Tehnologia cresterii pasarilor - tehnologia cresterii gainilor de reproductie - tehnologia ameliorarii la pasarilor

TEHNOLOGIA CreSterII pasaRIlor - TEHNOLOGIA CRESTERII GAINILOR DE REPRODUCTIE - TEHNOLOGIA AMELIORARII LA PASARILOR

1. TEHNOLOGIA CRESTERII GAINILOR DE REPRODUCTIE

Cresterea gainilor de reproductie din rasele grele la nivel de parinti, in sistem intensiv, se face in hale “oarbe”, fara ferestre, pe asternut permanent. Exista ferme de tineret parinti, in care tineretul este crescut de la varsta de o zi la 20 de saptamani si ferme de parinti adulti, in care pasarile adulte sunt crescute de la 21 la 64 saptamani; intre fermele de tineret si cele adulte se asigura un raport de 1/2.

Cresterea tineretului parinti (T.P.). Suprafata unei hale pentru cresterea tineretului de reproductie este, de regula, de 1200 m². Fiecare camera are o camera tampon la mijloc, care imparte hala respectiva in doua semihale (din dreapta si din stanga camerei tampon). Cele doua semicamere sunt strabatute de un culoar central, care delimiteaza spatiile de crestere a pasarilor; aceste spatii sunt impartite prin plase de sarma in 16 compartimente egale ca marime, cate 8 pe semihala. La randul lor cele 8 compartimente ale fiecarei semihale sunt dispuse, 4 pe partea dreapta si alte 4 pe partea stanga a culoarului central. In compartimentele mentionate se introduce echipamentul de lucru, format din: o eleveoza tip 2160 w/compartiment; hranitorile si adapatorile necesare efectivului de pasari cazat. Popularea se face cu pui de o zi sexati, proveniti din fermele de bunici, de cele mai mute ori, la o densitate de 7,2 cap/m², revenind 8600 capete pe hala de 1200 m², din care 7400 femele Playmouth Rock alb si 1200 masculi Cornish alb. La populare, puicutele se distribuie pe 3/4 din suprafata halei, in 12 compartimente, iar cocosii pe 1/4, in 4 compartimente. In cresterea tineretului parinti se are in vedere realizarea urmatoarelor obiective: obtinerea unor loturi uniforme; atingerea greutatilor standard in toate fazele de crestere; minim 90% pasari din efectivul la populare sa fie transferat in halele de adulte; starea de sanatate perfecta a pasarilor. Pentru realizarea acestor obiective devine obligatorie respectarea vidului sanitar si in acelasi timp, se impune o pregatire ireprosabila a halei pentru populare, alaturi de aplicarea intocmai a prevederilor tehnologice pe tot timpul perioadei de crestere a puilor.

Vidul sanitar. La tineretul parinti- gaini rase grele, vidul sanitar are o durata de 4 saptamani. In acest interval de timp se executa urmatoarele lucrari: transferul tineretului in halele adulte (daca nu se practica cresterea in hale universale, pentru tineret si adulte), recomandandu-se ca acest transfer sa se faca in primele 8 ore ale primei zile de vid sanitar; scoaterea asternutului din hala, in ziua a doua; demontarea si scoaterea din hala a echipamentului tehnologic; curatenia mecanica a halei; spalarea halei cu un jet de apa sub presiune; curatenia mecanica a echipamentului tehnologic, urmata de repararea, completarea si dezinfectia acestuia; varuirea peretilor halei si pardoselii; fumigatia I a halei etanseizate; dezinfectia incintei si a cailor de acces. Daca este cazul se executa lucrari de deratizare si dezinfectie a fermei. Aceste lucrari se impune sa fie executate in urmatoarele 4-5 zile ale primei saptamani de vid sanitar. In saptamanile a doua si a treia se asigura odihna halei, cand usile acesteia se tin inchise, iar orificiile de admisie-evacuare ale sistemului de ventilatie si oricare alt loc de comunicare cu exteriorul se blocheaza. Daca rezultatele de sanitatie obtinute de la laborator o impun, se repeta lucrarile de dezinfectie. In saptamana a 4-a, in hala deschisa, cu probe de sanitatie corespunzatoare, se introduce asternutul curat, neinfestat cu mucegai si neinfectat cu germeni patogeni, pe toata suprafata acesteia in grosime de aproximativ 40 cm; apoi se introduce si se monteaza echipamentul tehnologic si se executa a II-a fumigatie, in aceleasi conditii ca si prima, dupa care hala se dezermetizeaza la strictul necesar. Unii practicieni trateaza asternutul cu var nestins, pe considerentul ca, acesta absoarbe umezeala din asternut, are efect bactericid si in plus, prin stingerea lui se formeaza Ca (OH)₂, cu degajare de caldura si eliberare de O₂.

