Importanta lucrarii solului in pepiniera: Graparea, cojirea, cultivatia, tavalugirea

1. Scopul si importanta lucrarii solului

Lucrarea solului consta dintr-un complex de operatii tehnice prin care se asigura  ameliorarea conditiilor de structura si afanare in stratul de pamant cultivat. Prin lucrarea mecanica cu diferite unelte si masini specializate, solul este dislocat, mobilizat (adeseori inversat), amestecat si afanat pe adancimea dorita. In stratul de sol lucrat se modifica in sens pozitiv o serie de insusiri fizice, chimice si biologice ale solului.

Prin lucrarea solului, stratul superior de pamant se amesteca cu cel inferior, materia organica si microorganismele se repartizeaza uniform, pe toata adancime lucrata iar ingrasamintele pot fi mai usor incorporate in masa solului. Cand se recurge la inversarea stratului de sol lucrat se ingroapa in adancime vegetatia nedorita (buruienile) si stratul superficial cu sol destructurat si, in schimb, se aduce la suprafata solul mai structurat, impreuna cu substantele minerale levigate.

In actiunea de mobilizare a solului, micro si macroagregatele de pamant se desprind unele de altele, lasand intre ele spatii lacunare ocupate de aer. Ca urmare, solul lucrat se marunteste si se afaneaza, marindu-si volumul cu circa 25%.

Afanarea solului, ca efect al lucrarii acestuia, influenteaza pozitiv valorile si regimurile factorilor ecologici din sol (aer, apa, caldura) creand conditii favorabile pentru germinarea, rasarirea, cresterea si dezvoltarea plantelor.

2. Operatiile tehnice de lucrare a solului

Inainte de instalarea culturilor solul este supus operatiilor de desfundare, grapare si frezare. Aceste operatii principale pot fi completate cu operatii auxiliare: maruntirea telinei, cultivatia sau tavalugirea.

Desfundarea este operatia de baza, nelipsita in lucrarea oricarui sol. Prin desfundare stratul de sol este dislocat, rasturnat, maruntit si afanat pe toata adancimea supusa procesului de lucrare. Ca urmare, pe toata aceasta adancime creste porozitatea solului si se mareste permeabilitatea pentru aer, apa si caldura.

Desfundarea poate fi superficiala (20-25 cm adancime), normala (25-50 cm) sau adanca (peste 50 cm). Adancimea de desfundare se alege in functie de starea solului, zona climatica (in zonele deficitare in umiditate se practica desfundarea adanca), natura culturilor care se instaleaza (puieti de talie mare, cu radacini mai lungi sau puieti de talie mica)

Desfundarea solului se executa toamna sau primavara. In toate cazurile este de preferat executia de toamna a acestei lucrari, deoarece peste iarna solul acumuleaza mai bine apa iar inghetul-dezghetul marunteste bulgarii formati si usureaza mult prelucrarea solului cu urmatoarele lucrari.

Pentru a efectua o lucrare de calitate, desfundarea trebuie efectuata cand solul este reavan (cand apa reprezinta 215-20% din greutatea solului uscat).

Desfundarea se poate executa manual, cu cazmaua sau prin aratura, cu plugul monobrazdar actionat de animale sau de tractor.

Organele active principale ale plugului sunt: cutitul lung (sau discul taietor), brazdarul si cormana. Acestea, asamblate, formeaza trupita.

Prin inaintarea plugului, in stare de lucru, cutitul sau discul taie solul in plan vertical iar brazdarul in plan orizontal, rezultand astfel o fasie de pamant de forma paralelipipedica, numita brazda. Prinsa deasupra fierului lat si impinsa pe fata superioara a cormanei, brazda este rasucita, intoarsa, rupta si sfarmata, mai mult sau mai putin, potrivit cu starea de umiditate, textura si structura solului. Cormanele pot fi elicoidale (acestea rasucesc brazda cu 180 si sunt recomandate la solurile intelenite sau argiloase) sau semicilindrice (nu rasucesc brazda dar o faramiteaza mai bine fiind indicate la solurile reavene si cu textura mai usoara).

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Intre latimea brazdei si lungimea ei trebuie sa existe un raport de 2:1 pentru araturile superficiale, 1:1 pentru cele normale si 1:2 pentru cele adanci.

Graparea este o operatie tehnica care completeaza lucrarea executata cu plugul, fara sa intoarca stratul lucrat. Grapa sfarma si marunteste bulgarii de pamant ramasi dupa desfundare, afaneaza si niveleaza solul la suprafata, realizand un strat de mici agregate, care usureaza instalarea culturilor si reduce pierderea apei prin evaporare. Calitatea lucrarii cu grapa depinde de adancimea de actiune a dintilor, de forma acestora si de unghiul sub care sunt fixati pe cadru.

