Pregatirea semintelor pentru semanat - tratamente pentru stimularea germinatiei si activarea cresterii

Particularitatile procesului de germinare la semintele forestiere

Germinarea reprezinta procesul fiziologic de trecere a semintelor de la starea de repaus, de viata latenta, la starea de viata activa, care se pune in evidenta prin cresterea embrionului. Procesul de germinare incepe in anumite conditii de temperatura, apa si oxigen.

Embrionul se nutreste si creste, in faza germinarii, exclusiv pe seama substantelor de rezerva acumulate in cotiledoanele sau endospermul semintei. Dupa ce s-au consumat substantele de rezerva iar embrionul a crescut atat de mult incat a devenit o adevarata plantula cu radacina, tulpina si frunze verzi, incepe faza clorofiliana, cand tanara plantula este capabila sa se hraneasca, in continuare, din mediul inconjurator, folosind pentru sintetizare energia solara. Germinatia dureaza, prin urmare, atat timp cat embrionul creste pe seama substantelor de rezerva, fara a avea loc procesul de fotosinteza.

In cazul semintelor semanate, intervalul de timp in care se desfasoara germinarea si plantulele apar la suprafata solului pentru a trece la faza de nutritie clorofiliana, poarta denumirea de perioada de rasarire.

Dupa modul cum reactioneaza semintele forestiere in perioada de germinare si dupa pregatirea specifica pe care o reclama in vederea semanarii semintele forestiere se impart in trei categorii principale:

Seminte cu perioada scurta de germinare, care incoltesc si rasar curand dupa semanare, fara sa necesite o pregatire speciala in acest scop.

Seminte cu perioada lunga de germinare, care necesita stratificare, ca masura de pregatire pentru semanat.

Seminte cu perioada scurta de germinare dar cu invelis impermeabil, care necesita fortare.

Din prima categorie fac parte semintele de salcie, plop, molid, pin, cvercinee etc., care indata ce sunt pus in conditii prielnice de umiditate, temperatura si aerisire incep sa germineze iar plantula rasare dupa cateva zile sau saptamani de la semanare.

Din a doua categorie fac parte semintele care chiar si atunci cand sunt puse in conditii favorabile germinarii, rasar dupa mai multa vreme. Astfel, semintele de frasin, tei, paltin, cires, carpen, mar, par etc., nepregatite inainte de semanare, rasar abia dupa un an. Multe din semintele din aceasta categorie, recoltate in parga, inainte ca procesele de sinteza biochimica sa fi fost desavarsite, incoltesc curand dupa ce au fost puse in conditii prielnice de germinare. Recoltate dupa coacerea completa, aceste seminte necesita o pregatire speciala in vederea utilizarii lor in culturi.

Din a treia categorie fac parte semintele de salcam, gladita etc., care din cauza tegumentului alcatuit din celule comprimate si bogat impregnate cu substante ceroase, impiedica accesul apei si al aerului.

Stratificarea semintelor

Notiunea de stratificare are o dubla semnificatie. In primul rand, prin stratificare se intelege procesul fiziologic de scurtare a perioadei germinatie la semintele care incoltesc si rasar de regula in al doilea an de la semanare. In al doilea rand, aceasta notiune exprima operatia tehnica de asezare a semintelor in straturi succesive, alternand cu nisip sau alt material care retine apa.

Umiditatea in timpul stratificarii trebuie sa fie cea favorabila desfasurarii procesului de inbibitiei. Temperatura si durata de stratificare difera de la o specie la alta dar, in general, semintele umectate  trebuie supuse la frig (temperaturi pozitive coborate sau chiar negative), timp de una pana la cateva luni. Experimental, s-a constatat ca semintele de mar, par, stratificate 2-3 luni la temperaturi de 0-5sC, germineaza in cateva zile la temperaturi de 18-20sC. In schimb, tratate insuficient la umed-frig sau stratificate la temperaturi ridicate si constante, de 20sC, semintele nu germineaza.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Rolul oxigenului in procesul de stratificare este, de asemenea, important. Cele mai bune rezultate se obtin cand stratificarea se face la o atmosfera care contine cel putin 4 -5% oxigen.

