Retrocedarea de catre stat a padurilor spre fostii proprietari - urmarile despaduririlor

Retrocedare si exploatare;

In anul 1991, in baza legii 187/1945 pentru infaptuirea legii agrare, o comisie locala a intocmit tabele manuale ce cuprindeau locuitori care erau indreptatiti spre a fi improprietariti cu teren forestier. La inceputul tabelului scria:

„Un numar de 761 locuitori sunt indreptatiti la improprietariri pe categorii in completarea lotului de 5 ha.” Acest tabel s-a calculat in raport cu suprafetele pe care acesti locuitori le detineau deja.

In urma acestei legi, 654 locuitori au fost pusi in posesie cu suprafete cuprinse intre 7 ari (0,007ha) si 5 ha.

Ca urmare o suprafata de 1290 ha din fondul forestier public urma sa treaca in posesia celor 654 locuitori ceea ce facea ca suprafata de 7618,1 ha ce se afla sub protectia ocoalelor sa scada la 6328,1 ha.

Acest lucru nu s-a intocmit in totalitate deoarece in improprietarirea din 1991 nu s-au retrocedat decat 184,3 ha, locuitorii primind suprafete intre 0,007 - 1ha. Abia 15 ani mai tarziu, cei care au fost indreptatiti spre improprietarire sau urmasii acestora au primit restul de maxim 4 ha.

Chiar daca acum cele 1290 ha nu mai erau proprietate publica totusi ocoalele silvice aveau puterea de a regulariza exploatarea lemnului de catre locuitori. Ele au fost imputernicite sa marce anual un anumit volum de material, care diferea in functie de suprafata si sa dea amenzi daca se faceau taieri ilicite.

Amenzile erau destul de ridicate dar nu variau in functie de cantitatea de material exploatat ceea ce a facut ca acest lucru sa fie luat ca punct slab si sa se taie cu rasul pentru ca oricum amenda era aceeasi pentru orice volum.

Au aparut asa numitii patroni care dupa ce au platit amenzile au inceput comertul cu lemn. Vazand ca acest lucru se extinde au inceput sa se dezvolte si sa faca asociatii particulare, asociatii familiare, societati comerciale, toate dezvoltandu-se pe baza materialului lemnos.

Amenzile au crescut dar tot nu s-a facut o diferentiere intre cantitatile de lemn taiate ceea ce a facut ca in scurt timp mare parte din padurea care a fost retrocedata sa se transforme in pasune subalpina.

Astazi, din ceea ce s-a retrocedat in 1991-1992 nu au mai ramas decat foate putine parcele exploatate rational si asta datorita persoanelor care fie nu aveau nevoie de bani, fie le era frica sa plateasca amenzi, fie pentru ca se bucurau sa aiba grija de padure si de mediu dar acestia au fost foarte putini.

Cum aceste parcele s-au exploatat foarte repede, aceste societati au continuat sa prelucreze cheresteaua cumparand prin licitatie parcele propuse pentru regenerare scoase spre vanzare de  catre ocoalele silvice. Aceste parcele se taiau mai regularizat datorita normelor viguroase impuse de catre conducerea silvica ceea ce a facut ca aceste societati sa duca o existenta minima.

Odata cu punerea in posesie din anul 2006, acestea nu numai ca au inceput sa isi reia activitatea mai intens dar au aparut si altele mai mici.

In imaginea de mai jos se vede aparitia si dezvoltarea gaterelor si a mecanismelor de prelucrare primara a lemnului, iar acestea nu sunt decat din satul Farcasa

Sursa: Primaria comunei Farcasa

Gater  Banzic

Acestea din urma au aparut ca fiind necesare pentru aprovizionarea societatilor mai mari, sau pentru comert local dar, in timp li s-au adaugat celorlalte facandu-le chiar concurenta.

Foarte multi dintre cei care primeau parcelele din fondul forestier exploatau lemnul personal si il vindeau la cei care aveau gatere, banzice si circulare, acestora adaugandu-li-se altii care vindeau proprietatea cu totul acestor societati.

Pana in 1991 exploatarea se facea de catre stat cu oameni angajati cu carte de munca. De la aceasta data, exploatarile se desfasurau in paralel si de societatile particulare.   Politica statului era ca extragerea materialului lemnos sa se faca pana la tulpini si ramuri de 5 cm. Curatirea terenului ramas se facea prin strangerea in movile a ramurilor sub acest diametru fara a afecta dezvoltarea naturala a semintisurilor.

Societatile private nu aveau nevoie decat de materialul brut, varfurile, ramurile, tulpini mai mici de 10 cm fiind lasate la voia sortii la locul exploatarii.

Au inceput sa se faca rute de acces prin padure fara sa se mai tina cont de natura solului sau de ingrijirea semintisului, taindu-se totodata si arborii tineri.

Cale de acces improvizata     „Resturi” ce nu au mai fost curatate

Imagini preluate de la fata locului

Daca inainte, lucratorii forestieri lucrau cu carte de munca, odata cu aparitia acestor cai alternative de a castiga bani, au fost nevoiti sa lucreze „la negru” promovandu-se astfel si munca ilicita.

