Sortarea puietilor

Daca, in conditii optime de vegetatie pentru o anumita spe­cie, se respecta desimea cores­punzatoare fiecarei faze de cres­tere si se aplica la timp si in bune conditiuni toate lucrarile de ingrijire necesare, este posi­bil sa se obtina o cultura omo­gena, in care toti puietii sa creasca la fel si sa devina apti de plantat in acelasi timp. O asemenea situatie se intalneste cel mult in sectia de repicaj, unde puietii, dupa o prealabila sortare si omogenizare, se planteaza echidistant, oferindu-le spatii de nutritie egale, in sectia de semanaturi, datorita indeosebi desimii inegale, puietii se diferentiaza mult, sub raport dimensional, pana la recoltare. In acest ultim caz, apare necesara sortarea puietilor dupa ce au fost scosi din pepiniera.

Sortarea puietilor presupune gruparea lor pe categorii de calitate dupa dimensiuni, varsta si aspect general. La puietii forestieri de talie mica, caracteristicile dimensionate care se iau in considerare la sortare sunt diametrul la colet, lungimea tulpinii si a radacinii. Acesti indici calitativi se gasesc in raporturi corelative pozitive. De aceea, STAS-ul 1347-73 stabileste, pentru puietii de talie mica, admisi in cultura, doua clase de calitate, in functie de grosimea la colet, fara sa piarda din vedere si alte conditii tehnice de calitate. Astfel, radacina trebuie sa fie bine dezvoltata, stufoasa si la rasinoase intreaga, cu lungime minima de 15 cm, iar la speciile cu inradacinare pivotanta 20 cm. Tulpina sa fie lignificata, dreapta si, la rasinoase, nebifurcata, mugurii normal dezvol­tati, sanatosi si neporniti. La rasinoase intereseaza in mod deosebit pre­zenta mugurelui terminal, care sa fie bine format si sanatos. Indiferent de specie, starea sanitara a puietilor se apreciaza dupa prezenta sau lipsa urmelor de boli criptogamice si atacuri de insecte.

Calitatea puietilor depinde si de varsta la care ei realizeaza dimensiu­nile standardizate. In mod normal, pentru a deveni apti de plantat, puietii din semanaturi nu trebuie sa depaseasca 5 ani pentru brad, tisa, zimbru, 4 ani pentru molid, 3 ani pen­tru larice, duglas si pin, 2 ani pentru foioase si alte specii de rasinoase. Puietii din repicaje au, obisnuit, varsta de 1+2 sau 2+2 ani la molid si 1+2 ani la pin, duglas, la­rice.

Varsta maxima a puieti­lor ornamentali de talie ma­re trebuie sa fie la rasinoase de 11 ani pentru arbori si 9 ani pentru arbusti, iar la fo­ioase de 10 ani pentru arbori si 4 ani pentru arbusti. Sor­tarea puietilor ornamentali pe trei clase de calitate se face conform STAS-ului 5971-66, in ra­port cu inaltimea tulpinii. Diametrul tulpinii serveste drept criteriu de sortare nu­mai pentru puietii apartinand speciilor foioase de arbori. Lungimea radaci­nii trebuie sa fie de minimum 25 cm la speciile de arbusti si de cel putin 35 cm la speciile de arbori. Puietii ornamentali se scot si se livreaza cu radacinile protejate in balot de pamant (cu exceptia celor de foioase, in varsta mai mica de 8 ani). Pentru reusita transplantarii este necesar ca dia­metrul balotului de pamant sa fie de cel putin 8 ori mai mare decat diame­trul puietului la colet.

In cazul puietilor cu talie mica, verificarea calitatii se face prin sondaj pe loturi. In acest scop, se iau, la intamplare, probe de cate 10- 20 puieti din diferite locuri ale lotului. Puietii din fiecare proba se veri­fica bucata cu bucata, masurand diametrul la colet, lungimea radacinii si examinand aspectul general, in raport cu clasele de calitate in urma veri­ficarii prin sondaj, se trece la trierea intregului lot de puieti.

Odata cu sortarea se face si numararea puietilor pe clase de calitate, dupa care, cei apti de plantat (calitatea I si II), se leaga in manunchiuri de cate 50 sau 100 buc si apoi se pun la sant pentru pastrare sau se ambaleaza pentru transport. Puietii inapti de plantat, care nu se inca­dreaza in prevederile STAS-ului, se arunca la groapa de compost. Repicarea lor, asa cum se mai obisnuieste, nu este indicata.

In cazul culturilor de calitate superioara, cu o structura omogena, eliminarea din lotul de puieti a exemplarelor necorespunzatoare, se poate face de catre muncitori instruiti, fie cu ocazia scosului, fie la plantare. De asemenea, cand se dispune de loturi omogene, numarul total de puieti poate fi dedus in mod expeditiv, utilizand ca etalon de cantitate greutatea masurata a l.000-10.000 puieti.

La scoaterea puietilor de talie mare, de regula, se masoara caracte­risticile dimensionale ale fiecarui exemplar, in toate cazurile, manipu­larea puietilor si sortarea lor se face la adapost, pentru a feri puietii de pericolul principal - deshidratarea.