Pregatirea halelor pentru populare. Personalul care asigura pregatirea halei in vederea popularii trebuie sa poarte echipament spalat si dezinfectat, cu care nu va mai intra in alte hale. Cu 48 ore inainte de populare se vor forma tarcurile de crestere, din panouri P.F.L. Ele se monteaza la o distanta de 0,5-0,8 m de marginea exterioara a eleveozei, revenind cate o eleveoza pe tarc. In fiecare tarc, spre marginile acestuia se introduc 5-6 tavite pentru furaj si 5-6 adapatori tip start, dispuse intercalat. Numarul de pui de o zi repartizati pe eleveoza este de maxim 560 femele sau 400 masculi. Cu aproximativ 12-14 ore inainte de populare, se incepe incalzirea halei, astfel incat, la introducerea puilor sa fie o temperatura de 32-35⁰C sub eleveoza si pana la 24-26⁰C in restul halei. Cand mai raman 3-6 ore pana la populare, se umplu si adapatorile tip start. Se are in vedere ca, apa prea rece provoaca indigestii, iar o apa prea calda permite dezvoltarea germenilor patogeni, in timp ce o apa potrivit de rece are efect benefic asupra puilor, stimuland miscarile peristaltice gastrointestinale. Mentionam ca, hrana se va administra puilor in hala, pentru evitarea alterarii ei sub sursa de caldura, cat si pentru a obliga puii sa bea mai intai apa si apoi sa manance. Fiecare eleveoza este prevazuta cu un bec electric puternic, de 100 W. asezat pe circuit separat fata de rezistenta de incalzire a ei; de asemenea, in fiecare tarc de crestere, pentru controlul temperaturii, va trebui sa fie un termometru, care se pune direct pe asternut, inspre marginea eleveozei. La populare eleveoza se inalta la aproximativ 40 cm de asternut. Prin iluminarea puternica a tarcului la populare, puii vor recunoaste mai usor adapatorile si tavitele cu hrana, adaptandu-se fara eforturi la conditiile de hala. Se recomanda ca popularea halei sa se faca in ziua ecloziunii; temperatura din cutiile de transport a puilor nu trebuie sa scada sub 30⁰C.

Adaparea. In primele 2-3 ore de la introducerea in hala, puii vor primi numai apa administrata in adapatori vacuumatice (1 adapatoare/100 pui). La varsta de aproximativ 2 saptamani se inlocuiesc adapatorile de tip start cu alte tipuri de adapatori, adecvate varstei, dar cele mai raspandite sunt adapatorile circulare, suspendate cu ventil. Ele se distribuie, de asemenea, uniform, intercalate cu hranitorile. Frontul de adapare va fi de 1,2 cm/cap in perioada de varsta 3-8 saptamani si de 2-4 cm/cap de la 9-20 saptamani. Inaltimea adapatorilor se regleaza in functie de dezvoltarea corporala a puilor. Zilnic, adapatorile se spala, de preferat la aceeasi ora.

