Controlul calitatii semintelor - formarea probelor pentru controlul calitatii semintelor

Calitatea semintelor

Semintele de calitate superioara produc puieti sanatosi si vigurosi, in timp ce, in aceleasi conditii stationale, semintele de calitate slaba rasar mai greu si duc la obtinerea unor puieti firavi.

Aprecierea calitatii semintelor se face dupa insusirile lor genetice, fizice si germinative.

Calitatea genetica a semintelor depinde de atentia acordata alegerii suprafetelor surse de seminte si aplicarii metodelor de ameliorare.

Inca de la recoltare, semintele recoltate dintr-o anumita baza seminologica, se separa si formeaza un lot de seminte pentru care se intocmeste un certificat de provenienta, certificat care insoteste lotul de seminte si in care se consemneaza principalele caracteristici climato-edafice ale locului de origine si unele date esentiale cu privire la vegetatia forestiera.

Insusirile fizice ale lotului de seminte sunt redate de caracteristicile individuale (forma, marimea, greutatea, continutul in apa) pe care le au semintele si puritatea acestora. Insusirile fizice pot fi determinate prin analize de laborator si exprimate prin indici calitativi.

Insusirile germinative sunt cele mai importante insusiri biologice ale semintelor folosite ca material de reproducere. O samanta se considera germinabila daca in ea pot avea loc transformari biochimice si procese fiziologice care sa trezeasca embrionul la viata activa si sa determine cresterea acestuia in conditii prielnice de germinare. Aspectul sanatos al semintei si embrionului si modul cum acestea reactioneaza la anumite tratamente fizice sau chimice pot indica, de asemenea, daca o samanta este sau nu germinabila. Calitatea unui lot de seminte este cu atat mai buna cu cat procentul semintelor germinabile este mai mare. Capacitatea de germinare se poate determina in laborator si se exprima printr-o serie de indicatori de calitate.

Formarea probelor pentru controlul calitatii semintelor

La determinarea, in laborator, a indicilor calitativi ai semintelor, se lucreaza cu probe de dimensiuni mici extrase din fiecare lot uniform de seminte, lot ce poate avea uneori o cantitate mare de seminte. De exemplu, la molid, pentru determinarea calitatii unui lot (care poate fi de sute de kilograme) sunt necesare aproximativ 100 g de seminte.  Din acestea, capacitatea de germinare se determina utilizand o proba de 400 de seminte iar pentru determinarea puritatii se utilizeaza 10 grame de seminte. Deci, asigurarea reprezentativitatii este foarte importanta la recoltarea probelor ce se trimit la laborator.

Metodologia de alcatuire a probelor indica, pentru fiecare specie, marimea probei care trebuie trimisa la laborator, denumita proba medie (marime standardizata).

Pentru alcatuirea probei medii se ia din lotul de seminte o proba generala, de cel putin opt ori mai mare. Proba generala este alcatuita din cat mai multe probe elementare, luate cu mana sau cu diferite sonde din diferite parti ale lotului de seminte. Proba generala se omogenizeaza bine prin amestecare iar apoi semintele se aseaza intr-un strat subtire de forma patrata. Patratul se imparte in patru sferturi de forma triunghiulara trasand cu o rigla cele doua diagonale. Semintele din doua sferturi opuse se indeparteaza iar celelalte doua sferturi se omogenizeaza din nou si operatia se repeta pana ce semintele dintr-un singur triunghi ajung la cantitatea necesara pentru probele de laborator. Din ultimele triunghiuri opuse se formeaza doua probe medii, din care una se trimite la laborator iar cealalta, se pastreaza la detinatorul lotului de seminte, pentru o eventuala confruntare in caz de litigiu. Probele se ambaleaza in saculete de panza si in cutii de carton (placaj), insotite de certificatele de provenienta si procesele verbale de recoltare a probei.

Insusirile fizice ale semintelor

Unele insusiri fizice (puritatea, porozitatea, capacitatea de curgere si autosortare, higroscopicitatea si conductibilitatea termica) se refera la masa totala de seminte iar altele se raporteaza numai la semintele pure (masa, umiditatea).

Puritatea exprima procentual proportia semintelor pure (a) din masa lotului (b).

Puritatea se determina in laborator pe baza unor probe de lucru extrase, prin metoda sferturilor, din proba medie. Probele de lucru se cantaresc cu balante de precizie iar apoi se separa semintele pure si impuritatile (seminte evident vatamate mecanic, seminte din alta specie, frunze, pedunculi, pamant, nisip etc.) care se cantaresc din nou. Prin raportarea masei semintelor pure la masa initiala a lotului de lucru se obtine puritatea.

