TEHNOLOGIA CreSterII SUinelor - PARTICULARITATI ALE REPRODUCTIEI LA SUINE

1. PARTICULARITATI ALE REPRODUCTIEI

LA SUINE

Dupa cum precizeaza prof. univ. dr. ing. I. Dinu si colab. in lucrarea “Probleme speciale de ameliorare Si exploatare a suinelor” in adoptarea metodei de selectie in cadrul programului de ameliorare a porcinelor trebuiesc avute in vedere unele caracteristici si particularitati ale cresterii si exploatarii acestei specii. Astfel, la porcine scopul final al cresterii si ingrasarii il constituie sporirea cantitativa si calitativa a productiei de carne in conditii economice avantajoase. In acest context se urmareste imbunatatirea urmatoarelor insusiri: activitatea de reproductie (concretizata prin sporirea numarului si a greutatii purceilor la nastere, la varsta de 21 de zile si la intarcare); calitatea carcasei (apreciata, in general, dupa raportul dintre carne si grasime, proportia carnii de calitate superioara, insusirile organoleptice etc.).

Sistemul de ameliorare a porcinelor presupune existenta unei p i r a m i d e a a m e l i o r a r i I in trei trepte in cazul incrucisarilor duble si cu doua trepte in cazul unor incrucisari rotationale. Modul de organizare a piramidei ameliorarii este urmatorul:

Treapta I (virful piramidei), cuprinde fermele de elita-companiile de selectie, inclusiv sistemul propriu de testare. Ele concentreaza nucleele cele mai valoroase din principalele rase materne si paterne, care indeplinesc conditiile de valoare genetica cerute pentru acreditare de catre Agentia Nationala pentru Ameliorare si Reproductie in Zootehnie. In acest scop acestea trebuie sa faca dovada tinerii corecte a evidentelor de baza pentru efectuarea selectiei, ca si a dotarii cu instalatii si aparatura necesara. Efectivul matca din aceasta categorie de unitati trebuie sa asigure reproducatorii necesari la nivel national. Acestea trebuie sa detina o pondere de maxim 5,0% (rase materne 3% si rase paterne 2%), din matca totala. Pentru obtinerea unui progres genetic maxim pe aceasta treapta a piramidei se elaboreaza si se aplica programe proprii fiecarei unitati de selectie fundamentate stiintific, care sa maximizeze precizia si intensitatile de selectie si sa minimizeze intervalele intre generatii. Fermele de elita si testare trebuie sa p r a c t i c e un sistem de izolare reproductiva, respectiv majoritatea reproducatorilor (90%), sa fie din prasila proprie.

Progresul genetic realizat in fermele de elita se difuzeaza in fermele de productie direct prin vieri si materialul seminal livrat, iar in fermele de simpla hibridare prin scrofite;

Treapta a II-a, este reprezentata de fermele de simpla hibridare, care au ca obiect de activitate producerea de scrofite, vierusi F₁ si livrarea acestora la fermele din treapta a III-a in cazul incrucisarilor duble. Fermele de simpla hibridare isi vor asigura in mod obligatoriu reproducatorii sau materialul seminal din fermele de elita acreditate. Dimensionarea efectivelor matca aflate pe aceasta treapta se face in functie de necesarul de inlocuire din fermele de productie. Avand in vedere valoarea genetica superioara a materialului provenit in mod sistematic si continuu din virful piramidei, tehnica de selectie aplicata in fermele de simpla hibridare se limiteaza la cateva criterii fenotipice mai importante;

Treapta a III-a, este reprezentata de fermele de productie (ferme pentru producerea de purcei si ferme complexe, cu toate sectoarele) si efectivele apartinand gospodariilor populatiei. La nivelul acestei trepte se pot aplica incrucisari trirasiale si tetrarasiale prin utilizarea de vieri din rasele paterne (Duroc, Hampshire si Linia Sintetica 345 Peris) sau vieri F₁ si femele hibride din incrucisarile simple sau rotationale, realizandu-se astfel hibrizi comerciali destinati taierii.

