Impartirea pasunii in tarlale

Numarul de tarlale in care se imparte o pasune depinde de doi factori esentiali si anume durata ciclului de pasunat si numarul de zile cat raman animalele pe o pasune.

Durata ciclului de pasunat depinde la randul sau de: conditiile climatice (regim de precipitatii, temperatura), compozitie floristica, modul de ingrijire a pasunii si se refera la perioada de tip necesara pentru refacerea plantelor. Cu cat perioada este mai scurta, durata ciclului de pasunat este mai mica si ca atare o tarla poate fi pasunata de mai multe ori.

In conditii naturale, in zonele cu precipitatii putine, o pasune se reface dupa 30-40 zile, iar in cele cu precipitatii bogate dupa 25-35 zile. Exista diferente si intre refaceri dupa primul ciclu si dupa urmatoarele. Daca dupa primul ciclu pasunea se reface dupa 30 de zile, dupa celelalte cicluri durata de refacere este mai lunga de 35-40 zile.

Ciclul de pasunat poate fi scurtat prin aplicarea a o serie de masuri de ingrijire dintre care doua joaca un rol esential si anume: aplicarea fractionata a azotului si completarea deficitului de umiditate.

Numarul de zile cat raman animalele pe o tarla este bine sa fie cat mai mic si se recomanda ca nici intr-un caz sa nu depaseasca sase deoarece duce, pe de o parte la stanjenirea otavirii, iar pe de alta parte la batatorirea pasuni. De asemenea depasirea a sase zile este neindicata din punct de vedere zooigienic. Se recomanda ca animalele sa nu stea mai mult de 2-3 zile pe o tarla. Cand se face un pasunat cu gard electric, se poate reduce durata de stationare pe o portiune de pajiste la cateva ore.

Numarul de tarlale se calculeaza impartind durata de refacere a tarlalei in zile insumate cu durata cat stau animalele pe tarla la numarul de zile cat stau animalele pe tarla. Astfel, daca durata de refacere este de 30 de zile iar animalele stau pe o tarla 3 zile atunci numarul de tarlale este 33/3=11 zile.

La acest numar se pot adauga 1-2 tarlale care nu se pasuneaza si pe care se executa lucrari de imbunatatiri. Suprafata tarlalelor, se calculeaza astfel incat productiile sa fie cat mai uniforme. De aceea, pe o pasune uniforma suprafata tarlalei este raportul dintre suprafata totala si numarul de tarlale, toate tarlalele avand suprafata egala. Daca productiile sunt diferite, atunci suprafetele vor fi inegale, marimea lor depinzand de productie.

Forma tarlalelor, depinde de o serie de factori dintre care enumeram: configuratia terenului si curbele de nivel, delimitarile naturale, drumuri de acces, surse de apa. In functie de acestea se hotaraste forma tarlalelor care e bine sa fie cat mai regulata. Ideal este o forma dreptunghiulara pe care se poate executa un pasunat in fasii.

Delimitarea tarlalelor, se face prin delimitarea naturala sau artificiala. Unde este posibil este bine ca tarlalele sa fie de asa natura concepute incat ele sa fie delimitate de unii factori naturali, rauri, vai. Unde astfel de delimitari nu exista este bine sa se instaleze garduri fixe intrucat tarlalele nu se modifica in fiecare an. Desi necesita un cost ridicat pentru instalare, cat si pentru intretinere, astfel de garduri sunt foarte indicate. Pentru circulatia ingrijitorilor de animale aceste garduri trebuie sa fie prevazute din loc in loc cu treceri pe unde oameni sa poata circula iar animalele nu.

Gardurile mobile sunt indicate in delimitarea unor portiuni in cadrul tarlalei cand se practica pasunatul cu portia sau pasunatul in fasii. Astfel de garduri duc la intensivizarea pasunatului prin aceea ca, oferindu-le animalelor o suprafata limitata de pasune, creste cantitatea de iarba consumata de pe acea portiune (deci creste coeficientul de folosire a ierbii).

Folosirea gardurilor mobile face ca sa nu fie necesare gardurile fixe.