Adancimea de semanat - semintele mari sau mici?

Reusita culturilor este in mare masura conditionata de adancimea la care se incorporeaza semintele in sol prin semanat. Dupa cum se stie, procesul de germinare-rasarire are loc pe seama substantelor de rezerva din seminte, in prezenta unor conditii favorabile de umiditate, tempera­tura si aerisire. Ca atare, la stabilirea adancimii de semanat trebuie sa se tina seama, in primul rand, de marimea semintei, respectiv de cantitatea substantelor nutritive acumulate, de care depinde puterea de strabatere a germenului in crestere.

Semintele mari, cu un continut bogat de substante nutritive si deci cu o putere de strabatere ridicata, se seamana intotdeauna mai adanc, la nivelul din sol la care factorii ecopedologici (umiditate, temperatura, aer) se mentin mai multa vreme la valori favorabile procesului de germi­nare-rasarire. In cazul semintelor mici, semanate prea adanc, germenii nu pot strabate stratul de pamant care ii acopera si, ca urmare, nu rasar sau rasar in proportie redusa si cu multa intarziere. Asa, de exemplu, la pin, rasarirea capata valori maxime cand semanatul se face la adancimea de 1,0 cm si devine nula cand semintele se ingroapa la peste 3 cm adancime.

In raport cu marimea semintelor, exista pentru fiecare specie o anu­mita adancime de semanat, care asigura plantelor cele mai bune conditii de parcurgere a fazelor de crestere de la incoltire, pana la rasarire. Se­mintele foarte mici (de plop, salcie, anin, tuia etc.) se seamana practic neingropate sau, cel mult, acoperite cu un strat subtire (0,3-0,5 cm) de pamant sau nisip. La adancime mica, de 1,0-1,5 cm, se seamana semin­tele de molid, pin, larice si altele cu o marime aproximativ egala. Semin­tele mari, ca cele de stejar, castan, nuc etc., se seamana mai adanc, la 6—8 cm.

La una si aceeasi specie, adancimea opti­ma de semanat se stabileste tinand seama in plus de conditiile climatice, natura si starea de pregatire a solului, epoca de semanat etc. Astfel, in climate umede si reci, se seamana, de regula, la o adancime mai mica decat zonele uscate si calde. De asemenea, pe soluri grele, se seamana mai la suprafata decat pe cele usoare, expuse uscaciunii. Po­sibilitatea mentinerii solului intr-o stare de umiditate fa­vorabila, prin udatul artificial sau mulcire, reduce sensibil adancimea de semanat. In spa­tii adapostite, incorporarea semintelor in mediul nutritiv se face totdeauna mai aproape de suprafata. Pentru a feri semintele de inghet, semana­turile de toamna, in campul de cultura, se fac obisnuit la adancime mai mare decat cele de primavara.

La stabilirea adancimii de semanat trebuie sa se aiba in vedere ca factorii ecopedologici, care determina procesul de germinare-rasarire, intrunesc valori diferite pe profilul de sol. La suprafata, solul se incalzeste si se aeriseste usor, in schimb, este mai sarac in umiditate sau mai expus uscaciunii. Ca urmare, semanaturile executate la suprafata sau la mica adancime reclama intotdeauna ingrijiri mai atente, altfel, semintele pot li lipsite de apa necesara incoltirii, iar plantele, pe cale de rasarire, se usuca la aparitia perioadelor de seceta. De asemenea, plantulele provenite din seminte mici semanate la suprafata, au la inceput o inradacinare slaba, care se consolideaza greu, fara masuri de protejare.

In profunzime, solul este mai umed dar mai putin incalzit si aerisit. De aceea, chiar semintele mari, semanate prea adanc, peste limitele adan­cimii optime, mucegaiesc usor, datorita umiditatii ridicate, aeratiei mai slabe si temperaturii mai scazute.

Adancimea optima de semanat trebuie sa fie stabilita pentru fiecare specie, pe baza de experimentari si observatii, in conditii concrete de cultura.