1.1. PARTICULARITATI ALE CICLULUI SEXUAL

LA SCROAFA

Scroafa este un animal poliestric. Ciclurile sexuale se succed tot timpul anului. Durata ciclului sexual este, in medie, de 20-21 de zile, cu variatii intre 18-25 zile; ca si la celelalte mamifere, durata este influentata de rasa, clima, alimentatie, stare de intretinere, de individ, starea de sanatate a amimalului etc. Stadiile ciclului sexual au urmatoarea durata: proestru 3 zile ; estru 2-3 zile; metestru 7 zile; diestru 8 zile. Dupa fatare, caldurile reapar in primele zile dupa intarcarea purceilor; aceasta depinde de starea functionala a glandelor mamare. Printr-o alimentatie si intretinere buna a scroafelor, caldurile pot sa reapara chiar inainte de intarcarea purceilor, la 15-20 zile de la fatare. Acelasi efect se poate obtine prin separarea purceilor de scroafa, sau printr-un tratament stimulator cu substante gonadotrope.

Modificarile importante care se produc la aparatul genital, in cele 4 faze ale ciclului sexual, sunt, de asemenea, endocrinodependente si in general asemanatoare cu cele de la celelalte femele multipare.

Proestru. In acest stadiu, pe suprafata ovarului, intens congestionat si marit, se pot observ 10-15-24 foliculi pe cale de maturare, diseminati printre numerosi corpi galbeni in diferite faze de regresie. Din cauza acestor proeminente de pe suprafata ovarului, acesta capata aspectul unei mure. La scroafa, corpii galbeni regreseaza foarte incet si se pare ca pot trece 2-3 cicluri pana la atrofizare. Prezenta acestor corpi galbeni nu impiedica insa dezvoltarea unor noi foliculi si, deci, aparitia unui nou ciclu de calduri. Uterul este usor marit in volum si congestionat; gatul (colul) uterin este hipermiat si umed. Mucoasa vaginala este in plina activitate; epiteliul prezinta 8-12 randuri de celule, avand la suprafata un strat de celule cilindrice. Buzele vulvei se tumefiaza usor, fara a fi congestionate.

Estrul. Ovarul este puternic congestionat si foliculii proemina in mod evident. In acest stadiu, foliculi se matureaza in numar de 10-15-24 in functie de rasa. La scroafele Mangalita, intr-o perioada de calduri, se matureaza 8-12 foliculi (N. LUNCA si col.). Oviductul hiperemiat, marit in volum si prezinta contractii antiperistaltice active. Uterul este marit in volum si congestionat. Coarnele uterine au elasicitate marita. Pe suprafata mucoasei uterine apar zone congestionate, rosii-brune. Colul uterin este ingrosat, infiltrat si deschis. Mucoasa canalului cervical este acoperita de un mucus transparent. Vaginul are mucoasa acoperita de un mucus transparent, mai abundent in regiunea vestibulara. Frotiul vaginal nu contine leucocite polinucleare ci numai celule epiteliale, mai mult sau mai putin cheratinizate; pH-ul secretiilor vaginale este de 6,7 (SCHMIDT si col.). Vulva este tumefiata si foarte congestionata. Din comisura inferioara se scurge un mucus transparent si filant, mai mult sau mai putin abundent. Uneori, la inceputul caldurilor, se poate observa o scurgere sanguino-lenta din orificiul vulvei. Dorinta de impreunare apare progresiv si devine foarte intensa in a doua parte a caldurilor. Ea se manifesta prin starea de agitatie si neliniste a scroafei, guitat strident, refuz de a manca; animalul nu se culca, umbla dintr-o parte in alta a boxei si sare cu membrele anterioare pe despartiturile boxei. Ovulatia se produce succesiv intre 30 si 48 de ore de la inceputul caldurilor. Deseori dehiscenta caldurilor nu se termina in 2-3 zile si se poate prelungi 6-8 zile. Monta se recomanda sa se faca in a doua si a treia zi; daca femela mai prezinta calduri, monta se poate repeta si in a patra zi.