Furajarea. La inceput, respectiv in primele zile de viata ale puilor, hrana se administreaza manual, in tavite din metal sau material plastic, curate si dezinfectate, dupa care se pune in functiune echipamentul electromecanic pentru furajare din dotarea halei. Tavitele au de regula circumferinta de 100 cm; se apreciaza ca o tavita este suficienta pentru furajarea unui numar de 100 pui. In unele ferme, tavitele pentru furajare se inlocuiesc cu cofraje nefolosite pentru oua, confectionate din carton. In primele doua saptamani de viata, puii se hranesc “ad libidum”, pentru ca, in continuare, sa fie furajati restrictional, sub control, urmarindu-se realizarea greutatilor corporale medii prevazute in curba standard pentru tineretul parinti-gaini rase grele. In vederea determinarii greutatii puilor, se fac cantariri de sondaj, in prima zi a fiecarei saptamani, inainte de furajare. Daca in urma cantaririi lor, efectuate la inceputul saptamanii a 3-a, se constata inregistrarea unor greutati corporale medii sub nivelul celor din curba standard pentru saptamana analizata, puii se furajeaja “ad libidum” si in aceasta saptamana, dupa care se trece la furajarea restrictionala, pe baza normelor zilnice de consum specific. Pe parcursul cresterii tineretului se impune sa se acorde o atentie deosebita nivelului energo-proteic al hranei administrate. Atunci cand se constata ca, receptura de nutreturi combinate folosita are un nivel proteic mai scazut decat cel normal, nu este indicat sa se mareasca consumul zilnic in ideea satisfacerii cerintelor proteice, deoarece aportul suplimentar de energie pe care il provocam, conduce la o depunere de grasimi in organismul puilor, ceea ce vine in contradictie cu conditia lor de reproductie. In practica cresterii tineretului parinti-gaini rase grele pot sa apara si alte situatii nedorite, care trebuiesc inlaturate cu mult discernamant. Astfel, uneori, se inregistreaza greutati corporale medii ce depasesc baremurile stabilite; in aceasta situatie, se vor verifica si daca este cazul se vor corecta conditiile de calitate ale hranei administrate, in special sub aspect energo-proteic. Pentru situatia data, restrictionarea cantitativa a hranei, in sensul reducerii consumului zilnic de nutreturi combinate, sub normele de consum folosite in saptamana anterioara nu este recomandabila, ci numai mentinerea acelorasi consumuri pana la intrarea pe curba de greutate standard constituie o solutie eficienta. Din saptamana a 6-a pana in saptamana a 22-a (inclusiv) de viata a puilor se poate aplica furajarea restrictionala de tip “skip-a-day”, ce presupune ca ratia pe doua zile sa se administreze intr-o singura zi, dupa care urmeaza o zi de post. Incepand cu saptamana a 8-a, in ziua de post se imprastie sparturi de cereale sau granule (8 - 10 g/cap/zi) pe asternut, cu scopul de a reduce incidenta canibalismului; totodata, prin scurmarea asternutului de catre pasari, se evita formarea crustei la suprafata acestuia. Cand pasarile ating varsta de 23 saptamani se face trecerea de la programul de furajare “skip-a-day” la furajarea zilnica; perioada de tranzitie la noul tip de furajare este de 2 saptamani. Hrana se administreaza sub forma de faina. Se urmareste simultaneitatea furajarii intregului lot de pasari. Frontul de furajare trebuie sa fie de 5 cm/cap in perioada de varsta de la 3-8 saptamani si de 10 cm/cap de la 9-20 saptamani.

REFERAT: Neoplazia gastrointestinala la pisici REFERAT: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)

Particularitati de crestere a cocosilor. Cocosii se hranesc separat, iar la varsta de 8 saptamani se triaza, eliminandu-se minus si plus variantele de greutate corporala, exemplarele cu defecte de aplomb, cele cu o conformatie defectuoasa, precum si cele clinic nesanatoase. De obicei, cocosii retinuti la varsta de 8 saptamani reprezinta 15% din efectivul de puicute oprite in ferma la aceeasi varsta.

Cresterea parintilor adulti (P.A.). La varsta de 20 saptamani, tineretul parinti se transfera in hale de adulte, formandu-se loturi de reproductie.

