Viticutura - trecut, prezent si viitor in judetul Iasi

1.1. Prezentare generala a judetului Iasi

Orasul Iasi a fost mentionat pentru prima data intr-un privilegiu comercial emis in 1408 de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Din cauza faptului ca existau (si inca mai exista) cladiri mai vechi de anterior construite anului 1408, spre exemplu Biserica Armeana costruita in 1395, se crede ca orasul este mult mai vechi. In 1564, domnitorul Alexandru Lapusneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iasi. In 1640, Vasile Lupu a infiintat aici prima scoala in limba romana si o tipografie in biserica Trei Ierarhi. In 1643, prima carte tiparita in Moldova a aparut la Iasi. Dupa 1860, au fost construite edificii noi, precum Palatul Culturii, Teatrul National sau Universitatea 'Al. I. Cuza'. In timpul primului razboi mondial, pentru doi ani, Iasiul a fost capitala Romaniei neocupate. In perioada postbelica orasul a continuat sa se dezvolte, construindu-se noi cartiere si intreprinderi industriale. Dupa caderea comunismului, municipiul a ramas cel mai important centru urban din zona de est a Romaniei (www.icc.ro).

Localizare geografica

Din punct de vedere geografic, teritoriul judetului Iasi este situat in partea de nord - est a Romaniei si central - estica a Moldovei, intre paralelele 46°50’ si 47°36’ latitudine nordica si intre meridianele 26°33’ si 28°07’ longitudine estica. Judetul Iasi are ca vecini judetele: Botosani la nord, Suceava la nord-vest, Neamt la vest si Vaslui la sud. Spre est, raul Prut formeaza granita dintre tara

noastra si Republica Moldova. Suprafata totala a judetului Iasi este de 5.476 km² reprezentand 2,3% din suprafata tarii. Este al 23 - lea judet ca marime din Romania (www.icc.ro).

Relief

Teritoriul judetului Iasi se incadreaza intru totul ansamblului Podisului Moldovei, cu o alcatuire geologica relativ simpla, cu o mobilitate tectonica redusa, cu structura si litologie destul de uniforme.

Morfologia reliefului judetului pune in evidenta prezenta a doua trepte mari: una inalta, sub forma de masive deluroase si platouri, usor inclinate spre sud-est, cu altitudini medii de 300-350 m, in vest si sud, si alta mai joasa, cu aspect de campie colinara si altitudini medii de 100 -150 m, in nord si nord-est (www.icc.ro).

Clima

Teritoriul judetului Iasi apartine zonei de climat temperat – continental pronuntat, aflat sub influenta anticiclonilor atlantic si euro-asiatic (www.icc.ro)

Flora

Diversitatea conditiilor pedo-climatice si oro-hidrografice ale judetului Iasi, au determinat instalarea unei vegetatii foarte variate, cu elemente floristice bogate si de origini diferite, ca urmare a interferentei pe acest teritoriu a provinciei central europene est-carpatice cu provincia ponto-sarmatica.

• Zona forestiera: este caracteristica sectoarelor inalte de podis din vest si sud, fiind reprezentata prin paduri de foioase, ce apartin etajului stejarului si gorunului, iar in partile cele mai inalte, limitei inferioare a fagului.

• Zona de silvostepa: este caracteristica Campiei colinare, dar se intalneste si in sectoarele mai joase ale podisului din sud (dealurile Prutului si depresiunea Negresti), unde climatul este de un continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau cenusii: palcuri de padure si pajisti. Vegetatia specifica luncilor este formata din asociatii de pir tarator, iarba campului, firuta de camp, paius, coada vulpii etc. Izolat, se intalnesc palcuri de padure formate din salcie, rachita, plop.

