Tratamente din regimul crangului - crangul simplu in cazanire

SILVICULTURA

Principial, crangul se bazeaza pe regenerarea vegetativa din lastari sau din drajoni formati pe radacini. Reintinerirea prin lastari se poate re­peta de mai multe ori pe aceeasi cioata sau tulpina, dar, dupa fiecare taiere regenerarea este tot mai slaba, astfel ca, dupa mai multe taieri, trebuie sa se recurga la refacerea padurii fie prin samanta (in mod natural), fie prin plantatii.

Conducerea acestor arborete pana la varste ce nu depasesc 30 - 40 de ani, conditionata de intensitate a mai scazuta a lastaririi (drajonarii) cu varsta, determina, in principal, numai obtinerea sortimente lor subtiri si mijlocii, mai putin apte pentru utilizari industriale.

Crangul este una dintre cele mai vechi metode de exploatare a padu­rilor de foioase si a fost foarte raspandit mai ales in padurile particulare. In prezent se foloseste inca pe suprafete mari in unele tari europene (Italia 40%, Franta 25%, Spania 22%, Grecia 18%). In fondul nostru forestier s-a restrans treptat dupa nationalizarea padurilor (1948) prin conversiunea multor paduri de crang la regimul de codru, actualmente ponderea sa fiind de numai 5%.

In regimul crangului se aplica tratamente cu taieri de jos (tratamentul crangului simplu, tratamentul crangului cu rezerve si tratamentul crangu­lui gradinarit) sau cu taieri de sus (tratamentul cu taieri in scaun).

Tratamentul crangului simplu

In regimul crangului, cel mai uzual tratament, atat in trecut cat si in prezent, il constituie crangul simplu in care arboretele se re genereaza pe cale vegetativa, din lastari sau din drajoni, in urma unor taieri rase, unice, facute la varste mici (20 - 40 ani), cand lastarirea si drajonarea sunt ac­tive' fu primii ani, dezvoltarea lastarilor este rapida ca urmare a unei bune aprovizionari cu apa si substante nutritive din sol prin sistemul radicular bine dezvoltat.

Arboretele rezultate sunt echiene, mono etajate putin stratificate pe ver­ticala, cu inchidere pe orizontala.

Descrierea tratamentului. Tratamentul consta in taierea unica, rasa, a tuturor ar~orilor, cat mai aproape de sol (cel mult la inaltime egala cu o treime din diametrul cioatelor), folosind o taiere neteda, inclinata spre exteriorul cioatei si fara a vatama scoarta de pe cioata (fig. 36). Operatia se executa numai cu toporul bine ascutit, de muncitori experimentati. In rachitarii se folosesc si alte unelte ca: foarfeci de vie sau pneumatice, co­soare etc.

Taierea in crang simplu se face la inceputul primaverii, cu cateva sap­tamani inainte de pornirea vegetatiei, pentru ca cioatele sa nu se usuce sau sa nu inghete, cat si pentru a inlesni cicatrizarea ranilor. Materialul lem­nos se scoate din parchet inaintea pornirii vegetatiei, pentru a nu se distruge lastarii sau drajonii aparuti. Exceptie fac taierile in crang pentru produ­cerea de coaj a de tabacit sau liber de lei. Ele se executa dupa pornirea ve­getatiei, cand arborele se decojeste usor, iar in locurile inundabile se exe­cuta iarna pe sol inghetat (in lunci si mlastini).

a b c d

e f g

Executarea taierilor in cranguri: a,b - corect; c g - gresit

Arboretele rezultate sunt in proportii diferite din lastari sau drajoni, printre care se pot gasi si elemente din samanta. Daca se urmareste rege­nerarea din drajoni (cazul arboretelor de salcam in a doua sau a treia generatie), dupa taiere se executa o aratura printre cioate, iar lastarii din primul an se inlatura de pe cioate in lunile iulie-august.

