Basmul

Basmul

Basmul prezinta evenimente si personaje ce poseda caracteristici fantastice, fara a pretinde ca acestea sunt reale sau seamana cu realitatea.

Spre deosebire de mit, care trebuie intonat numai in timpul unui ,,interval de timp sacru", cu un vadit scop de a restabili transendenta intamplarilor petrecute "la inceputul timpurilor", basmul si legenda au un cert caracter de ,,istorii false", un continut profan; ele pot fi povestite in orice circumstanta si, chiar daca aduc schimbari in lume, nu afecteaza conditia omului.

Personajele basmelor (oameni, dar si fiinte himerice) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie, de obicei, prin victoria fortelor binelui. " . nu vom regasi niciodata in basm amintirea exacta a unui anumit stadiu de cultura: in basme, stilurile cultural, ciclurile istorice sunt contopite. Nu subzista in ele decat structurile unei comportari exemplare, adica susceptibila de a fi traita intr-o sumedenie de cicluri culturale si de moment istorice" (Eliade, 1978, p. 183).

Exemple ce reliefeaza deosebirile dintre mituri si basme (apud Eliade, pp. 8-9):

Autohtonii pawnee isi asuma printer istoriile adevaratebpe acelea care se refera la originile lumii; protagonistii suntfiinte divine, ceresti sau astrale. Dupa aceea vin basmele, care relateaza minunatele aventuri ale eroului national, un om din popor, care a devenit salvatorul comunitatii sale, eliberand-o de monstri, scapand-o de foamete sau de alta calamitate, savarsind ispravi nobile si aducatoare de bine. Tot personaje ale basmelor pot fi unele animale minunate.

Indienii din tribul Cherokee fac deosebirea dintre miturile sacre despre cosmogonie, crearea astrilor, originea mortii si istoriile profane care explica, de pilda, anumite caracteristici anatomice si fiziologice ale animalelor.

Legenda are valoarea unei explicatii si a unei justificari. Nu este intotdeauna usor sa se discearna daca o legenda anumita sau un ciclu de legende isi datoreaza geneza acestei duble tendinte psihice si utilitare (Van Gennep, 1997, p. 184). In lucrarea Formarea legendelor, Arnold Van Gennep "reda" legile de formare si de manifestare a basmelor pe care le-a identificat Raoul Rosières (apud Van Gennep, 1997, p. 196):

(a) legea originilor: la toate popoarele cu aceeasi capacitate mentala, imaginatia procedeaza identic si ajunge uneori la crearea unor legende asemantoare;

(b) legea transpozitiilor: pe masura ce amintirea unui erou se estompeaza, legenda care fusese creata pentru a-l cinsti il abandoneaza si se ataseaza unui erou mai renumit;

(c) legea adaptarilor: orice legenda care isi schimba mediul se transforma pentru a se adapta conditiilor etnografice si sociale ale noului mediu.

Miraculosul din basme poarta numele de fabulos si reprezenta un fantastic conventional, previzibil, ce vine in contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfasurarea epica si fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite si se manifesta in realitatea cotidiana, drept o continuare a ei.

Eroul basmului (protagonistul) este ajutat de fiinte supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice si se confrunta cu un adversar (antagonistul). Eroul poate avea trasaturi omenesti, dar si puteri supra naturale (de exemplu, capacitatea de a se metamorfoza).

Vladimir Propp, in lucrarea Morfologia basmului, sustine ca basmul este articulat de un conceptul central este cel de functie, inteleasa  ca actiune a personajului si definita din perspectiva semnificatiei sale pentru desfasurarea basmului considerat ca intreg. "Functiile personajelor constituie elemente fixe, stabile ale basmului, independent de cine si in ce mod le indeplineste. Ele sunt partile componente fundamentale ale basmului" (Propp, 1970, p. 26).

