr-un ziar local.

Televiziunea este un mediu de comunicare in masa permanent in cautarea divertismentului. Aproape oricine poate utiliza televiziunea pentru a transmite un mesaj milioanelor de telespectatori. In functie de abilitatea de a folosi televiziunea, aceasta poate deveni un minunat instrument de relatii publice, sau, dimpotriva, moartea afacerii.

Televiziunea este "emotionala, intrucat oamenii iau parte - sau li se creaza impresia ca iau parte - instantaneu la actiune, chiar daca raportarea la aceasta participare este pozitiva sau negativa. Televiziunea este axata pe spectacol. Daca in relatare nu exista spectacol (dramatic, amuzant, iesit din comun), aceasta nu este adecvata pentru televiziune".

Scopul oricarei televiziuni este acela de a scoate profit. Pentru aceasta are nevoie de audienta. O audienta mare determina preturi foarte mari pentru reclama si astfel televiziunea isi atinge scopul propus.

Reclama de televiziune ofera avantajul de a utiliza atat codul sonor, cat si cel vizual, pentru a dovedi indispensabilitate produsului oferit (in comparatie cu reclama radio). Se poate vedea viteza ultimului model de autoturism, copii carora le place sa manance un anumit tip de cereale la micul dejun si de ce deodorantul firmei X este preferat de cumparatori. Acesta este si motivul pentru care reclama TV costa incredibil de mult.

Orice enumerare a functiilor canalului audiovizual va incepe intotdeauna cu elementele ce tin de informarea publicului, iar abordarea genurilor publicistice de televiziune trebuie inceputa cu informatia. Ea este unitatea de constructie a buletinului de stiri asigurandu-i "valoare informationala". Informatia audiovizuala constituie parte componenta a unei emisiuni TV si trebuie sa reflecte principala caracteristica a canaluilui: aceea de a oferi spectacol audiovizual. Acesta presupune imagine la fata locului, sunet de la fata locului, declaratii succinte de la participantii sau martorii oculari la eveniment (daca este posibil), un minim material iconografic (mai ales in absenta celor trei dinainte). Dupa ce se realizeaza aceste elemente specifice canalului, se elaboreaza textul propriuzis al stirii, care este suprapus si complementar imaginii si sunetului-document.

Studiile realizate asupra modului de tratare a informatiei transmise prin mass media au relevat ca "mass media propun o imagine a realitatii care este foarte diferita de realitatea ca atare (inclusiv in cazul transmisiilor directe TV). Principala cauza a acestei substituiri consta in utilizarea principiului conflictului: imaginea difuzata este construita si reconstruita, lumea prezentata fiind mult mai conflictuala decat cea reala (se mizeaza, deci, pe ideea ca asupra publicului au cel mai mare impact imaginile tensionate, conflictuale, dramatice, ca doar in acest mod presupusa inertie si pasivitate a publicului pot fi depasite".

Televiziunile sunt interesate ca prin sunetul si imaginea de la fata locului sa raspunda la ceea ce intereseaza pe telespectator: sa ofere date relevante despre ce? cine? de ce? unde? cand? cum? Sunetul de ambianta si marturiile video trebuie sa constituie, ca si imaginea, un document semnificativ, relevant, furnizor direct de informatie, nu sa ramana element neutru, simplu fundal - pretext pentru un text cu care nu comunica in nici un fel. Sunetul de ambianta, marturiile video trebuie sa constituie, ca si imaginea, un document semnificativ, relevant, furnizor direct de informatie, nu sa ramana un element neutru, simplu fundal - pretext pentru un text cu care nu comunica in niciun fel.

Analizand cerintele complementaritatii dintre imagine si text, vom incepe prin a reaminti valentele informationale si de expresivitate ale limbajului cinematografic, mai ales ale incadrarii, unghiulatiei, miscarii de aparat si montajului. Din pacate, in practica filmarilor pentru stirea TV, aceste elemente sunt uitate sau neglijate si nu intotdeauna timpul disponibil pentru filmare este de vina. Nici argumentul dimensiunilor reduse ale materialului (de regula, 5-6 cadre pentru o informatie) nu rezista: cu cat spatiul de emisie aflat la dispozitia realizatorului este mai scurt, cu atat mai pregnante, mai bogate in informatie si mai putin neutre trebuie sa fie acele cateva cadre de imagine pe care se consuma subiectul.

