Materiale de impadurire si modalitati de instalare artificiala a padurii - semintele, butasii, instalarea sub adapost

In lucrarile de impadurire se utilizeaza ca material de impadurire puietii, semintele si butasii.

Puietii reprezinta principalul material de impadurire folosit la instalarea artificiala a padurii. Dupa inaltime acestia se clasifica in patru categorii: cu talie mica, talie semimijlocie, talie mijlocie si talie mare. Cu cat puietii sunt de talie mai mica cu atat ponderea utilizarii lor este mai mare. Puietii de talie mare se utilizeaza pentru aliniamente, spatii verzi si extrem de rar la impaduriri in fond forestier. Puietii de talie mijlocie, semimijlocie se utilizeaza la completari intarziate, la lucrari de refacere, substituire. Puietii de talie mica sunt larg utilizati la toate categoriile de lucrari.

In raport cu natura materialului de reproducere utilizat, se deosebesc:

Puieti din samanta, obtinuti prin inmultire generativa

Puieti din butasi, marcote etc. obtinuti prin inmultire vegetativa sau restitutie.

Dupa modul de prezentare a sistemului de radacini, puietii pot fi cu radacini nude sau cu radacini protejate. Puietii cu radacini protejate se obtin prin extragerea puietilor din sol impreuna cu volumul de pamant in care a crescut si s-a dezvoltat sistemul lor de radacini. In ultimul timp se produc si puieti containerizati, crescuti de la inceput in diferite tipuri de recipiente si substraturi nutritive artificiale, impreuna cu care se si planteaza.

Semintele forestiere, selectionate si ameliorate genetic, reprezinta in prezent principalul material de reproducere si multiplicare al speciilor lemnoase. Date fiind costurile ridicate la care se obtin semintele selectionate si ameliorate, acestea sunt utilizate in principal la obtinerea puietilor de plantat si mai rar ca material de impadurire, prin semanarea lor direct in solul terenului de plantat.

Butasii reprezinta principalul material de multiplicare pe cale vegetativa a speciilor lemnoase. Acest mod de regenerare reprezinta unica cale de inmultire a clonelor selectionate de plopi euramericani. In unele situatii, in conditii stationale favorabile, butasii pot fi folositi si ca material de impadurire (cel mai adesea la salcie).

Culturile forestiere pot fi instalate prin plantare, semanaturi directe sau butasiri directe.

Plantarea reprezinta metoda cea mai utilizata. Ea consta in transplantarea puietilor pe terenul de impadurit, adica incorporarea radacinilor acestor puieti (cu radacini nude sau protejate) in solul terenului.

Semanaturile directe reprezinta metoda prin care semintele se distribuie si se incorporeaza direct in solul terenului de impadurit. Metoda este putin aplicata in conditiile tarii noastre, datorita numeroaselor dezavantaje pe care aceasta le are.

Butasirile directe reprezinta o metoda prin care butasii se incorporeaza in solul terenului de impadurit. Din acesti butasi, prin restitutie, vor rezulta puietii ce vor alcatui noua cultura forestiera. Metoda este putin utilizata in lucrarile curente de impaduriri dar prezinta importanta in cazul culturilor specializate: rachitarii, culturi de arbusti fructiferi, etc.

Metodele de instalare enumerate se pot aplica fie separat, fie combinat (de exemplu semanaturi directe pentru unele specii si plantatii pentru altele).

Instalarea culturilor forestiere se poate face sub adapost, la adapost sau in teren descoperit, in functie de particularitatile speciilor corelate cu specificul fitoclimatic si edafic al lucrarilor de impadurit.

Instalarea sub adapost se adopta in cazul speciilor mai delicate, cu temperament de umbra sau cand culturile forestiere sunt instalate in statiuni mai putin favorabile sub raport climatic speciilor din compozitia de impadurire propusa. La aceasta metoda se recurge frecvent in cazul bradului si fagului, indiferent de metoda de impadurire folosita (plantatii sau semanaturi directe) si uneori chiar si in cazul gorunului, mai ales daca se folosesc semanaturile directe.

Instalarea la adapost presupune asigurarea unei protectii cel putin laterale exemplarelor care vor constitui viitorul arboret. Dupa modul in care se intervine in arboretul existent, instalarea culturilor se face in culoare sau in ochiuri. Aceasta modalitate de instalare este recomandata la refacerea arboretelor degradate de cvercinee sau substituirea arboretelor derivate cu specii de amestec (carpinete, teisuri, etc.) care populeaza statiuni de cvercinee (sleauri). Tot in acest mod se recomanda sa se intervina in cazul arboretelor degradate cu functii speciale de protectie sau in cazul refacerii arboretelor afectate de uscare anormala.

Instalarea in teren descoperit, pe o suprafata relativ mare, este specifica impaduririlor propriu-zise. Aceste suprafete provin in urma taierilor rase concentrate (in molidisuri, plopisuri, pinete) sau in urma calamitarii unor arborete (prin incendii, doboraturi sau rupturi masive, etc.).

In functie de natura lucrarilor de impadurire si de modalitatea de interventie cu lucrari de exploatare, instalarea padurii pe un anumit teren se poate realiza intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Astfel, unele lucrari se realizeaza intr-o singura interventie (impaduririle propriu-zise, reimpaduririle propriu-zise sau completarea regenerarilor naturale) iar altele se efectueaza etapizat, pe o perioada de mai multi ani, ca urmare a combinarii metodelor de impaduriri (semanaturi directe si plantatii) sau datorita modului de exploatare a masei lemnoase (deschiderea de culoare sau ochiuri se face in doua-trei etape, la intervale de 4-8 ani intre etape, perioada necesara pentru a realiza reusita definitiva a culturilor realizate in ochiurile sau culoarele deschise anterior).