Capacitatea de curgere si autosortare a masei de seminte este redata de forma, marimea si greutatea semintelor ca si de proportia si natura impuritatilor. Capacitatea de curgere se apreciaza prin unghiul taluzului natural format de o gramada de seminte care se obtine prin caderea semintelor printr-o palnie pe o suprafata plana. In timpul cand curg, datorita lipsei de omogenitate, are loc autosortarea semintelor, adica separarea lor spontana, dupa forma, marime si greutate.

Porozitatea exprima totalitatea spatiilor dintre componentele solide (seminte, impuritati), ocupate cu aer si se determina prin raportul dintre volumul golurilor intergranulare (v) si volumul total  al masei de seminte (w). Cunoasterea porozitatii este importanta pentru tehnica pastrarii semintelor.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Conductibilitatea termica reprezinta fenomenul de propagare a caldurii, din aproape in aproape, prin masa de seminte. Se exprima prin coeficientul de conductibilitate termica, redat prin cantitatea de caldura care trece, in regim permanent, printr-un cub de seminte cu latura de un metru, in timp de o ora, la diferenta de temperatura intre inceput si sfarsit de 1sC (kcal/m.h.grd.)

Coeficientul de conductibilitate termica al masei de seminte este redus (0,12-0,20), deoarece proportia golurilor intergranulare este mare (38-81%) iar conductibilitatea termica a aerului este mica (0,02).

Higroscopicitaatea semintelor este redata de capacitatea acestora de absorbtie si desorbtie a umiditatii din atmosfera inconjuratoare. Sensul in care se produce schimbul de umiditate depinde de continutul de apa al semintelor, de temperatura si umiditatea relativa a aerului. Prin procesele de absorbtie si desorbtie in aer liber se ajunge, dupa un timp, la starea de echilibru dinamic, stare in care umiditatea semintelor este echivalenta cu cea din atmosfera. Umiditatea de echilibru pateu fi favorabila sau defavorabila conservarii semintelor.

Masa a 1000 de seminte (M₁₀₀₀) constituie un indicator foarte important, standardizat. Cu cat masa este mai mare cu atat calitatea lotului e mai buna. Determinarea acestui indicator se face prin cantarirea exacta a 4 repetitii de cate 100 de seminte. Media masei obtinute, inmultita cu 10 reprezinta M₁₀₀₀.

Numarul de seminte la kilogram (N_kg) se deduce din masa a 1000 de seminte: . Cu cat numarul de seminte este mai mare cu atat proportia semintelor mici si seci este mai ridicata.

Umiditatea sau continutul in apa al semintelor se determina mai ales pentru a se asigura conditii corespunzatoare de conservare. Pentru determinarea umiditatii semintele (cele mici intregi iar cele mari maruntite) se usuca in etuve la 105sC, pana ce greutatea nu se mai modifica. Notand cu G greutatea inainte de uscare si cu G₁ greutatea dupa uscare, umiditatea (U) se calculeaza cu formula:

Determinarea capacitatii de germinare prin metoda fiziologica

Scopul determinarii capacitatii de germinatie este de a obtine date informative asupra valorii semintelor din punct de vedere al insusirii de a incolti si de a da plantule viabile in conditii favorabile de vegetatie.

Insusirile germinative se determina in laborator prin metoda fiziologica, pe baza rezultatelor obtinute prin analiza capacitatii de germinare a patru probe (repetitii) de cate 100 de seminte.

Semintele se aseaza in ordine pe patul de germinatie (pat din hartie sugativa, tesatura de bumbac sau nisip) in conditii de umiditate, temperatura si aerisire favorabile declansarii germinatiei. Aceste conditii se asigura in laborator prin folosirea unor aparate speciale: germinatoare, termostate sau vase de vegetatie.

Semintele din probele de analiza nu germineaza toate odata. In masa se seminte exista si seminte seci, lipsite de embrion sau chiar seminte pline, aparent sanatoase, care nu incoltesc oricat de mult s-ar tine in germinator. Semintele germinabile incoltesc esalonat, in functie de provenienta, mod de prelucrare, durata si conditiile de pastrare.

Germinarea semintelor se verifica zilnic sau la intervale de 4, 7, 10, 14, 21, 28, .. zile. Se considera germinate semintele a caror radicela a strapuns invelisul si are o lungime egala cu dimensiunea cea mai mare a semintelor. Rezultatele verificarilor se cosemneaza in fisele de observatie pentru fiecare repetitie. Cu datele obtinute se calculeaza: perioada de germinatie, germinatia tehnica si absoluta, energia germinativa, puterea de rasarire si valoarea culturala.