Metestru. Intrand in faza luteica, ovarul isi modifica aspectul. Printre corpii galbeni din ciclul anterior, de culoare vanat-cenusie, se dezvolta rapid corpi galbeni noi sub forma unor proeminente, la inceput de culoare roza, diseminati pe suprafata ovarului. Mai tarziu in a 5-a zi a metestrului, ei au o culoare rosie-violacee. Uterul continua sa fie marit si sa aiba contractii neregulate. In vagin congestia activa trece sub forma de congestie pasiva, care dispare treptat. Se continua descuamarea epiteliului vaginal inceputa in estru. Secretia vaginala este mai abundenta, vascoasa. Intre buzele vulvei se observa o cantitate sporita de mucus.

Diestrul. Pe ovar, corpii galbeni sunt in plina regresie si au o coloratie rosie-cenusie. Corpii galbeni mai vechi (de la ciclurile anterioare) ajung in urma regresiei la coloratia galbema. Regresia corpilor galbeni este lenta; ea poate sa dureze 30-50 zile, si uneori mai mult.Uterul isi micsoreaza mult volumul; peretii se subtiaza si contractiile dispar.

1.2. PARTICULARITATI ALE iNOCULArii materialului seminal la scroafe

In mod asemanator cu celelalte femele ale animalelor de ferma, trebuie sa se respecte particularitatile biologice ale insamantarii; acest lucru este chiar mai important pentru scroafe, avand in vedere faptul ca, in mod normal, durata caldurilor, precum si durata sunt mai mari la suine, astfel incat se impune depistarea corecta a caldurilor precum si inocularea treptata a materialului seminal.

Momentul inocularii materialului seminal, in perioada de calduri, in raport cu depistarea caldurilor, are, la scroafa, o anumita particularitate. Astfel, daca la vaca si oaie se recomanda in mod practic inocularea femelei imediat dupa descoperirea caldurilor, pentru scroafe, cea mai buna perioada s-a dovedit a fi manifestarea reflexului de imobilitate fata de om (R.I.O.). In mod asemanator cu celelalte specii, se face o reansamantare la 8-12 ore de la prima, iar daca caldurile dureaza mai multe zile, se insamanteaza in toata aceasta perioada. Doza de material care se inoculeaza este de 50-100 ml, cu 20-40 milioane spermatozoizi vii/ml respectiv aproximativ 1-4 miliarde spermatozoizi vii/doza inoculata. Materialul seminal pentru insamantare artificiala la scroafe poate fi: i n s t a r eb r u t a. cand, dintr-un ejaculat, prin simpla lui divizare se pot insamanta 2-3 scroafe; m a t e r i a l s e m i n a l d i l u a t, cu diferiti diluanti preparati dupa numeroase retete; m a t e r i a l s e m i n a l c o n g e l a t; atat in tara noastra cat si pe plan mondial exista incercari recente de congelare a materialului seminal de vier si inocularea lui la scroafa, dar rezultatele practice de fecundatie si prolificitate sunt inca slabe.

REFERAT: Neoplazia gastrointestinala la pisici REFERAT: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)

Locul depunerii materialului seminal la scroafa este intrauterin, mod asemanator cu monta. Chiar daca varful dispozitivului de inoculare patrunde mai mult sau mai putin intracervical, totusi materialul seminal este inoculat intrauterin. Aceasta deoarece cantitatea de 50-100 ml material seminal nu poate fi depozitata in lumenul cervical. Procentul de gestatie dupa prima insamantare dubla este de 50-75 %, iar dupa 2-3 inoculari (in cicluri de calduri urmatoare) se poate ridica la 70-90 %.

INOCULAREA MATERIALULUI SEMINAL LA SCROAFE

Aceasta inoculare se face utilizand o tehnologie relativ simpla si o aparatura adecvata particularitatilor morfostructurale ale aparatului genital.

Materiale necesare: stand pentru contentia scroafei, care poate fi de diferite modele. In complexele de tip industrial exista boxe individuale in care se face inocularea materialului seminal. Dupa mai multi autori, precum si din observatii practice, se recomanda ca scroafa sa fie tinuta cel putin 21-30 zile in aceste boxe individuale; dispozitivul pentru inocularea materialului seminal la scroafa este format din: recipient (para) din material plastic cu o capacitate de 100 ml; semineta; oliva din material plastic, de marimea si forma unei prune, care are rolul de a nu permite materialului sa refuleze; tub de legatura din material plastic (leaga semineta de recipient). Dispozitivul se foloseste, de regula, pentru o singura insamantare. Se poate recupera prin spalare cu detergenti, apoi prin clatire repetata de mai multe ori cu apa, clatire repetata cu apa distilata si autoclavare sau fierbere.