Suprafata care se parcurge anual cu taieri poate fi amplasata intr-un loc sau in locuri diferite, parchetele luand uneori forma de benzi. In pa­durile din grupa a II-a, parchetele nu vor depasi suprafata de la ha; in padurile din grupa 1 se executa taieri in parchete mici (sub 5 ha) sau in benzi cu latimea de 50 - 100 m. Directia si ordinea taierilor in padurile de crang au importanta numai in cazul zavoaielor, in scopul protectiei malu­rilor. Pentru acestea, parchetele se dispun sub forma de benzi orientate perpendicular pe malul apei.

Structura padurii se prezinta sub forma de suprafete cu arborete de diferite varste, care pot avea infatisarea unei succesiuni de arborete de di­ferite inaltimi, in cazul alaturarii, sau cu structura neregulata cand parche­tele sunt dispersate.

Document online: Tehnologia de prevenire si combatere a molilor miniere din plantatiile de mar Referat: Pomicultura ecologica - fertilizarea solului – organica si minerala

Crangul simplu in cazanire. Pe langa taierea de crang, de la suprafata solului, exista si alte forme de aplicare a tratamentului. Astfel, la spe­ciile ce au o capacitate viguroasa de drajonare, taierea se poate face chiar din pamant si se numeste cazanire. Pentru aceasta se descopera radacinile arborilor care apoi se taie de la o distanta de cativa centimetri de tulpina.

In locul tulpinii rezulta o groapa, 'cazanul', de unde si denumirea tratamen­tului. Dupa doborarea arborilor si scoaterea cioatelor, gropile ramase se aco­pera. Reintinerirea arboretului se realizeaza prin drajonii porniti din radaci­nile ramase in sol in care scop se mobilizeaza solul printre gropile respective.

Aceasta varianta se practica uneori pentru reintinerirea arboretelor de salcam.

Efectele ecologice. Taierea rasa in crang, ca si taierea rasa pe supra­fata in codru regulat, schimba radical mediul forestier in sensul cresterii accentuate a afluxului de lumina, caldura, apa, a miscarii aerului. Creste, de asemenea, viteza de mineralizare a substantei organice de la suprafata solului si din sol. Pe pante se accentueaza scurgerea de suprafata.

Cioatele, in urma taierilor in crang, isi pierd treptat capacitatea de las­tarire, se infecteaza si putrezesc, astfel ca in timp arboretul se rareste si poate dispare complet.

Avantaje si dezavantaje

Comparativ cu padurile de codru, crangul simplu prezinta unele avan­taje ca:

- tratamentul este cel mai simplu, ieftin si usor de aplicat si creeaza o ordine spatiala clara;

- regenerarea se face intr-un timp foarte scurt si fara cheltuieli;

- starea de masiv se inchide repede si de aceea lastarii cresc mai drepti in tinerete, realizandu-se sortimente usor valorificabile;

- necesita un volum mai redus de lucrari de ingrijire a arboretelor etc.

Crangul simplu prezinta insa si dezavantaje mari:

- productia de lemn este mai mica si are valoare redusa;

- productivitatea arboretelor scade de la un ciclu la altul, pe masura epuizarii cioatelor si a saracirii solului;

- lastarii sunt mai afectati de calamitati (vant, zapada etc.);

- valoarea functionala a padurilor de crang este mai scazuta din punct de vedere hidrologic, antierozional, ca si recreativ-turistic.

Aplicarea tratamentului. Crangul simplu se poate aplica numai la specii care lastaresc sau drajoneaza abundent. Asa este cazul speciilor de stejari, tei, frasini, artar, carpen, salcii, rachite, a plopului negru, aninului negru, salcamului. Fagul lastareste greu. Drajoneaza bine salcamul, ulmii, plopul alb, plopul tremurator.

Crangul simplu cu taiere de jos se aplica in zavoaie, salcamete, ste­jarete de stejar brumariu si stejar pufos, precum si in unele paduri de inte­res local sau cinegetic,

In cazul salcametelor, regenerarea in crang se poate face o singura data, pentru arborete situate pe soluri compacte si de 2-3 ori pentru arbo­retele situate pe soluri usoare. Dupa acest numar de taieri, regenerarea se va realiza pe cale artificiala, din samanta.

