Plantaje pentru producerea de seminte forestiere

Plantajele sau plantatiile semincere, instalate sub forma unor „livezi” de arbori, sunt culturi forestiere speciale, destinate in exclusivitate producerii de seminte forestiere ameliorate genetic.

In plantaje, ameliorarea genetica este complexa si ea se asigura prin selectia fenotipica si inmultirea arborilor plus, prin incrucisarea acestora si controlul descendentilor. Ca urmare, semintele obtinute din plantaje sunt rezultatul incrucisarii realizate numai intra arbori exceptionali. Valoarea lor genetica este superioara celei rezultate din rezervatii deoarece ecartul selectiei este mai ridicat, alegerea individuala a arborilor plus se face dupa mai multe caracter principale iar interfecundarea se produce in conditii de izolare totala fata de polen strain.

Incrucisarea arborilor plus se realizeaza obisnuit in:

plantaje de clone – plantaje in care arborii plus se multiplica pe cale vegetativa, prin altoire

plantaje de familii – plantaje in care arborii plus se inmultesc din samanta rezultata in urma polenizarii libere sau controlate.

Plantajele de clone sunt mai avantajoase si mai raspandite deoarece prin acestea intr-un timp scurt se obtine un maxim de castig genetic.

Plantajele prezinta numeroase avantaje:

in plantaje fructificatia incepe mai devreme (1-15 ani de la instalare, in functie de specie) iar productia de seminte este mai frecventa si mai abundenta decat in rezervatii.

In plantaje  se pot aplica cu eficienta masuri si tratamente menite sa sporeasca productia de seminte

Exemplarele din plantaje pot fi mentinute la inaltimi reduse (8-10 m), printr-o conducere si ingrijire corespunzatoare, ceea ce usureaza considerabil recoltarea semintelor

Alegerea potrivita a locului de instalare a plantajului este o conditie esentiala pentru obtinerea unor recolte bogate si la intervale cat mai scurte. Plantajele trebuie instalate in conditii climato-edafice cat mai corespunzatoare cerintelor ecologice ale speciilor cultivate. Climatul trebuie sa fie in general mai bland decat al regiunii in care vegeteaza arborii plus alesi iar solul sa aiba potential productiv ridicat. Terenul este bine sa fie neted si usor inclinat, situat in apropierea unor cai de comunicatie. De asemenea, terenul trebuie sa fie complet izolat de polen strain. Terenul ales pentru plantaj se curata de vegetatie, se desfunda la 30-40 cm si se pregateste timp de un an sub forma de ogor negru sau ogor cultivat. In plantajele de clone, exemplarele altoite se planteaza cu pamant la radacina, in gropi la distante ce variaza de la 4 x 4 m pana la la 8 x 8 m, in functie de specie. In plantajele de familii, care se raresc ulterior, distanta de plantare poate fi la inceput mai mica (de 2-3 m).

Conducerea si ingrijirea bazelor semiologice

In bazele semiologice constituite se aplica un complex de lucrari menite sa stimuleze procesul de fructificatie. Interventiile urmaresc scurtarea varstei de fructificare (in rezervatii), reducerea periodicitatii fructificatiei si obtinerea unor cantitati cat mai mari de seminte, cu calitati superioare.

Principiile si metodele care stau la baza stimularii fructificatiei sunt urmatoarele:

o       Asigurarea unor conditii optime de vegetatie prin aplicarea unui sistem rational de lucrare si intretinere a solului, imbinat cu ingrasarea si eventual cu irigarea acestuia.

o       Dozarea luminii pentru stimularea procesului de fotosinteza, prin operatii de rarire in rezervatii si respectarea schemelor corespunzatoare de plantare in plantaje, ca si prin operatii de taiere in coroana.

o       Activarea cresterii vegetative in perioada tineretii si atenuarea acesteia in preajma si in cursul fenofazei de diferentiere a mugurilor, la arborii ajunsi la etapa maturitatii. Acest obiectiv se realizeaza prin aplicarea diferentiata a ingrasamintelor, prin asigurarea umiditatii optime in fiecare perioada de varsta si fenofaza de crestere sau reproducere, prin taieri in coroana si prin prevenirea daunelor provocate de factori biotici sau abiotici.

o       Asigurarea conditiilor favorabile de inflorire, formare si cresterea fructelor, pe baza unei abundente de hrana care sa inlesneasca procesele biochimice de sinteza specifice si eventual prin stropiri cu stimulenti de crestere.