Imaginile de la fata locului sunt comentate. Aceasti vorbire informativa nu are, totusi, deplina eficacitate decat daca ea intretine o legatura permanenta cu terenul. Prin aceasta stirea ofera garantia autenticitatii, facandu-si aparitia brusc in studio prin diferite tipuri de anunturi audiovizuale corespunzand tot atator pozitii enuntiative.

Secventele de imagini sunt comentate de prezentator sau de un emitator invizibil, aparand in general din schimburile instituite de canalele straine. "Aceste secvente sunt cel mai adesea de o mare saracie "referentiala": imagini conventionale ale unui balet de masini cu ocazia marilor reuniuni diplomatice, strangeri de mana etc. Uneori decalate fata de tema anuntata, ele nu pastreaza o anumita eficacitate comunicativa decat prin virtutile unui montaj "hiperfrangmentat", producatoare de efecte de "orbire" asupra receptorului, si prin vocea accentuata a comentatorului, care vine sa "ancoreze" sensul imaginii".

Corespondentele transmise de trimisii speciali grabiti la locurile evenimentelor, ele sunt cel mai adesea realizate in direct (in ciuda frecventelor dificultati de transmisie) pentru a satisface obiectivul de imediata actualitate care anima jurnalul televizat. Frecvent ilustrate cu imagini preinregistrate, ele se organizeaza in jurul unor planuri rituale ale jurnalistului instalat intr-un decor conventional. Aceasta marca distinctiva a corespondentei nu raspunde unor simple constrangeri tehnice. Ea participa cu strategii de autentificare a discursului informativ, contrabalansand artificialitatea ce se ataseaza oricarei vorbiri emise in studio.

Reportajele preinregistrate sunt emise de la sursa evenimentului si au o durata foarte scurta de timp. Vizand sa reconstituie faptele, ele fac auzite cel mai adesea voci de martori care valoreaza in mod esential prin greutatea lor de experienta traita. Centrate uneori asupra unora dintre personajele instaurate ca suporturi ale unei povestiri, aceste genuri informative raman totusi forme elementare de narativitate.

Secventele in direct se sprijina pe o mare economie de mijloace retorice (cadrari frontale, planuri fixe). In ciuda unui continut adesea sarac, ele beneficiaza de o prioritate, televiziunea afisandu-si cu aceste ocazii "superioritatea" sa in raport cu celelalte medii, operand o conexiune directa cu evenimentul.

Televiziunea, ca si celelalte medii, face apel la o diversitate de voci, care se incruciseaza si se sprijina reciproc pentru a-i stabili credibilitatea. Aceste vorbiri nu sunt intotdeauna la unison, in special in situatiile de criza. Vocile de pe teren dovedesc adesea o oarecare emotie, explicabila prin lipsa distantei temporale si spatiale fata de eveniment, ba chiar dintr-o implicare fortata in situatii dramatice.

Aceste interventii lasa loc de comentarii ce fac derogare de la idealul de obiectivitate jurnalistica. Dar ele sunt in aceste cazuri adesea reechilibrate de catre discursul prezentatorilor si jurnalistilor insarcinati cu analizele si cu comentariile, care exprima atunci o anumita distanta fata de proprii colegi. Aceste interventii sunt foarte eficace deorece permit cumularea avantajelor respective de "emotionalitate" si de credibilitate. El scoate in evidenta partajul strategic al rolurilor care se opereaza, la televiziune ca si in celelalete medii, intre diferitele functii jurnalistice.

In acest fel, intentia autorului de a fixa parametrii cantitativi, dimensiunile, anvergura unui fapt, eveniment sau fragment de realitate se sustine foarte bine cu ajutorul unui plan general, iar senzatia de amploare este ideal indusa prin panoramarea lenta, deci prin "citirea" treptata a obiectului de filmare de la o extremitate la cealalta. La fel, un text ce reflecta o stare de lucruri grava, alarmanta nu trebuie sa se lipseasca niciodata de forta expresiva, de caracterul convingator al unui plan-detaliu sau prim-plan. Nici o fraza, oricat de mestesugita, nu va alarma pe telespectaor asupra consecintelor unei boli netratate la timp mai eficace decat imaginea terifianta, prezentata in gros-plan, a unui om macinat de acea boala; daca autorul mesajului si-a propus sa traga-prin stirea respectiva-un semnal de alarma, efectul maxim il va obtine folosind imaginea la parametrii maximi ai fortei sale.