Vladimir Propp a identificat, in urma analizei a 100 de basme din culegerea lui Afanasiev, 31 de functii care se manifesta in actiunile din toate basmele, basmul fiind "o naratiune construita pe o corecta succesiune a functiilor".

Primele sapte functii reprezinta o secventa pregatitoare:

- prologul, care defineste situatia initiala;

- absenta, cand unul din membrii familiei este absent sau paraseste casa;

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

- interdictia: o interdictie este adresata eroului:

- incalcarea: interdictia nu este respectata;

-divulgarea: obtinerea unor informatii secrete;

- viclesugul: cel rau reuseste sa-si insele victima;

- complicitatea involuntara: lasandu-se pacalita, victima asi ajuta inconstient dusmanul.

O data cu functia a opta, incepe actiunea propriu-zisa:

- prejudecierea: raufacatorul face un rau sau aduce o paguba unuia din membrii familiei;

- mijlocirea, momentul de legatura; nenorocirea sau lipsa sunt comunicate; eroului i se adreseaza o rugaminte sau o porunca si este trimis undeva;

- contraactiunea incipienta: eroul se hotaraste sa inceapa contraactiunea;

- plecarea: eroul pleaca de acasa;

- prima functie a donatorului: eroul este pus la incercare, pregatindu-se anarmarea lui cu un ajutor magic sau cu o unealta miraculoasa;

- reactia eroului la actiunea donatorului;

- transmiterea obiectului magic: eroul intra in posesia lucrurilor miraculoase;

- deplasarea: eroul este adus la locul unde se afla obiectul cautarii sale;

- lupta: eroul si raufacatorul se lupta; marcarea, insemnarea: eroul este insemnat; victoria: raufacatorul este invins;

- remedierea: nenorocirea sau lipsa initiala este remediata;

- intoarcerea eroului; urmarirea eroului; salvarea: eroul scapa de urmarire;

- sosirea incognito: eroul se intoarce acasa si nu este recunoscut;

- impostura: falsul erou formuleaza pretentii neintemeiate;

- incercarea grea: eroul este pus in fata unei grele incercari; indeplinirea: incercarea este trecuta cu succes;

- recunoasterea: eroul este recunoscut; demascarea: raufacatorul sau falsul erou este demascat;

- transfigurarea: eroul capata o noua infatisare;

- pedepsirea: raufacatorul este pedepsit;

-casatoria: eroul se casatoreste si devine imparat.

Vladimir Propp sustine ca ceea ce conteaza in basm este fluxul actiunii: "nu ceea ce vor sa faca personajele este important, nu sentimentele care le insufletesc, ci actele lor ca atare, definite si evaluate din punctual de vedere al semnificatiei pentru erou si al desfasurarii intrigii" (Propp, 1970, p. 26). Dupa cum afirma Daniela Roventa-Frumusani, modelul proppian a insemnat "un salt din perspective generalizarii si clasificarii basmelor" (Roventa-Frumusani, 1999, p. 113).

O alta "structura"  generica a basmului, fundamentata pe functiile personajelor, prin raportare la erou, este propusa de Claude Bremond, in Logica povestirii:

raufacatorii, care produc o dauna care trebuie corectata de erou;

donatorii sau furnizorii (personaje intalnite intamplator de erou, care ii daruiesc un obiect miraculos ce-l va ajuta la nevoie),

ajutoare (se pun la dispozitia eroului care duce la bun sfarsit o sarcina, cu sprijinul lor); parcurgerea drumului de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale sau momentele subiectului:

situatia initiala de echilibru

intriga (evenimentul care deregleaza echilibrul initial);

actiunea de restabilire a echilibrului (calatoria eroului, aparitia donatorului si a ajutoarelor, trecerea probelor);

deznodamantul (refacerea echilibrului, rasplata eroului si pedepsirea raufacatorului) (Bremond, 1981, p. 53).

O important realizare a lui Bremond este atat incorporarea posibilului, ca evantai al optiunilor eroului, cat si consolidarea notiunii de rol sau de sfera a personajului.