Viticultura
Vita de vie - planta de cultura1.Introducere Vita de vie este planta de cultura care a existat inca din cele mai vechi timpuri. A fost indelung studiata si bine documentata, poate mai mult decat oricare alta planta. Romania este o importanta tara europeana producatoare de vin, dispunand de bogate traditii culturale, mare parte din ele nemijlocit legate de aceasta bautura, considerata, pe drept cuvant, o licoare divina. Inceputurile viticulturii in aceasta parte a lumii dateaza de cel putin 4000 de ani. Legenda spune ca Dionysos, zeul vinului, s-a nascut in Tracia pe meleagurile ce astazi reprezinta teritoriul Romaniei. Dacii au avut o cultura consolidata a vinului. Dacia era vestita de prin abundenta bucatelor si de prin vinul produs de daci, incat multe popoare doreau sa o cucereasca. O masura luata de Burebista, regele primului stat dac centralizat (sec. I D.C), impotriva invaziilor repetate ale popoarelor migratoare, a fost dsitrugerea viilor. Din fericire, nu toate viile au fost dezradacinate iar in scurt timp au fost plantate altele. Monedele batute de romani dupa cucerirea Daciei (106 D.C) infatisau o femeie careia doi copii ii ofereau struguri, ca simbol al principalelor bogatii ale Daciei Felix, cum denumisera Romanii provincia si ca o dovada ca viile renascusera. Dupa Teodorescu et al. (1966), Hasdeu afirma in 1874 ca in Dacia cultura vitei de vie este “ mai veche decat plugaria”. El apreciaza de alfel ca nu imparatul Traian a introdus-o prima data, ci a gasit o cultura veche de vita de vie la poalele Carpatilor. Urbeanu (1908), in 1908 sustinand ideile lui Hajdeu, considera Dacia ca o prelungire a Traciei si termina cu apreciaza ca “Tracia a fost atat de bogata in vinuri incat a dat nastere legendei ca ar fi pamantul natal al zeului Dionysos” (Teodorescu et al., 1966). Viticultura romaneasca, de-a lungul timpului, a tranzitat mai multe perioade dinstincte, fiecare influentand in mod specific industria viticola. In zona Moldovei plantatiile de vii sunt dispuse de-a lungul regiunii, incepand din Botosani, in nord, pana in Vrancea, in sud, iar pe directia E-W si pe toata latimea ei, din zona deluroasa a subcarpatilor rasariteni si pana la apa Prutului. Urmarind harta viticola a Moldovei (fig. 1, fig. 2), de la N la S, sunt localizate cateva celebre podgorii. In judtul Iasi se situeaza in primul rand podgoria Cotnari. Tot aici se afla podgoria Iasilor, cu centrele sale viticole Copou, Bucium, Uricani si Comama(???), precum si centrele viticole independente Plugari si Probota. Incepand din sudul acestui judet si traversad, apoi, judetul Vaslui pe toata lungimea sa, se gaseste intinsa podgorie a Husilor, in cuprinsul careia se afla centrele viticole Bohotin, Averesti, Husi, Vutcani si Murgeni. Tot inVaslui se afla podgoria Colinele Tutovei, reprezentata de alcatuita din centrele Iana, Tutova si Balabanesti (ultimul situat in judetul Galati). In judetul Bacau se afla podgoria Zeletin, cu viile sale din centrele Zeletin, Dealul Morii, Paricea, Tanasoaia si Gohor. Judetul Galati, in sud-estul Moldovei, a devenit o mare zona viticola, cu cele patru podgorii: Dealul Bujorului (cu centrele viticole Bujoru, Smulti, Oancea si Beresti); Nicoresti (cu centrele Nicoresti si Buciumeni); Ivesti (centrele viticole Ivesti, Tecuci si Corod) si Covurlui (centrele viticole Baleni, Scanteiesti, Pechea si Smardan). In sfarsit, in partea de sud - vest a Moldovei, in Cotul Carpatilor intalnim podgoriile Vrancei, respectiv Odobesti, Panciu si Cotesti care cuprind la randul lor o serie de centre viticole de mare reputatie (Oslobeanu et al., 1988). Zona viticola a judetului Iasi este una dintre cele mai importantante zone viticole a tarii cuprinzand arealul unor podgorii vechi (de exemplu ex. Cotnari) care dateaza de pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Particularitatile acestui areal sunt date atat de efectul restrictiv al unor factori climatici (minime ale temperaturii sub limita de rezistenta a vitei de vie, seceta indelungata pe timpul verii), soiurile cultivate (francusa, tamiioasa romaneasca, grasa de Cotnari, feteasca alba etc.) cat si de tipurile de sol intilnite in aceasta zona. (Oslobeanu et al., 1988)
|