Textul nu repeta, ci completeaza, dezvolta, potenteaza, precizeaza elementele informative continute (sau sugerate) in cadru si aduce acele data pe care imaginea nu are cum sa le cuprinda: cifre, procente, termene calendaristice, nume proprii, date fatografice in desfasurarea lor logica si cronologica. Impletirea celor doua "discursuri" determina un mesaj informativ exact si percutant.

Sunt situatii cand un text devine informatie TV fara nici un alt suport de imagine decat chipul crainicului care citeste in aparitie video. Noutatile de ultima clipa, stirile din zonele fierbinti ale unor evenimente ce polarizeaza atentia opiniei publice nationale si mondiale, sosite chiar in timpul emisiunii, isi gasesc intotdeauna loc in sumar. Stirea fara suport audiovizual de la fata locului trebuie sa reprezinte insa o exceptie si sa se justifice prin importanta si prin prospetimea de ultima clipa. "ponderea acestui tip de stire pe un post de televiziune este, de regula, invers proportionala cu gradul de profesionalism al acelui post".

Studioul, pentru jurnalul televizat, joaca un rol structurant. De cele mai multe ori putem vedea in spatele prezentatorului echipamentele tehnologice (ecrane, camere de luat vederi). De aceea putem spune ca el asigura o functie de "nod de retea" fiind gestionarul unui ansamblu diversificat de imagini, emanand din exteriorul sau "terenul". Este decorat in conformitate cu stilul vizual al canalului, fiind, pe de alta parte, scenografiat pentru a primi diferiti locuitori: jurnalisti specializati sau personaje publice, eroi ai unor evenimente "provocate" de catre media insasi.

"Secolul vitezei a murit, traiasca secolul informatiei. "Informatia este putere" reprezinta deja o sintagma de care politicienii se folosesc tot mai des in demersurile lor lingvistice, iar oamenii de afaceri o aplica de cand aceasta a aparut in constiinta colectiva. Efectul puterii informatiei se desprinde usor din cotidian, fie ca este vorba despre razboiul din Irak, despre razboaiele pietelor de desfacere sau despre ceea ce inca se mai simte in Romania, desi mai atenuat decat in anii '90, "acumularea primitiva de capital".

Pentru cea mai mare parte a romanilor, stirile TV raman sursa de informatii cea mai penetranta si cea mai de incredere. Acestor stiri li se acorda in general o mai mare credibilitate decat celor de la radio sau din ziare, probabil pentru ca televiziunea domina, inconstient, viata fiecaruia dintre noi si datorita faptului ca sunt insotite  de imagini prin care sustin adevarul.

Putem constata trei tendinte ale evolutiei stirilor TV din ultimii ani. In primul rand, stirile TV transmise de televiziuni au crescut cantitativ. Televiziunile au dezvoltat programe astfel incat buletinele de stiri sunt transmise dimineata, la pranz, dupa amiaza si seara, buletinul de seara ocupand cel mai important rol, fiind tratat cu o mai mare seriozitate. In al doilea rand, prezentarea stirilor TV a devenit tot mai populara prin tonul adoptat. O foarte mare parte a stirilor TV este in zilele noastre mai apropiata ca stil de presa "populara", decat de ziarele "de calitate". Este mai placut sa auzi o voce pe un ton familiar,care in acelasi timp sa zambeasca(sau sa fie trista, in functie de stirea prezentaa), decat o voce care prezinta stirile indiferent, fara nici o mimica pe fata. In al treilea rand, stirile devin tot mai controversate, ca si evenimentele la care se refera ele. Stirile TV sunt implicte in controversa manipularii. Spre exemplu, in timpul campaniei electorale, domnul Traian Basescu, acuza televiziunea romana ca, prin stirile prezentate la jurnal, acesta nu a fost difuzat suficient, si cand a fost difuzat, pus intr-o lumina nefavorabila.