Perioada de germinatie, reprezinta intervalul de timp mediu necesar pentru germinatia semintelor, exprimat in zile. Perioada de germinatie se calculeaza cu formula:

unde n₁, n₂, n₃, . reprezinta numarul de seminte germinate dupa T₁, T₂, T₃, . zile

Germinatia tehnica (G_t) reprezinta capacitatea semintelor de a germina in decursul perioadei de germinatie si se calculeaza, pentru o repetitie, prin raportul dintre numarul semintelor germinate a si numarul total de seminte puse la germinat b, cu formula:

Pentru lotul de seminte, germinatia tehnica se calculeaza ca medie aritmetica a rezultatelor obtinute cu formula de mai sus in patru repetitii.

Germinatia absoluta (G_a), se determina in mod analog, numai ca se raporteaza la totalul semintelor pline:

unde s reprezinta numarul semintelor seci.

Energia germinativa (E_g), denumita si iuteala sau viteza de germinatie, reda capacitatea semintelor de a germina in prima treime a perioadei de germinare. Valoarea energiei germinative se stabileste ca la germinatia tehnica, numai ca a reprezinta numarul semintelor germinate in prima treime a perioadei de germinatie.

Puterea de rasarire exprima proportia semintelor germinate si rasarite in sol din totalul celor semanate. Valorile puterii de rasarire sunt intotdeauna mai mici decat cele ale capacitatii de germinatie determinate in conditii de laborator. Aceasta diferenta se explica prin faptul ca in teren nu se pot mentine usor regimurile optime ale factorilor de germinatie, iar solul, prin caracteristicile lui (textura, structura, grad de afanare) opune rezistenta iesirii plantulelor la suprafata. De asemenea, o serie de daunatori biotici si abiotici pot vatama o parte din plantulele semanate.

Valoarea culturala (V)este un indice calitativ de sinteza de care se tine seama la stabilirea normelor de semanat. Se calculeaza pe baza valorilor obtinute pentru puritate (P), germinatia tehnica (G_t) si energie germinativa (E_g) cu formula:

  sau  

Determinarea potentei germinative

Vitalitatea semintei poate fi pusa in evidenta nu numai prin provocarea germinatiei si prin examinarea atenta a partilor sale componente si indeosebi a celor interne. Vitalitatea poate fi apreciata si dupa modul cum reactioneaza tesuturile embrionului la diferite tratamente chimice sau fizice.  Analiza semintelor pentru determinarea potentei germinative dureaza mult mai putin prin aceste metode (cateva ore, maxim 2-3 zile), ceea ce constituie un avantaj fata de metoda fiziologica.

Metoda biochimica presupune tratarea embrionilor, extrasi din semintele celor patru repetitii analizate, cu reactivi care au proprietatea de a colora fie celulele vii, fie cele moarte. De exemplu, unii coloranti (indigo-carmin, fucsina) strabat si coloreaza celulele moarte. Unele substante (sarurile de tetrazoliu, selenitul de sodiu, iodo-iodura de potasiu) coloreaza celulele vii.  Prin observarea embrionilor tratati acestia se pot clasifica in embrioni usor viabili si embrioni neviabili.

Metoda iradierii presupune tratarea semintelor decorticate sau a embrionilor cu radiatii ultraviolete produse de o lampa de cuart cu mercur. Vitalitatea semintelor se apreciaza in raport cu intensitatea de colorare sub influenta acestor radiatii.

Metoda organoleptica se bazeaza pe examinarea aspectului exterior si interior al semintelor. Culoarea si starea tegumentului, mirosul si gustul miezului pot servi ca indicatii pretioase asupra calitatii semintelor.

Metoda transparentizarii este aplicabila la semintele marunte, cu invelis subtire si embrioni foarte mici (mesteacan, anin, tuia). In acest caz, semintele transparentizate, prin tratarea lor cu un amestec de alcool si glicerina, se pun pe un geam puternic luminat dedesubt si se examineaza prezenta si starea embrionului.

Metoda roentghenografiei permite examinarea structurii interioare a semintelor prin radiografiere, fara sa se recurga la sectionare.

Organizarea controlului calitatii semintelor si standardizarea lor

Controlul calitatii semintelor se face in laboratoare special autorizate, dotate cu aparatura si personal calificat. Aceste laboratoare elibereaza buletine de analiza in care inscriu valorile indicilor calitativi analizati. Metodele de analiza, indicii calitativi minimi necesari pentru semintele admise in cultura sunt valori standardizate.