Furajarea si productia de oua. In hranirea gainilor din rasele grele este necesar sa se aiba in vedere ca, ele sunt lacome, din care cauza consuma o cantitate mai mare de furaje decat le este necesar. Supraconsumul de furaje duce la ingrasare, reducerea productiei numerice de oua si scaderea fertilitatii acestora. In acest context pentru evitarea supraconsumului, se practica alimentatia programata, sub control, asigurandu-se accesul la hrana, timp de 2 ore dimineata (tainul I) si alte 2 ore dupa amiaza (tainul II), impartindu-se norma zilnica cantitativa de hrana, in mod egal, pe cele doua tainuri; orele de hrana vor fi aceleasi in fiecare zi. Masculii se vor hrani separat de femele. Hrana se administreaza sub forma de faina. Normarea zilnica cantitativa a hranei se face in corelatie cu intensitatea de ouat si curba de greutate standard. Se constata ca la varsta de 64 saptamani, cand seria de crestere se lichideaza, gainile Rock trebuie sa aibe 3100-3200 g, iar cocosii Cornish, 4800-4900 g.

In acelasi timp, se constata ca, intr-o perioada de productie a gainilor de 40 de saptamani (de la 20-64 saptamani) se pot obtine 134-172 bucati oua pe gaina. Alti autori prezinta curbe de ouat, potrivit carora, in aceeasi perioada de productie, se pot obtine 177 bucati oua pe gaina, din care 161,30 bucati oua sunt incubabile. La un procent de ecloziune mediu de 84,7%, rezulta posibilitatea realizarii unui numar de 136,6 pui de o zi pe gaina furajata. Curba de ouat prezinta o ascensiune rapida (intensitatea de ouat ajunge la valoarea de 83% la varsta gainilor de numai 31 saptamani); urmeaza un platou destul de lung si o panta decliva uniforma (intensitatea de ouat scade la valoarea de 47% la 64 saptamani).

Dinamica cresterii in greutate la gainile de reproductie din rasele grele se urmareste prin cantarirea prin sondaj, efectuate saptamanal, pana la varsta de 36 saptamani si din doua in doua saptamani, pe 5% din efectiv, dupa aceasta varsta. In situatia in care intrarea in curba de ouat are loc pra lent, se poate suplimenta ratia zilnica cu 5 g/cap; daca procentul de ouat stagneaza 4-5 zile consecutiv, ratia zilnica se va suplimenta cu 10 g/cap. Consumul de nutret combinat pentru producerea unui ou este inmedie de 430 g.

Adaparea. Gainile consuma o mare cantitate de apa, care este, de regula, dubla fata de cantitatea de hrana ingerata, in conditiile unei temperaturi in hala de 21⁰C si a unei furajari normale; orice crestere a temperaturii determina un consum suplimentar de apa, de 8% pentru fiecare grad de temperatura (⁰C) in plus. Asupra consumului de apa, mai mic sau mai mare, influenteaza insa si alti factori, precum: continutul in saruri de sodiu si potasiu, in proteina bruta (%) si celuloza bruta (%) din retetele de nitreturi combinate folosite; de asemenea, influenteaza temperatura apei, intensitatea de ouat, dar si unele afectiuni, intre care: necroza ovarelor, nefroza, proventriculita, etc. In caz de restrictionare a consumului de apa, dupa 48 de ore de restrictionare, se constata subtierea cojii oualor, aparitia unui numar din ce in ce mai mare de oua fara coaja si in final, stagnarea ouatului. Daca pasarile sunt lipsite total de apa, timp de 24 de ore, ouatul inceteaza. Apa de baut pentru pasari trebuie sa indeplineasca anumite conditii de calitate. Astfel, se cere ca aceasta sa aiba o valoare a pH-ului de 6-7. Fierul nu trebuie sa depaseasca 1,0 ppm; un nivel de peste 3 ppm degradeaza echipamentul de aparare, iar un nivel mai mare de 5 ppm determina scaderea eficientei tratamentelor cu tetraciclina si sulfamide prin apa si reduce stabilitatea vaccinurilor dizolvate in apa. Nitratii (NO₃) in cantitati ce depasesc 50 ppm, nitritii (NO₂) peste 0,05 ppm indica o contaminare fecala a apei, fapt ce conduce la scaderea productiei de oua. Superclorinarea apei de baut oxideaza nitratii si nitritii, dar in acelasi timp reduce eficienta medicamentelor administrate in apa si determina subtierea cojii oualor, incat este mai bine sa se evite infectarea apei, decat sa fie infectata prin superclorinare.