Formele stirilor in emisiunea de stiri TV:

- stirea al carui enunt nu are nici un alt suport de imagine decat redactorul prezentator, din studio;

- stirea introdusa cu 2-3 fraze de catre prezentator in mod rezumativ sau incitant si apoi continua prin imagine filmata, cu text;

- stirea similara cu aceea de la punctul anterior, dar continuata sau incheiata prin aparitia in imagine a autorului stirii, filmat la locul faptului relevat;

- stirea filmata introdusa cu un anunt simplu de catre prezentatorul telejurnalului, fara ca acest enunt sa intre in substanta informatiei;

- stirea filmata fara text de introducere rostit in studio; este cazul stirilor consacrate in grupajele difuzate sub genericul "pe scurt", uneori cu un element de efect, vizual sau sonor, de despartire a subiectelor componente;

- stirea corespondenta telefonica, al carei text se aude pe suport de imagine statica(fotografie emblematica pentru locul de unde se transmite);

- stirea rezultata din dialogul - vazut si auzit- al redactorului prezentator din studio cu colaboratorul sau trimisul special al redactiei, la locul unde se petrece un fapt interesant; de regula, pentru un asemenea subiect, ecranul se imparte in doua sectiuni, permitand aparitia video, simultan, a celor doi protagonisti;

- stirea rezultata din dialogul redactorului-prezentator cu un invitat in studio; uneori, prezentatorul se limiteaza la a-l introduce ca si prezenta pe invitat, acesta dand citire unui text sau prezentand liber o informatie sau un set de informatii.

Ordinea prezentarii stirilor in timpul emisiunii de stiri este una dintre cele mai importante, complicate si controversate probleme. Nimeni si nimic nu ne va putea oferi reteta sigura, universal valabila pentru stabilirea ordinii subiectelor in cadrul telejurnalului. Asa cum ziarele ce apar in aceeasi zi intr-o capitala de tara nu vor avea aproape niciodata aceeasi configuratie a primei pagini, fiecare editor alegand anumite subiecte pentru a deschide numarul, tot asa editorii jurnalelor unei zile vor opta diferit atat pentru ordinea primelor 3-4 subiecte, precum si pentru acele 4-5 titluri din sumarul selectiv ce prefateaza editia. Publicul apreciaza intotdeauna discernamantul editorului, adica seriozitatea, intuitia si competenta cu care coroboreaza interesul, importanta, semnificatia si noutatea unui subiect pentru a-i stabili cota valorica si, implicit, pozitia in telejurnal.

Oricat de numeroase si variate ar fi criteriile de evaluare, interesul publicului si importanta sociala a factului comunicat primeaza; editorul coordonator trebuie sa depaseasca - pe acest teren - numeroase prejudecati, precum si propriile sale preferinte sau criterii subiective ce-i pot distorsiona optiunile. O senzationala victorie sportiva romaneasca reprezinta o excelenta deschidere de emisiune, dupa cum prestatia de rutina a unui om politic sau factor de putere nu are de ce sa fie plasata automat in primul tronson al emisiunii sau chiar in frunte. Optiunea asupra alegerii stirii trebuie sa tina seama, intre altele, si de valoarea conjuncturala a subiectelor, de conotatie speciale pe care anumite fapte si evenimente le dobandesc intr-un anumit moment, pentru un anumit segment al publicului sau chiar pentru intreaga opinie publica.

Prognoza meteo, plasata indeobste la inchiderea emisiunii, poate deveni in anumite conjuncturi viscole, pericole de inundatii, canicule, seceta etc.) elementul de interes major cu care se deschide emisiunea; totul este ca echipa de realizare a emisiunii sa fie inzestrata cu "simtul evenimentului", cu o imagine care arata un nord scimbator, dar pana la urma recognoscibil.

Munca in echipa, optimizarea deciziilor, prin confruntarea opiniilor tuturor realizatorilor cu experienta din echipa telejurnalului, reprezinta o cale intotdeauna utila pentru a putea evita subiectivismul unei singure persoane in alegerea ordinii stirilor, chiar daca acestei persoane ii apartine decizia finala.

Prezentatorul stirilor TV

Oricat de mult efort si profesionalism s-ar depune de catre numerosul personal redactional, tehnic si artistic, oricat s-ar investi in surse de informare, deplasari de echipe, circiute pe releu sau spatii de transmisie prin satelit, intreaga activitate poate fi usor compromisa de catre cel care trebuie sa valorifice totul: prezentatorul.