Vegetatia naturala a judetului a fost intens modificata de interventiile antropice. Defrisarile si destelenirile practicate, uneori fara discernamant, in vederea extinderii culturilor agricole, au diminuat suprafetele ocupate de paduri si pajisti. Aceste actiuni au declansat reactii negative asupra celorlalte componente naturale: cresterea gradului de continentalism, reducerea debitelor apelor subterane si de suprafata, cresterea torentialitatii si a eroziunii, declansarea alunecarilor de teren, etc.(www.icc.ro)

Fauna

• Fauna padurilor, intalnita in masivele forestiere din vest si sud, este reprezentata prin mamifere ( caprioara, mistretul, vulpea, iepurele, veverita, nevastuica, etc), pasari (ghionoaia, ciocanitoarea, ciuful de padure, huhurezul, cucuveaua etc), reptile (sarpele de padure, sarpele de alun, diferite feluri de soparle), amfibieni (broasca de padure, brotacelul, buhaiul de balta, etc).

• Fauna silvostepei si stepei este mai saraca, fiind mult diminuata in urma expansiunii activitatilor umane: mamifere (popandaul, catelul pamantului, soarecele, iepurele, dihorul, nevastuica, bursucul, etc), pasari (prepelita, potarnichea, ciocarlia, sticletele, pupaza, cucul, gaia), amfibieni (broastele, buhaiul de balta).

• Fauna luncilor nu se deosebeste prea mult de cea din stepa. De remarcat este totusi prezenta in lunca Prutului a cainelui enot si a vidrei, ultima fiind in prezent o raritate.

• Fauna acvatica are o distributie sub forma de areale reduse, legate de apele stagnante sau curgatoare: mamifere (sobolanul de apa, chitcanul, vidra), pasari (ratele, gastele).

• Fauna piscicola este de asemenea bogata si variata atat in lacuri, cat si in apele curgatoare (mai ales in cele mari, Prut si Siret), speciile mai importante fiind: crapul, salaul, somnul, stiuca, platica, mreana, bibanul (www.icc.ro).

PROIECT: Daunatorii livezilor de prun PROIECT: Daunatori din livezile de mar, par si gutui

1.2 Istoria viticulturii judetului Iasi

Viticultura reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul biologiei vitei de vie cat si a modului rational si economic de cultura a acestei plante. Termenul de viticultura provine din cuvintele latinesti “vitis”, care inseamna vita de vie si “cultura”, care semnifica ingrijire, cultivare (www.wikpedia.ro).

Ca stiinta biologica, viticultura studiaza: originea si evolutia vitei de vie, morfologia, anatomia, biologia si fiziologia, relatiile vitei de vie cu factorii de mediu, etc. Toate aceste aspecte alcatuiesc bazele biologice ale viticulturii si ajuta la fundamentarea tehnologiilor de cultura a vitei de vie (Oslobeanu et al., 1988). Judetul Iasi cupride o serie de podgorii si centre viticole cu o mare importanta economica si sociala. Podgoria Cotnari face parte din regiunea viticola a Podisului Moldovei fiind situata in cea mai mare parte pe coasta Cotnari - Hirlau. Numele de Cotnari este dat de mestesugul cotitului butoaielor (cot - a coti, ar - mester). Descoperirile din interiorul cetatii Catalina au adus argumente convingatoare despre cutura vitei de vie la Cotnari, tocmai din timpul lui Burebista (82 - 44 I.H.) (www.cotnari.ro). Podgoria Cotnari cuprinde urmatoarele centre viticole: Cotnari, Hirlau, Cucuteni si Frumusica (fig.1, fig.2). Sortimentul podgoriei Cotnari este alcatuit din soiurile: Grasa de Cotnari, Feteasca alba, Francuse si Tamaioasa romaneasca. In centrele Hirlau si Cucuteni se cultiva soiul Muscat Ottonel din care se obtin soiuri aromate de calitate superioara (Oslobeanu et al, 1988).