Tehnica de lucru. Scroafa in calduri este introdusa in standul de monta. Operatorul, dupa ce face toaleta regiunii vulvare, introduce pipeta de inoculare pana la nivelul cervixului. Prin apasarea pe para de cauciuc, materialul seminal este proiectat in uter, sau se face un orificiu pe partea superioara, in care caz materialul seminal este absorbit de undele antiperistaltice (autoansamantare). Se inoculeaza 50-70 ml material seminal brut, sau 80-100 ml diluat. Operatiunea de inoculare dureaza 15-20 minute. Aceasta este favorizata de contractia miometrului scroafei in calduri. Refularea materialului seminal in vagin este impiedicata de oliva, care asigura reusita inocularii. Dispozitivul utilizat inca din 1957, de FEREDEAN si colab. in tara noastra, se compune dint-o suflerie in care presiunea pentru inoculare. La punctele de insamantari artificiale existente in complexele de porcine de tip industrial din tara noastra, se utilizeaza dispozitivul confectionat din material plastic si format din trei piese detasabile: recipientul globulos (cu capacitate de circa 70 ml), tija de inoculare si oliva (pentru impiedicarea refularii materialului seminal dupa inoculare). Se va acorda o atentie deosebita conditiilor de igiena in care trebuie efectuata inocularea materialului seminal.

1.3. PARTICULARITATI ALE PARTURITIEI LA SCROAFA

Se desfasoara usor datorita conformatiei bazinului si conductului pelvin, care sunt deosebit de favorabile angajarii si expulzarii fetusilor.

Deschiderea gatului uterin se realizeaza intre 2 si 6 ore, ier expulzarea fetusilor in 3-4 ore. In cazul cand contractiile uterine sunt de slaba intensitate, fatarea se poate prelungi pana la 12 ore. Cand parturitia decurge usor fetusii sunt expulzati la intervale de 5-10 minute, iar in cazul parturitiei prelungite, la interval de 1-2 ore. Expulzarea fetusilor decurge alternativ, din ambele coarne uterine. Fatarea la scoafa se desfasoara in cele mai multe cazuri in pozitie costo-abdominala. La scoafele primipare se constata frecvent modificari respiratorii si circulatorii accentuate, traduse prin tahicardie si polipnee. Eliminarea anexelor fetale are loc dupa expulzarea tuturor fetusilor, ceea ce indica sfarsitul parturitiei, iar uneori dupa un anumit numar de fetusi. In caz de prolificitate redusa eliminarea invelitorilor fetale are loc dupa fiecare fetus expulzat sau grupuri de 2-3 fetusi.

2. SISTEMUL INTENSIV-INDUSTRIAL

DE EXPLOATARE A SUINELOR

Sistemul intensiv este considerat in prezent cel mai modern si rentabil in cresterea porcilor, el bazandu-se, in principal, pe concentrarea, specializarea si intensivizarea productiei.

Complexele de crestere si ingrasare a porcilor construite in tara noastra, incepand din anul 1963, se caracterizeaza in primul rand, prin capacitati mari, de circa 150 000 capete. Productia in aceste unitati este astfel organizata incat sunt utilizate la maximum capacitatile de productie construite, materialul biologic si baza materiala. Aceste unitati permit aplicarea in productie a celor mai noi cuceriri ale stiintei in domeniu, pentru obtinerea unor indici economici ridicati cu cheltuieli minime.

Pentru unitatile de tip industial s-au construit adaposturi moderne, automatizate si climatizate, in care se asigura un confort optim pentru animale, reducerea fortei de munca manuale si organizarea retionala a proceselor de productie. In conditiile ridicarii tehnicitatii proceselor de productie,in paralel cu cresterea investitiilor si reducerea fortei de munca, s-a impus ridicarea nivelului de calificare si specializare a muncitorilor, tehnicienilor si specialistilor in cresterea porcinelor.