In concluzie, aplicarea crangului simplu, desi raspunde mai putin exi­gentelor unei productii si silviculturi modeme, nu poate fi complet aban­donat in viitor. Padurile de crang pot prezenta interes pentru gospodarirea rachitariilor, pentru crearea culturilor energetice destinate productiei de masa lemnoasa utilizata drept combustibil, a culturilor de salcam, in cazul salcetelor si plopisurilor din lunca si Delta Dunarii, in aninisuri, la conserva­rea vegetatiei forestiere pentru protectia cursurilor de apa, a terenurilor de­gradate s.a. De asemenea, nu lipsite de interes sunt si unele culturi speciale destinate productiei industriale de pasta papetara sau placilor aglomerate (culturi de salcam, fag, carp~, frasin, mesteacan, plop, anin, salcie).

Tratamentul crangului simplu cu rezerve

In decursul aplicarii tratamentului crang simplu, atat in alte tari cat si la noi, pentru a se obtine pe langa material lemnos de mici dimensiuni si lemn de dimensiuni mijlocii, de valoare mai mare, precum si pentru a contribui la regenerarea naturala prin samanta, s-a prevazut si lasarea a 50-60 exemplare netaiate. Acesti lastari, denumiti rezerve, se aleg din specii cu lemn de valoare (cvercinee, frasin) si se exploateaza la urmatoa­rea taiere de crang.

Arboretele care iau nastere vor prezenta, concomitent, o generatie de las­tari care sunt condusi pana la varsta prevazuta de ciclu de productie si o ge­neratie de rezerve care vor ajunge la dublu varstei fixate prin ciclu. La fiecare noua interventie din generatia de lastari se lasa o noua generatie de rezerve.

Rezervele trebuie sa intruneasca anumite conditii privind calitatea si starea de sanatate si sa fie pe cat posibil uniform repartizate' pe suprafata parchetului sau in grupe de 3-5 exemplare.

La noi in tara, crangul cu rezerve a avut o larga raspandire in padurile de cvercinee din Transilvania, Moldova si Muntenia pana dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Este un tratament de tranzitie spre regimul crangului compus, iar ex­tinderea lui in tara se explica prin intentia ce au avut-o silvicultorii la sfarsitul secolului trecut de a introduce acest tratament si in Romania.

Pe parcurs, taierile de crang cu rezerve nu s-au putut impune prin avantaje evidente. Ca urmare, au fost treptat inlocuite si nici in viitor nu pare justificata aplicarea lor in tara noastra.

Tratamentul crangului gradinarit

Acest tratament prevede taierea continua, pe alese, a lastari lor ajunsi la anumite dimensiuni, astfel ca padurea de crang simplu sa se mentina permanent, printr-o regenerare continua, din lastari sau drajoni.

Conditia de baza pentru aplicarea acestui tratament este ca lastarii sa fie destul de rezistenti la regimul de lumina mai putin favorabil sub masiv.

Taierea lastarilor, ca si formarea de noi lastari, ar trebui sa aiba un ca­racter continuu, la fel ca in codrul gradinarit.

In perspectiva, aplicarea crangului gradinarit nu-si gaseste justificare decat eventual in unele culturi de salcam instalate pe terenuri degradate in care padurea, odata instalata, trebuie mentinuta in continuare.

Tratamentul cu taieri In scaun (cu taieri de sus)

Taierile in scaun se bazeaza pe regenerarea din lastari, ca si la crangul simplu, da~ taierea tulpinilor se face de la o inaltime de 2-3 m deasupra solului, iar lastarii dati la acest nivel se dezvolta ca o noua coroana. Las­tarii care se formeaza in partea superioara a tulpinii se numesc sulinari, iar partea de tulpina ramasa netaiata se numeste scaun, de unde si denu­mirea tratamentului.