Trebuie evitat si excesul ingestiei de apa, care determina reducerea consumului de hrana si implicit, scaderea productiei de oua.Consumul in exces de apa apare in conditii de microclimat necorespunzator in hala (temperatura prea ridicata si umiditatea relativa a aerului prea scazuta). O mare atentie se va acorda salinitatii nutreturilor combinate administrate, stiindu-se ca lipsa de NaCl in hrana se soldeaza cu reducerea atat a consumului de nutret combinat cu 50%, cat si a celui de apa in proportie corespunzatoare, cu consecinte nefaste asupra productiei de oua.

2. TEHNOLOGIA AMELIORARII LA PASARILOR

2.1. Metodele Si tehnica selectiei la pasari

Complexul de procedee care constituie metodele de selectie au ca scop alegerea si inmultirea indivizilor cu insusiri individuale valoroase si stabilirea destinatiei pentru valorificare in cazul indivizilor care nu au fost opriti. Indivizii alesi pentru reproductie se ierarhizeaza dupa valoarea insusirilor individuale sau valoarea de ameliorare, care se apreciaza dupa caracterele si insusirile fenotipice si genotipice prin compararea cu media lotului, ascendenti, descendenti si rude colaterale.

Caracteristic pentru selectia individuala este faptul ca se bazeaza pe criterii genotipice de apreciere. Reproducatorii selectionati, sunt separati din populatia de baza si constituie loturi sau grupe de “familii” cu reproducerea controlata. Aceste grupe reprezinta nucleele de selectie sau nucleul de elita.

Familiile (“haremurile”) sunt constituite dintr-un mascul si un numar variabil de femele, in functie de specie si rasa. In cazul gainilor si curcilor, se pot forma loturi separate din familii comasate si loturi separate de masculi, reproducerea asigurandu-se prin insamantari artificiale, mentinandu-se insa un program de inmultire pe familii. Pe baza acestui principiu, reproducatorii din nucleul de elita se pot creste si in baterii, cu cate un individ pe compartiment, realizandu-se controlul individual al productiei de oua fara cuibar-capcana. Paralel se formeaza loturile de inmultire din care constituie, in alte unitati, loturile de reproductie, prin care se asigura baza productiei. Programul de selectie insumeaza criteriile amintite anterior, fundamentate prin criterii genotipice care cuprind aprecierea ascendentilor, a rudelor colaterale si a descendentilor.

Pasarile se marcheaza si se organizeaza ecloziunile-pedigreu pentru urmarirea descendentilor. Tipul de pedigreu folosit este pedigreul sinoptic si cel structural, intreg sau jumatate. Prin analiza pedigreelor se determina gradul de inrudire si valoarea productiva atat pentru masculii, cat si pentru femelele din ascendenta. Pedigreul sinoptic prezinta caracteristica de a avea inscrise masa corporala, productia numerica si greutatea medie a oualor Pentru usurarea determinarii gradului de inrudire, ascendentii comuni in generatii sunt marcati prin figuri geometrice ca si la alte specii. Cunoscand elementele enumerate, se pot stabili: gradul de consangvinitate; numarul de stramosi valorosi; pozitia stramosilor valorosi in pedigreu; insusirile de productie ale ascendentilor.