Noua tehnologie de exploatare in complexe de tip industrial urmareste valorificarea potentialului biologic al animalelor, o cat mai rationala utilizare a furajelor, adaposturilor, utilajelor, fortei de munca, pentru realizarea de productii mari, constante si rentabile. Caracteristicile principale ale sistemului intensiv-industrial sunt urmatoarele:

1. Cresterea si exploatarea numai a porcilor din rase perfectionate si din linii specializate in fermele de selectie. Utilizarea potentialului genetic al scroafelor metise F₁ (care manifesta efectul matern al heterozisului) in complexele de simpla hibridare si obtinerea de metisi trirasiali pentru complexele industriale de producere a porcilor pentru abator.

La noi in tara se folosesc in complexe numai rasele Marele alb, Landrace si Yorkshire - ca rase materne si Duroc si Hampshire- ca rase paterne. Complexele de testare si statiunile de cercetare au realizat o serie de linii cu insusiri deosebite, cum sunt: Linia 345 Peris, Marele ald de Gornesti, Landrace de Focsani - linii care se remarca prin indici superiori de prolificitate si precocitate si sunt folosite pentru formarea de hibrizi care manifesta intens fenomenul de heterozis. Hibridul comercial creat la Peris - “Perhib”, in conditii de productie, realizeaza greutatea corporala de 100 Kg la 200-204 zile, cu un consum de 3,1-3,2 Kg nutret combinat pe Kg spor, de la nastere la livrare.

2. O caracteristica deosebita a sistemului industial este folosirea unor adaposturi prevazute cu utilaje si dotari interioare, cu mecanizarea si automatizarea principalelor procese de munca. Dotarile interioare asigura un confort biologic optim pentru punerea in valoare a potentialului genetic al animalelor. Adaposturile construite prezinta dotari specifice pentru fiecare categorie de varsta si stare fiziologica, adapare si evacuare a dejectiilor.

3. In compexe hrana administrata se realizeaza pe baza unei recepturi de fabricare a furajelor combinate care sa asigure toate elementele nutritive la nivelul cerintelor fiecarei rase, linii specializate si a fiecarei categorii de porcine. Intrucat exploatarea intensiva se realizeaza in spatii inchise total, retetele de furajare trebuie sa contina toate elementele necesare atat pentru intretinerea functiilor vitale, cat si pentru asigurarea unor productii maxime.

4. Ritmicitatea si constanta productiei de carne pe tot parcursul anului este o trasatura esentiala a sistemului intensiv-industrial. Fluxul tehnologic prevede ca toate operatiunile de baza: monta, gestatie, fatare, intarcare, trecerea de la o categorie la alta, livrare sa se desfasoare in mod ritmic la fiecare 1-3-5 zile, in functie de marimea compartimentului de fatare si de durata formarii grupei de monta-fatare.

Activitatea complexelor industriale pentru cresterea si ingrasarea porcilor se desfasoara in 4 sectoare: I- monta si gestatie; II- maternitate; III- sectorul cresa; IV- sectorul ingrasatorie. Productia se realizeaza in circuit inchis (intreaga productie de purcei care se introduc la ingrasatorie se realizeaza in cadrul complexului) si in flux continuu (in fiecare zi sau la cateva zile se realizeaza un numar stabilit de monte si fatari, intarcari, livrari). La baza sistemului de exploatare de tip industrial sta principiul reproductiei continue, care porneste de la necesitatea producerii purceilor in corelatie cu timpul de stationare in fiecare faza de crestere.