Podgoria Iasi este situata in E-NE Podisului Moldovei, in zona de contact a Campiei colinare a Moldovei cu Podisul Central Moldovenesc. Zona viticola din partea de S a Iasului este prima atestata documentar. In 1469, Stefan cel Mare daruia mitropoliei din Suceava o vie de la Socola. In secolul al XVII - lea se constituie principalele suprafete viticole din S Iasului pe care le regasim pana astazi. Podgoria Iasi cuprinde centrele viticole: Uricani, Copou, Bucium, Comarna ( fig.2). Sortimentul traditional este alcatuit din soiurile: Feteasca alba si Francuse, iar in centrul viticol Uricani, se extind soiurile: Feteasca neagra, Merlot, Babeasca neagra si Cabernet Sauvignon (Oslobeanu et al, 1988).

Cultura vitei de vie in judetul Iasi cunoaste o etapa de progres. In fiecare an sunt infiintate plantatii noi, viile existente sunt supuse procesului de modernizare, pe parcursul timpului iau nastere noi podgorii si centre viticole. Viticultura in ansamblul sau devine tot mai mult un ecosistem industrial.

SOLURILE JUDETULUI IASI

Conform Raportului Consiliului Judetean Iasi privind starea mediului in judetul Iasi pe anul 2008 (al cui este raportul?), resursele de sol ale judetului sunt reprezentate prin cele 380.277 ha folosite ca terenuri agricole, din care 255.729 ha terenuri arabile. Din punct de vedere al potentialului lor natural de fertilitate, solurile pot fi grupate astfel:

- Soluri cu potential ridicat de fertilitate in care se includ toate tipurile de cernoziomuri si unele aluviosoluri, cand nu sunt afectate de factori limitativi. Aceste soluri se preteaza pentru tot felul de utilizari agricole (culturi cerealiere si industriale, pajisti, plantatii viti-pomicole), dar cele mai mari note de bonitate le primesc pentru culturi cerealiere si tehnice.

- Soluri cu potential moderat de fertilitate sunt faeoziomurile si preluvosolurile, rendzinele, majoritatea aluviosolurilor, precum si cele slab - moderate din prima categorie (cernoziomuri).

- Soluri cu potential scazut de fertilitate includ soluri erodate si slab dezvoltate (erodosoluri si regosoluri) cu pretabilitate limitata pentru pajisti, plantatii viti-pomicole si forestiere, apoi unele luvosoluri, pretabile pentru pajisti, plantatii pomicole si unele culturi de camp, gleiosolurile si solurile gleice, pretabile pentru fanete (www.icc.ro).

Principalele caracteristici ale solului sunt: textura, structura si porozitatea solului.

Textura solului                                                                                   

Vita de vie da cele mai bune rezultate cand se cultiva pe soluri usoare, luto-nisipoase, nisipo-lutoase si eventual luto-argiloase cu continut de pana la 28-32% argila. Cu toate acestea vita de vie se poate adapta pe o gama diversa de soluri de la argile la nisipuri.

Pe soluri argiloase se obtin productii mari de struguri dar de calitate inferioara. Pe solurile grele cu peste 40-42% argila, vita de vie sufera, deoarece solurile sunt reci, umede, cu o aeratie deficitara, iar vinurile obtinute sunt aspre cu substante extractive azotoase si cu un continut prea mare in taninuri. Pe aceste soluri, in anii bogati in precipitatii, strugurii sunt afectati de putregaiul cenusiu.

Solurile nisipoase pot fi valorificate corespunzator printr-o fertilizare si irigare corespunzatoare. Aceste soluri imprima o anumita precocitate in maturarea boabelor. Acest fapt este important in cazul strugurilor pentru masa in general si in cazul celor extratimpurii si timpurii in special. Un alt avantaj al solurilor nisipoase il constituie faptul ca filoxera nu se dezvolta la un continut mai mic de 7-8% argila, existand deci posibilitatea cultivarii vitelor pe radacini proprii reducand costul materialului de plantare. Solurile nisipoase prezinta unele dezavantaje in cazul cultivarii soiurilor pentru vin deoarece are loc o acumulare mai redusa de substanta uscata, strugurii se matureaza mai repede si au un potential alcoolic mai scazut, vinurile nu acumuleaza in toate cazurile aciditate si culoare suficienta. Solurile pietroase si calcaroase sunt foarte favorabile pentru cultura vitei de vie, pe acestea obtinandu-se cele mai fine vinuri (Cotnari) (www.icc.ro).