Alternanta temperaturii in timpul stratificarii are pentru unele specii un efect mai favorabil decat temperatura scazuta continua.

Semintele forestiere se stratifica in nisip sau turba maruntita, in straturi alterne sau amestecate intim cu nisipul sau turba. Stratificarea se poate face in santuri de pamant sau in lazi special confectionate.

Fortarea semintelor

Semintele cu tegument impermeabil se intalnesc frecvent la plante din familia leguminoaselor (salcam, gladita, sofora) dar nu lipsesc nici la alte specii. In conditii naturale, permeabilizarea tegumentului se produce prin vietuirea lor prelungita in pamant umed, unde sunt expuse inevitabile diferitelor substante si reactii chimice., alternantelor de temperatura etc. Trecerea semintelor prin tubul digestiv al animalelor sau incendiile de suprafata pot avea acelasi efect: permeabilizarea tegumentului.

Artificial, permeabilizarea tegumentului se realizeaza prin diferite procedee de fortare:

Fortarea mecanica reprezinta procedeul prin care permeabilizarea se obtine in urma unor leziuni provocate sau a unor incizii practicate in tegument. Pentru cantitati mari de seminte se folosesc asa-numitele scarificatoare, cu ajutorul carora se provoaca zgarierea tegumentului. Un scarificator simplu este alcatuit dint-o toba de forma hexagonala, captusita la interior cu un material abraziv. Prin invartirea scarificatorului, semintele se freaca de peretii acestuia si sunt astfel vatamate mecanic. Semintele scarificate  pot fi pastrate in continuare, fara a-si pierde capacitatea de germinare.

Fortarea hidrotermica presupune tratarea semintelor cu apa calda (apa la temperatura de 50-60sC) sau fierbinte timp de cateva minute. Semintele fortate se zvanta si apoi se seamana imediat, altfel isi pierd capacitatea de germinare.

Fortarea chimica se bazeaza pe actiunea coroziva sau solventa a unor substante chimice. Astfel, actiunea coroziva a acidului sulfuric diluat are ca efect subtierea si deci permeabilizarea tegumentului. Eterul, xilenul sau acetona solubilizeaza stratul subtire de ceara ce acopera tegumentul semintelor.

Tratamente pentru stimularea germinatiei si activarea cresterii

In cultura plantelor, se cunosc azi numeroase metode de actiune asupra semintelor, dintre care, unele au ca efect stimularea capacitatii de germinatie, rasarirea mai rapida si uniforma, iar altele determina, in plus, sporirea vitalitatii si a vigorii de crestere a plantulelor rezultate.

In consecinta, semintele tuturor speciilor forestiere pot fi supuse, facultativ, inainte de semanare, unor tratamente speciale care s-au dovedit eficiente pentru obtinerea unei bune reusite a culturilor.

Umectarea semintelor inainte de semanare, realizata prin tinerea lor in apa sau stropirea repetata, constituie un procedeu accesibil care usureaza si grabeste imbibitia, prima faza a procesului de germinare. Semintele umectate rasar mai devreme.

Prerefrigerarea are un efect favorabil la unele specii. De exemplu, semintele de pin strob, umezite suplimentar si tinute 2-3 saptamani la temperaturi negative, germineaza mai repede. Semintele de duglas tinute 7-10 zile la temperaturi de 5-10sC  germineaza de asemenea mai repede. Semintele de ienupar se pun in acelasi scop in apa expusa la inghet.

Stratificarea – obligatorie la o anumita categorie de seminte – poate fi extinsa si aplicata pentru accelerarea si uniformizarea incoltirii, la multe specii.

Tratarea semintelor cu solutii de microelemente (B, Co, Mn, Cu, Zn, etc.) are influenta favorabila asupra capacitatii de germinatie, asupra cresterii si procentului de prindere al puietilor plantati.

Tratarea semintelor cu stimulenti fizici: radiatii ionizate, radiatii electromagnetice, unde ultrasonore, poate contribui la stimularea germinatiei. Asemenea procedee trebuie folosite insa numai dupa o cunoastere in detaliu a efectelor.

Tratamentele cu stimulanti de crestere (substante de crestere, fitohormoni sau biostimulatori naturali si sintetici).