Ingrasarea pentru bacon. Produsul denumit “bacon” se obtine de la rasele precoce de carne in urma ingrasarii rapide, prin folosirea unei anumite tehnici de ingrasare si a unor furaje. Baconul se prepara numai din carcasa porcilor tineri de 6-7 luni, care ajung la aceasta varsta la greutatea de 85-90 Kg. Ingrasarea pentru bacon trebuie sa urmareasca obtinetrea de sporuri medii zilnice mari, realizate pe seama cresterii tesutului muscular, cu un consum redus de furaje, astfel ca la sfarsitul ingrasarii, procentul de grasime din carcasa sa fie mic. Pentru prepararea unui bacon de calitate superioara, animalele ingrasate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa prezinte un schelet fin, cap mic cu gusa putin dezvoltata, corpul lung, in special trenul mijlociu si posterior; suncile sa fie foarte bine dezvoltate, mai alungite spre jaret; spata sa fie musculoasa, pielea fina, fara pliuri, depigmentata, fara cicatrice. Calitatea bacoului obtinut depinde de calitatea materialului biologic, de rasa folosita, de calitatea nutreturilor si tehnica hranirii, de ingrijirea porcilor in timpul ingrasarii etc. rasele de porci de la noi din tara care corespund pentru productia de bacon sunt: Landrace, Marele Alb, Porcul romanesc de carne, Duroc si metisii acestor rase cu Landrace. S-a constatat ca in ingrasarea pentru bacon sexul are o importanta mare, produsul cel mai bun fiind dat de scroafele necastrate, care au grosimea slaninei pe linia superioara a corpului cea mai uniforma. Masculii destinati ingrasarii se castreaza la 8-12 zile de la nastere. O conditie esentiala la alegerea porcilor care vor fi ingrasati pentru bacon este starea de sanatate. Numai purceii care nu au suferit de nici o boala in perioada de alaptare si au la 8 saptamani greutatea de 16-20 Kg pot da in perioada de ingrasare indicii planificati.

Alimentatia are un rol hotarator in obtinerea unui bacon de calitate. Ea trebuie sa fie dirijata pe tot parcursul ingratarii, pentru obtinerea sporului zilnic planificat si pentru asigurarea calitatii produsului. In acest scop, trebuie sa se stabileasca ce furaje se vor include in ratie si proportia lor in structura ratiei. Sporul mediu zilnic ridicat in perioada de ingrasare,si un anumit raport carne/grasime in carcasa nu pot fi asigurate decat de ratiile complete, care contin proteina cu valoare biologica ridicata, precum si toti aminoacizii indispensabili: lizina, triptofanul, metionina etc. furajele de origine vegetala contin cantitati insufucinte din acesti aminoacizi; de aceea, este obligatoriu ca in ratia porcilor ce se ingrasa pentru bacon sa nu lipseasca proteina de origine animala, laptele smantanit si fainurile animale. Dintre furajele vegetale, cele mai indicate sunt: uruielile de orz, grau, secara, mazare, linte, mei si cantitati reduse de suculente: morcovi, cartofi, masa verde de lucerna, trifoi si sparceta. Porumbul, tarasele, fasolea dau un bacon de calitate inferioara; de aceea, ele nu trebuei sa depaseasca 30 % din valoarea nutritiva a ratiei si se dau numai in prima perioada a ingrasarii. In ultimile doua luni de ingrasare nu se vor administra decat furaje cu efect pozitiv asupra calitatii produsului: orzul, graul, secara, meiul. O mare importanta are administrarea in hrana porcilor de saruri minerale, microelemente si vitamine. se folosesc premixuri, “supernuclee”, in proportie de 0,2-1 % din ratie.

Ingrasarea pentru carne si grasime (mixta). Ingrasarea mixta se practica pentru a obtine o carne perselata, frageda si gustoasa, din care se pot prepara sunci de buna calitate si slanina cu grosimea de 8-9 cm, potrivita pentru prepararea prin sarare si afumare. Carnea obtinuta contime o cantitate mai mica de apa, se poate consuma si proaspata, fiind foarte gustoasa; este mult apreciata la prepararea salamului de iarna, calitatea acestuia fiind influentata de gradup de marmorare si perselare al carnii si continutul ei in apa. Continutul in apa al carnii scade pe masura ce creste greutatea vie si cresc depunerile de grasime. La ingrasarea mixta se preteaza tineretul porcin din toate rasele precoce si semiprecoce. Rezultate foarte bune dau si metisii rezultati din incrucisarea raselor de carne si mixte: Marele Alb, Bazna, Alb de Banat, Cornwall cu Mangalita.Ingrasarea mixta decurge normal cand grasunii ajung la greutatea de 90-100 luni, iar la varsta de 10-12 luni ating greutatea de 140-160 Kg. ingrasarea are doua perioade: perioada de pregatire si perioada ingrasarii propiu-zise.