Structura solului

Solurile bine structurate asigura cele mai bune conditii pentru cresterea si valorificarea vitei de vie, deoarece inmagazineaza mai bine caldura si prezinta un raport optim intre apa si aer. O structura glomerulara corespunzatoare poate sa amelioreze defectele de textura. Toate categoriile texturale de sol isi imbunatatesc insusirile aerohidrice daca au o structura corespunzatoare. Datorita monoculturii indelungate, aplicarii nerationale a lucrarilor solului si exportului masiv de materie organica, structura solului se deterioreaza. Evitarea degradarii structurii solului se poate face prin rationalizarea lucrarilor solului, reducerea trecerilor cu masinile agricole, utilizarea unor pneuri adecvate, lucrarea solului cand acesta are o umiditate corespunzatoare. Refacerea partiala a structurii este posibila printr-o fertilizare organica corespunzatoare, inierbarea alternativa a intervalelor si cultivarea plantelor pentru ingrasamant verde (Zaldea, 1999).

Porozitatea solului

Porozitatea solului are o mare importanta pentru metabolismul radacinilor. Porozitatea totala optima pentru vita de vie este cuprinsa intre 46 si 52%. Aceste valori se intalnesc frecvent intr-un strat de sol desfundat. Sub stratul desfundat valorile porozitatii totale scad ajungand la 38-40%, valori la care se observa o limitare a cresterilor radacinilor. O afanare exagerata a solurilor este nefavorabila deoarece contribuie la o pierdere prea rapida a apei din sol si intensifica descompunerea materiei organice. Solurile cu porozitate deficitara au un regim aerohidric nefavorabil, se incalzesc mai greu si ca atare sunt necorespunzatoare pentru cultura vitei de vie.

Porozitatea de aeratie favorabila a solului pentru cresterea corespunzatoare a radacinilor este de cel putin 10%. La o porozitate de aeratie mai mica sunt reduse absortia apei si a sarurilor minerale, precum si activitatea fotosintetica a frunzelor cu implicatii directe asupra cantitatii si calitatii productiei de struguri (Zaldea, 1999).

Factorii climatici

Prin actiunea lor unilaterala sau in complex au o importanta hotaratoare asupra reusitei culturii vitei de vie. Se cunoaste ca principalii factori restrictivi in ceea ce priveste cultura vitei de vie sunt factorii climatici. Cei mai importanti factori climatici care vor fi discutati pe care ii voi prezenta in continuare sunt: radiatia solara, lumina, temperatura, aerul si umiditatea aerului.

Radiatia solara este principala sursa de energie primita de suprafata terestra si prin efectul ei caloric si luminos influenteaza cresterea si dezvoltarea vitei de vie. Lumina influenteaza toate procesele vitale: fotosinteza, respiratia, transpiratia, cresterea, inflorirea, maturarea strugurilor si a coardelor, absortia, transportul sevei brute si elaborate, etc. Vita de vie este o planta heliofila care valorifica energia luminoasa mult mai bine decat alte plante. Vita de vie are cerinte fata de lumina mai ridicate in faza de vegetatie, decat in cea de repaus.

Temperatura este factorul de biotop care determina aria de raspandire a culturii vitei de vie, sistemul de cultura a acesteia, declansarea si parcurgerea fazelor de vegetatie. De asemenea temperatura actioneaza asupra tuturor proceselor fiziologice si biochimice ale vitei de vie.

Umiditatea solului este asigurata prin regimul precipitatiilor anuale cuprinse intre 400-600 mm (www.icc.ro).