Cand sulinarii ating anumite dimensiuni, de obicei dupa 2-10 ani, se revine taindu-se lastarii cat mai aproape de insertie, care se lateste mereu, luand forma de scaun (fig. 37). Asadar, productia de masa lemnoasa a padurii rezulta din generatii de sulinari formati pe tulpinile inalte ca surse de regenerare.

Taieri In scaun

Cu timpul, tulpina (scaunul) imbatraneste, formeaza scorburi, iar ca­pacitatea sa de lastarire, ca si vigoarea de crestere a lastarilor scade si oda­ta cu acesta si productivitatea padurii. Pentru a preveni astfel de situatii este necesar ca dupa 3-4 taieri sa se inlocuiasca scaunele degradate prin plantarea de puieti sau butasi ( sade), care apoi sa fie tratati in scaun.

Taierea se executa in timpul repausului vegetativ, urmand ca materia­lul rezultat sa se scoata imediat pentru a nu fi expus inundatiilor.

Aceasta modalitate de taiere se aplica arboretelor de salcie situate in luncile inundabile, precum si arboretelor de pe pasunile impadurite sau de pe alei. Se urmareste protejarea lastarilor sau evitarea acoperirii taieturi lor de catre apele de inundatii, sau distrugerea lor de catre vite, ori formarea unor coroane globulare.

In scopuri forestiere, taierile in scaun sunt recomandate numai zavoa­ielor de salcie din lunca si Delta Dunarii sau raurilor mari interioare, ex­puse inundatiilor repetate. In scopuri decorative se pot aplica si altor spe­cii care lastaresc viguros la inaltimi mari pe tulpina, cum sunt: salcamul, gladita, dudul, ulmul, teiul, frasinul, castanul, artarul american, tisa etc.

Tratamentul crangului compus

Crangul compus este un regim intermediar intre cele doua regime fun­damentale (crang simplu si codru gradinarit) si se bazeaza atat pe regene­rarea din samanta, cat si pe cea din lastari. In acest regim se distinge nu­mai tratamentul crangului compus, care consta in realizarea unui arboret constituit numai dintr-un etaj tanar de crang si din mai multe etaje varstnice de codru in care regenerarea se produce concomitent din lastari si samanta. Varsta exemplarelor din etajele superioare este un multiplu al varstei la care se mentine crangul. Aceste exemplare se numesc rezerve. Etajele de rezerve sunt de regula 2-4 in functie de varsta la care se conduc acestea. Cel mai tanar etaj de rezerve are dublul varstei crangului, etajul urmator de trei ori aceasta varsta s.a.m.d. Intre etaje exista diferente de inaltime determinate de varsta diferita a rezervelor.

Etajele de codru nu sunt incheiate, permitand patrunderea luminii pana la etajul de crang. Se creeaza astfel conditii bune si pentru cresterea in lu­mina a rezervelor.

Arboretele au structura relativ pluriena si plurietajata, cu inchidere pe verticala ca in codru gradinarit.

Crangul compus ofera multe avantaje tehnice si economice avand o productie aproape tot atat de mare ca si codru regulat, diversificata sub raportul sortimentelor si suficient de valoroasa. In plus, crangul compus exercita in bune conditii principalele functii de protectie si este rezistent la calamitati datorita diversitatii structurale.

Printre dezavantaje se enumera: predominarea lemnului de foc (70­90%) din productia realizata, iar calitatea lemnului de lucru este mai slaba (arborii mai conici, putin elagati).

Regimul crangului compus are inca o larga raspandire cu deosebire in tarile din sudul Europei (Grecia, Italia, Spania, Franta).

In Romania s-au facut incercari de introducere a crangului compus la sfarsitul secolului al 19-1ea, dar nu s-a reusit crearea structurii specifice acestui regim deoarece nu s-a urmarit consecvent, pe timp destul de inde­lungat, realizarea treptata a structurilor respective.

Crangul compus si-a dovedit eficienta mai ales pentru proprietatea mica si mijlocie care nu poate dispune de multi specialisti.

Fiind un tratament pretentios, inferior din punct de vedere cultural si economic padurilor de codru, aplicarea sa a fost oprita dupa anul 1900.