Dupa aprecierea pe linia materna si paterna, se aleg reproducatorii cei mai valorosi. Astfel, in functie de clasa de calitate a ascendentilor, se acorda note pentru reproducatorii analizati, realizand selectia dupa ascendenti. In afara de selectia dupa[?1]  ascendenti, la pasari se aplica cu bune rezultate selectia familiilor si in cadrul familiilor. Familiile traind in aceleasi conditii de mediu, valoarea insusirilor fenotipice este foarte apropiata de valoarea lor medie genotipica. Selectia in cadrul familiilor (frati-surori sau semifrati-semisurori) se realizeaza prin alegerea indivizilor care depasesc media caracterelor familiei. Deoarece la pasari, asa cum s-a aratat, se realizeaza mai usor uniformitatea conditiilor de mediu, acest procedeu este deosebit de eficace, luandu-se in considerare numai diferentele din sanul familiei (P = Pw x h²). Spre exemplu, daca greutatea medie a oualor pe familie este de 53 g, iar cea caracteristica unui individ din familie este de 55 g, atunci P = (55-53) x 0,4 = 0, Folosind acest individ in programul de reproductie in cadrul familiei, putem astepta in descendenta o greutate a oualor de 53 + 0,8 = 53,8 g.

Selectia familiala se refera la determinarea diferentei dintre familie si populatie (Pf), fara a se lua in considerare diferenta din sanul familiilor; in acest caz, P = Pf x h². Daca media greutatii oualor in populatie este de 51 g, P = (53-51) x h², in cazul nostru P = (2+2) x 0,4 = 1,6 g. Folosind la imperecheri in populatie reproducatorul selectionat, greutatea oualor in descendenta va fi de 52,6 g.

2.2. CALCULAREA VALORII DE AMELIORARE LA COCOSI

Componentele variantei. Conf. univ. dr. ing. I. Gilca mentioneaza ca diferentele intre caractere sunt date de catre varianta. Varianta este intotdeauna in relatie cu un efect particular, care are un inpact asupra observatiilor. Cand se calculeaza varianta pe n observatii (vectorul y), estimata acesteia este urmatoarea:

var (y) = Sⁿ _i=1(y_i - y)/(n - 1)

Modelul care descrie aceste observatii este: y_i = m + e_i

Un estimator pentru m este media y · (y_i - y), care sunt deviatiile intamplatoare ca o consetinta a efectului rezidual (e_i). In aceasta situatie, varianta lui y este egala numai cu varianta componentei reziduale din model (var (y) = var (e)).

In computer, estimatorul lui var (e) contine suma patratelor (“Sum of Squares”), care pot fi atribuite variantei reziduale. Valoarea asteptata a sumei patratelor se obtine prin inmultirea coeficientilor cu componentii variantei. In aceasta situatie ea este egala cu numarul gradelor de libertate care raman pentru efectul rezidual. Cu alte cuvinte, varianta este o medie a patratului diferentelor ca o consecinta a efectului respectiv.

In cazul in care avem mai multe efecte reziduale, trebuie estimati mai multi componenti ai variantei. Pentru aceasta, in primul rand trebuie coantificata contributia fiecarui efect intamplator. Dupa aceasta se poate calcula suma patratelor pentru fiecare dintre ele. Procedeul utilizat in cele mai multe cazuri este “ANOVA”.

In datele comparabile este mai simplu sa se estimeze componentele variantei utilizand patratele medii (“Mean Squares”). Acestea sunt functii liniare ale componentilor variantei. Pentru exemplificare, prezentam un model simplu, numai cu efectul reproducatorului a_i:

y_ij = m + a_i + e_ij

Presupunem N observatii pentru reproducatorul s, in care N/s = n reprezinta numarul de fiice pe reproducator. In acest caz, rezultatul dupa calculul prin metoda ANOVA este prezentat in tabelul nr. 15.

Tabelul nr. 15

Rezultatele obtinute prin metoda ANOVA

SST = S^s_i=1Sⁿ_j=1y²_ij; y_ij pe fiica j a reproducatorului i;

SSM = (S^s_i=1Sⁿ_j=1)²/N = Ny²;

SSA = nS^s_i=1 (y_i - y)²;

SSE = S^s_i=1Sⁿ_j=1(y_ij - y_i).

Din tabelul ANOVA se poate observa ca s²_e = SSE/(N-s) = SSE/(ns-s)

s²_a (SSA/(s-1)) - s²_e /n = SSA - s²_e(s-1) /n(s-1) = SSA - s²_e(s-1) /ns-n = SSA - s²_e(s-1) /N-n.