3. Unele aspecte privind geologia judetului Iasi

Teritoriul judetului Iasi apartine Platformei Moldovenesti. Situata in fata Carpatilor Orientali, Platforma Moldoveneasca este cea mai veche platforma, fiind consolidata in Proterozoicul mediu. Limita vestica cu Orogenul Carpatic este data de linia Straja - Solca - Paltinoasa - Tg Neamt - Buhusi. Limita sudica cu Platforma Barladului este data de falia Falciu – Munteni - Plopana iar in E si N limita este data de granita de stat. Fundamentul a fost studiat prin foraje la Iasi (-1121 m), Popesti(-1137 m), Batranesi (-1008 m) si Todireni (-483 m). Studiul carotelor a relevat faptul ca fundamentul este alcatuit din paragnaise plagioclazice (cu almandin si sillimanit sau cu biotit si hornblenda ), larg cristalizate in care sunt injectate gnaise leucocrate cu oligoclaz si microclin (Iasi) sau gnaise cuarto-feldspatice, oculare, albicioase sau rozii (Todireni). La Todireni, s-a intalnit si granit roz cu muscovit si biotit. Datele de varsta absoluta au aratat valori cuprinse intre 1280 si 1448 M.a ( pe biotit) si intre 1005 – 1593 (pe microclin). Aceste valori arata ultimele miscari geodinamice, manifestate in Proterozoicul mediu, varsta primara a depozitelor fiind mult mai mare, de 2300-3000 M.a. Cuvertura este alcatuita exclusiv din depozite sedimentare cu o grosime cuprinsa intre 2500-6100 m, care s-au acumulat in trei cicluri mari : I. Vendian superior - Devonian, II. Cretacic - Paleocen? - Eocen mediu, III. Badenian superior – Meotian (Ionesi,1994).

4 Caracterizarea perimetrului studiat

Perimetrul studiat (fig 4) se afla in N-NV si in S municiupiului Iasi. Tipurile de sol (fig. 5) pe care se dezvolta vita de vie in N-NV sunt: regosoluri si cernoziomuri, cernoziomuri cambice, aluvisoluri eutrice iar in S cernoziomuri cambice si entiantisoluri urbice.

In perimetrul studiat,viticultura se practica in arii restranse.

4.1. Probarea

Studiul se bazeaza pe un a avut in vedere prelevarea unui numar de aproximativ 112 probe. Probele de sol au fost colectate intr-o retea patratica, cu o echidistanta de 500 m, de la o adancime de 0 - 0,25 cm. Probele au greutati care variaza intre are o greutate cuprinsa intre 1,5 si 2,5 kg.

4. Analiza perimetrului studiat ( ? ? ??)

Probele, au fost uscate, sitate la fractia < de 1 mm si analizate prin spectroscopie de absorbtie atomica si Spectrometrie de fluorescenta de RX (???) pentru ce elemente????. Spectroscopia de absorbtie atomica este o tehnica prin care se poate determina concentratia unui element dintr-o proba prin masurarea absorbtiei unei radiatii electromagnetice de o frecventa specifica si caracteristica elementului studiat, la trecerea acestuia printr-un mediu care contine atomi liberi ai probei uniform distribuite. Pentru efectuarea analizei, proba trebuie trecuta in solutie prin dezagreagrea materialului pe cale umeda, utilizandu-se acizii: NHO₃, HCl, HF, H₂SO₄. Prin specroscopia de absorbtie atomica se pot determina analizele calitative si cantitative. Fluorescenta de raze X se bazeaza pe urmatorul principiu: un fascicul de raze X de mare intensitate este dirijat spre o proba si produce o excitare a atomilor acesteia pe nivelele interioare de energie. Revenirea atomilor excitati la starea fundamentala se realizeaza prin emisie de radiatii X, de frecventa caracteristica elementelor prezente in proba analizata.Se obtine un specru secundar de radiatii X caracteristice. Prin masurare a lungimii de unda se determina elementul chimic iar prin masurarea intensitatii se determina cantitatea acestuia. Dupa analizarea perimetrului, s-au determinat un numar de 11 elemente: Zn, Cu, Fe, Mn, Pb, Cd, Co, Ni, Cr, CaCO3.