Perioada de pregatire. Are drept scop marirea capacitatii tubului digestiv si se realizeaza prin folosirea nutreturilor voluminoase mai ieftine. Aceasta perioada incepe la varsta de 4-5 luni si dureaza pana la 6-7 luni. In timpul verii se pot folosi: lucerna masa verde, care pot asigura 30-40 % din necesarul de principii nutritivi, saruri minerale si vitamine: restul ratiei este format din concentrate. Amestecul de concentrate trebuie sa contina 100-110 g proteina digestibila la 1 U.N. In timpul iernii grasunii vor primi suculente, sfecla furajera, cartofi, bodtanoase si porumb insilozat, in proportie de 45-50 % din ratie. Pentru completarea ratiei se vor administra amestecuri de concentrate si un supliment de saruri minerale si vitamine. Suculentele, inainte de adminnistrare, se vor pregati pentru a fi consumate in totalitate.

Ingrasarea propiu-zisa. Dupa perioada de pregatire, care dureaza 40-60 zile si cand grasunii ajung la 70-80 Kg, incepe perioada de ingrasare propiu-zisa. Ingrasarea dureaza 3-4 luni, in functie de greutatea corporala medie de la care se porneste si de sporurile medii zilnice realizate.

In prima faza a ingrasarii nu se urmareste cu prioritate calitatea carnii si grasimii; de aceea, se pot folosi furaje ieftine si in cantitati mai mari.

In faza a doua a ingrasarii trebuie sa se realizeze un spor mare de greutate si sa se asigure imbunatatirea calitatii carnii si grasimii. De aceea, furajele ieftine care formau baza ratiei in prima faza sunt acum raduse la maximum, se scot turtele si borhoturile complet, iar cartofii pot forma cel mult 20-30 % din ratie. In locul furajelor cu efect negativ asupra calitatii grasimii se introduc furaje care contribuie la imbunatatirea calitatii acesteia: orzul, secara, mazarea etc.

3. TEHNOLOGIA AMELIORARII LA SUINE

3.1. Consideratii asupra testarii vierilor

dupa performante proprii

Referitor la testarea dupa performante proprii prof. univ. dr. ing. I. Dinu si colab. fac urmatoarele precizari: vierusii si scrofitele se introduc la testare numai daca provin din unitati cuprinse in controlul oficial al productiei (deci scroafele au indeplinit cerintele minime de admitere in aceasta actiune, conform tabelului 17), nu prezinta anomalii congenitale (cel putin pana la varsta de 91 zile), pierderile nu au fost mai mari de 50% din efectivul initial al lotului de fatare, poseda o conformatie corporala si o constitutie corespunzatoare animalelor de reproductie etc.

Tabelul nr. 11

Cerintele minime de admitere in controlul

oficial de productie la porcine

Nota: MA = Marele Alb; L = Landrace; Y = Yorkshire; W = Wessex; Cw = Cornwall; D = Duroc; H = Hampshire; LB = Large Black; P = Pietrain; ChW = Chester White; B =Bazna; Mg = Mangalita.

In scopul eliminarii indivizilor predispusi la sindromul de stress se indica administrarea la varsta de 64 zile, a agentului anestezic “halotan”, urmand ca animalele care au reactionat pozitiv sa fie dirijate la ingrasare si nu la reproductie (V. Nedelniuc, G. Eikelenboom si colab.). Eliminarea genei sensibilitatii la stress din populatiile in care aceasta este prezenta, reprezinta o preocupare permanenta a specialistilor. Metodele utilizate difera in functie de posibilitatile existente si anume: testul halotan (metoda clasica sau imbunatatita-HAO), markerii genetici sau testul molecular. Testul halotan clasic are dezavantajul ca nu permite separarea heterozigotilor (Nn) de homozigotii dominanti (NN), astfel ca utilizarea acestuia reduce frecventa genei “n”, dar nu o elimina in totalitate. Compararea celor doua metode de identificare a animalelor sensibile la stress (testul halotan clasic si testul molecular) au evidentiat ca pentru homozigotii recesivi, in 99% din cazuri, rezultatele testului ADN concorda cu cele obtinute prin testul halotan, in timp ce in cazul homozigotilor dominanti, rezultatele celor doua teste concorda numai in proportie de 77%. Erorile au aparut in cazul heterozigotilor identificati prin test molecular, care prin testul halotan au fost apreciati astfel: 45% ca homozigoti recesivi, iar 55% ca homozigoti dominanti.