La executia lucrarii solul trebuie sa aiba o umiditate de 40-50% din cea capilara. Graparea excesiva duce la destructurarea solului.

Grapele utilizate pot fi cu cadrul rigid sau flexibil. Cele cu cadru flexibil permit organelor active sa urmareasca mai bine neregularitatile terenului.

Frezarea, executata cu freza de sol, este lucrarea care, in anumite situatii, suplineste cu succes graparea. Ea marunteste si afaneaza solul pe o adancime de 10-12 cm, pregatindu-l in conditii bune pentru semanat. In anumite soluri mai usoare,  frezarea distruge insa structura solului mai repede decat lucrarile executate cu alte unelte.

Cojirea si maruntirea telinei se executa pentru a usura desfundarea ulterioara a solului prin aratura si deci lucrarea apare necesara numai in terenuri puternic intelenite. Stratul de telina se cojeste pe 7-10 cm cu ajutorul cultivatoarelor, apoi se marunteste cu grapa polidiscuri iar dupa 2-3 saptamani se ingroapa prin desfundare cu plugul.

Cultivatia este operatia de lucrare a solului cu efect intermediar intre arat si grapat. Ea urmareste afanarea solului pe o adancime de 10-12 cm, combaterea buruienilor, amestecarea si ingroparea ingrasamintelor. Cultivarea apare necesara inainte sau dupa instalarea culturilor. Prezinta avantajul ca permite pregatirea rapida a terenului pentru culturi si pastreaza solul afanat si lipsit de buruieni. Prin cultivatii, aplicate primavara, se pot pregati pentru semanat araturile de toamna iar peste vara se intretine solul in sistemul de ogor negru.

Cultivatia se executa cu ajutorul cultivatoarelor, ale caror organe active sunt cutite de marimi si forme diferite fixate pe suporti rigizi sau flexibili.

Tavalugirea sau tasarea superficiala a solului apare adeseori necesara pentru corijarea excesului de afanare dar se aplica uneori si pentru maruntirea bulgarilor de pamant si nivelarea solului. De asemenea, efectuata dupa semanare, asigura un contact strans intre sol si seminte. Tavalugirea se executa cu ajutorul tavalugului iar efectul ei se resimte pe o adancime de 5-10 cm, in functie de natura solului, greutatea tavalugului si viteza de inaintare.

Sisteme de lucrare a solului in pepiniere

Dupa recoltarea puietilor, pe terenurile eliberate solul se supune unor operatii tehnice de lucrare in vederea pregatirii lui pentru o noua cultura. Ca numar, succesiune si mod de executie, aceste operatii se aplica diferentiat, in functie de zona fitoclimatica, starea solului si natura culturilor care se instaleaza. Ansamblul si ordinea operatiilor tehnice de lucrare a solului alcatuiesc sistemul de pregatire a solului.

Sistemul de pregatire poate fi cu ogor sau fara ogor. Ogorul reprezinta suprafata de teren care, timp de cel putin un an, este scoasa din circuitul productiv pentru a fi supusa unor lucrari sistematice de ameliorare. Sistemul cu ogor prezinta avantajul ca ofera un interval mare de timp in care se pot lua masurile cele mai eficiente de combatere a buruienilor, inmagazinarea apei in sol si imbogatirea acestuia in substante minerale usor asimilabile de catre plante.

Sistemul de pregatire a solului cu ogor sta la baza stabiliri planului de asolament din pepinierele permanente, plan prin care se stabileste alternarea periodica a culturilor, de pe aceeasi suprafata, cu lucrari de ameliorare.

Ogorul poate fi: ogor negru sau ogor cultivat. Ogorul negru este lipsit complet de orice cultura timp de un an pe cand cel cultivat  este ocupat cu diferite plante amelioratoare de sol.

In cazul ogorului negru, solul se desfunda toamna printr-o aratura adanca. Primavara se niveleaza prin grapare iar in continuare se intretine, prin cultivatii sistematice, intr-o stare buna de afanare si lipsit de buruieni. Ogorul negru este foarte eficient pentru combaterea buruienilor dar prezinta dezavantajul ca timp de un an se pierde orice recolta.

Ogorul ocupat, chiar daca nu e la fel de eficient in combaterea buruienilor, are alte avantaje. Cultivat cu plante leguminoase (ingrasaminte verzi), restructureaza solul si il imbogateste in substante utile (azot , humus).