Credibilitatea personajului-stalp al informatiei televizate nu se bazeaza in mod esential pe o sporire a cunostintelor in raport cu destinatarul, asumat si pus in fata. Ea provine pe larg dintr-o capacitate de a pune in scena intrebarile si emotiile telespectatorului.

Studioul este plasat sub controlul prezentatorului, care leaga cu spectatorul o relatie ambivalenta. Dar aceasta relatie nu este si asimetrica. Prin stabilirea unui contact pe cale indirecta cu spectatorul, prezentatorul se comporta ca reprezentant al sau. Suport de identificare pentru receptor, el se poate prezenta ca unul care cere o informatie, pe loc satisfacuta:

prin cuvintele jurnalistilor specializati, prezenti in studio si care vin, sub forma de comentarii, de cronici, ba chiar de editoriale, sa clarifice situatiile prin cunostintele lor experte;

prin imagini preinregistrate care se prezinta sub diferite forme si la cererea sa, pe ecran

prin punere in conexiune directa cu cel de pe teren, gratie duplexurilor si chiar a multiplexurilor.

Credibilitatea personajului-stalp al informatiei televizate nu se bazeaza in mod esential pe o sporire a cunostintelor in raport cu destinatarul, asumat si pus in fata. Ea provine pe larg dintr-o capacitate de a pune in scena intrebarile si emotiile telespectatorului.

Acest fapt este sensibil daca recurgem la o analiza a modului de enuntare a vorbirii prezentatorului, care lasa loc unor forme alocutive (dumneavoastra), ba chiar elocutive (eu); a registrului sau de limba, rar specializat si apropiat de un limbaj standard pentru a nu diviza publicul; a vocii si a mimicii sale, care lasa sa transpara reactiile sale (compasiune, usurare) la actualitatea evenimentlor.

Charisma, factor cu consecinte disfunctionale atunci cand triaza personalitatile vietii publice, distorsionand uneori grav scara valorilor, reprezinta in cazul redactorului prezentator de telejurnal o conditie obligatorie. Faptul ca intotdeauna el citeste un text (elaborat de el insusi sau redactat de altcineva) nu-l scuteste de obligativitatea tuturor calitatilor definitorii pentru un realizator de transmisie directa: dictie, debit verbal, timbrul vocii placut, pronuntie corecta (inclusiv a cuvintelor din limbi straine), un foarte bun dezvoltat simi al limbii, siguranta pe sine, procent infim de greseli de lectura, prezenta de spirit si mai ales capacitatea de a se face placut telespectatorului. Contribuie aici aspectul fetei, caracterul deschis, sinceritatea privirii, atitudinea generala prevenitoare, stiinta de a "incalzi" un mesaj prin zambet, prin intonatie sau, dimpotriva, de a sublinia neostentativ dominanta grava a unui text. Spectatorul respinge intodeauna crisparea, atitudinea mohorata sau monocorda, "excesul de zel" in a sublinia nuantele textului prin voce, mimica sau chiar miscari ale capului, dar si neseriozitatea frivola, familiaritatea exagerata a atitudinii si tonului, caracterul excentric al tinutei.

Aspectul fetei poate fi substantial ameliorat prin coafura si printr-un machiaj adecvat (elemente care, uneori, schimba foarte mult o infatisare, facand-o mai placuta); datele care tin de expresie, harul de a fi credibil si placut, de a comunica cu telespectatorul nu prea pot fi insa modificate. Acestea trebuie sa devina, in consecinta, ceea ce reprezinta proba de aptitudini in examenul de admitere la un institut de arte: clauza eliminatorie in angajarea si permanentizarea pe post.

Vocea face parte integranta din setul de calitati necesare; este esentiala o voce fonogenica (compatibila cu micofonul), un timbru placut, o emisie corecta.

Pentru un prezentator, "slefuirea" vocii, exercitiile de respiratie si de pronuntie corecta, de frazare si de accentuare a cuvintelor in fraza si a silabelor in cuvant reprezinta o obligatie profesionala de prim ordin. Studii de specialitate stabilesc o veritabila ,stilistica" a glasului; in multe televiziuni, activitatea de pregatire a tinerilor cu calitati de prezentatori incepe in laboratorul de logopedie.