In scopul cresterii preciziei efectuate prin testul halotan, cercetatorii din diferite tari au propus completarea metodei cu utilizarea unor markeri genetici, reprezentati prin gene apropiate genei Hal si anume PHI si PGD. J. Naveau a demonstrat insa ca la anumite populatii, metoda markerilor genetici poate introduce erori in apreciere. Testul molecular, cea mai precisa si mai rapida metoda de identificare si eliminare a genei sensibilitatii la stress, este in prezent foarte costisitoare. J. Naveau si colab. au propus pentru eliminarea in totalitate a genei sensibilitatii la stress (cu dezavantajul unui ritm mai lent), un test halotan imbunatatit, denumit Halothane Assistee par Ordinateur (HAO).

In tara noastra testul halotan imbunatatit (HAO), se utilizeaza din anul 1995, iar efectul selectiei s-a concretizat in reducerea frecventei animalelor sensibile la stress la sub 5% in populatia in care a fost aplicat. In anul 1998 Aurelia Cuc, N. Zeneci si colab. au facut cercetari pentru eliminarea genei sensibilitatii la stress utilizand comparativ doua metode: testul halotan-metoda HAO si testul molecular PCR.

3.2. Consideratii asupra testarii vierilor

dupa descendenti

Referitor la testarea dupa descendenti a porcinelor prof. univ. dr. ing. I. Dinu si colab. fac afirmatia conform careia caracteristica de baza a testarii dupa descendenti o constituie asigurarea unor conditii uniforme in toate statiunile de testare, in ceea ce priveste intretinerea, furajarea, exploatarea, ca si metoda insasi dupa care se efectueaza si interpreteaza controlul.

Rezultatul testarii dupa descendenti la scroafe se exprima prin indicele de testare, care reprezinta diferentele inregistrate intre performanta medie a lotului de descendenti si performanta medie a seriei lunare de testare pentru fiecare din insusirile urmarite in testul performantelor proprii. Indicele de testare dupa descendenta la vieri se calculeaza pe baza urmaririi acelorasi insusiri (ca la testul performantelor proprii), la produsii proveniti din loturile scroafelor partenere. Scroafe partenere sunt considerate toate scroafele care fata si care au fost montate in primele opt saptamani de la folosirea la monta a vierilor. Numarul minim de scroafe partenere este de 4. Cand doua sau mai multe scroafe sunt surori bune se folosesc pentru calcul datele de la cea mai buna dintre acestea. Pentru calcularea indicelui de testare dupa descendenti la vieri este necesara determinarea a doua valori medii si anume: media seriilor lunare si media scroafelor partenere.

Marimea unei populatii supuse selectiei este limitata atat sub aspectul numarului global, cat si cel al structurii elementelor constitutive, respectiv a numarului efectiv. Astfel, este cunoscut faptul ca o populatie poate fi formata dintr-un numar mai mare de familii de marime mai mica sau un numar mai mic de familii de marime mai mare. In aceste conditii se pune problema optimizarii numarului si marimii familiilor, astfel incat sa se obtina un progres genetic maxim.

Intrebari de verificare

1. Caracterizati principalele rase si populatii de suine crescute in zona dvs. de activitate.

2. Care sunt caracteristicile sistemelor extensiv si semiintensiv de exploatare?

3. Care sunt caracteristicile sistemului intensiv-industrial de exploatare?

4. Cum se prezinta valorile principalilor indici de reproduct ie la populat ia de suine din zona dvs. de activitate, comparativ cu datele din literatura de specialitate?

5. Prezentati principalele aspecte tehnice referitoare la ingrasarea suinelor pentru carne.

Prezentati principalele aspecte tehnice referitoare la ingrasarea suinelor pentru bacon.

7. Prezentati principalele aspecte tehnice referitoare la ingrasarea mixta a suinelor.

8. Prezentati modul de organizare a ameliorarii suinelor in Romania

9. Prezentati conditiile speciale privind organizarea si functionarea fermelor de elita pentru suine.