Fiind mai bine platiti foarte multi dintre lucratorii profesionisti au preferat sa lucreze la particular deoarece erau mai bine remunerati si nu li se mai impuneau atat de multe cerinte si tocmai acest factor a facut ca munca sa fie facuta doar in scopul exploatarii si nu si a curatirii parcelelor.

La ora actuala cele mai multe dintre parcelele care au fost retrocedate apar ca fiind adevarate terenuri de depozitare a gunoiului, un peisaj ingrozitor de care nu mai tine nimeni cont.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Desi se fac periodic razii ale Protectiei Mediului in zona, iar amenzile sunt usturatoare, totusi gaterele ce transforma lemnul in cherestea, nu contenesc in a depozita rumegusul pe malurile paraurilor sau chiar pe malul Bistritei creand adevarate halde.

Depozite de rumegus pe malul P. Farcasa

Materialul lemnos este scos de catre tractoare la marginile drumurilor forestiere de unde acesta trebuie transportat cu ajutorul remorcilor catre centrele de colectare si prelucrare (gatere si banzice).

Lemnul este scos aproape brut si de aceea, pentru a putea fi transportat si din nevoia de eficienta[1], materialul inutil este lasat la voia intamplarii pe marginile drumurilor cu scopul de a putrezi.

La inceput, remorcile erau incarcate de catre ifroane dar cum aceasta insemna sa se transporte si remorci si ifroane pe marginile paraurilor s-a renuntat la ea si s-au cumparat remorci cu macarale proprii care incarca lemnul singure ceea ce a facut ca eficienta sa creasca si implicit productia sa dea un randament mai ridicat deoarece erau momente cand datorita numarului mare de gatere chiar in cadrul aceleiasi societati, acestea stateau degeaba din lipsa de material.

In imaginile urmatoare sunt prezentate „resturi” care sunt lasate pe marginea drumurilor si mijloacele de scos la drum si transport:

Imagini cu „resturi” pe marginile drumurilor forestiere

Transportul lemnului

Ca urmare a acestor exploatari ce se fac cu rasul, peisajul care inainte era majoritar de padure s-a transformat treptat in unul de pasune care a fost fie ingradit fie a ramas loc de pascut a vitelor de la stanile din zona.

Pe langa proprietatile care acum au devenit private, ocoalele silvie scot si ele anual parcelele propuse pentru regenerare. Acestea sunt cumparate de societatile din zona si exploatate. Ca urmare a acestor exploatari care merg in paralel, ocol-privat, s-a ajuns ca la ora actuala fondul forestier sa nu mai aiba o suprafata decat de 6231 ha din 7618,1 cat au avut ele la sfarsitul anilor 80.

Urmarile despaduririlor

Urmarile despaduririlor nu pot fi decat negative si constau mai ales in alunecari de teren care in ultimul timp se produc din ce in ce mai des pe aproape toti versantii in care au avut loc despaduriri. Ele iau nastere aproape dupa fiecare ploaie torentiala sau care are o durata mai lunga.

O alta consecinta a despaduririi este aceea ca ploile devin din ce in ce mai reci si mai violente totodata marindu-se amplitudinea termica intre zi-noapte si iarna-vara.

Sezoanele de trecere de la vara la iarna incep sa nu se mai simta, aceasta trecere facandu-se de cele mai multe ori rapid in doar cateva zile sau saptamani. Iarna a inceput sa fie mai secetoasa si mai friguroasa iar vara temperaturile devin insuportabile.

Datorita frecventai mari a curselor care se fac zilnic pe drumurile forestiere care de cele mai multe ori merg paralel cu cursurile paraurilor, malurile acestora se fisureaza iar la ploi torentiale actioneaza eroziunea laterala care de multe ori sapa rupand intreaga cale de acces, mai ales in curbe.

La marirea debitului Bistritei si afluientilor acesteia, rumegusul depozitat pe malurile lor este luat de ape si transportat in aval ceea ce face ca si apele curgatoare sa fie poluate inclusiv vietuitoarele din ele.

Fauna incepe sa se retraga si sa se refugieze spre alte locuri, acestea disparand odata cu disparitia ecosistemului in care s-au dezvoltat

Desi se cunosc toate consecintele taierilor masive, desi normele de protectie sunt inca in vigoare si pedepsele sunt foarte aspre, locuitorii continua sa exploateze fara sa se gandeasca la viitorul copiilor si a celor de vor veni dupa ei.

Concluzii

In lucrarea de fata se pune in discutie exploatarea forestiera din comuna Farcasa, judetul Neamt  si consecintele ei.

Din expunerea celor prezentate mai sus, reies urmatoarele concluzii:

Datorita altitudinii mari la care se afla aceasta comuna si datorita factorilor geo-pedo-climatici, aceasta zona se incadreaza in etajul vegetatiei de amestec, fag - molid la baza si de conifere, molid si brad, in partile mai inalte.

In cursul raului Bistrita, se formeaza frecvent inversiuni termice ceea ce face ca uneori molidul sa coboare pana pe malurile ei, iar fagul sa urce la altitudini mai mari, mai ales pe partile mai insorite.

Pana in anul 1948 cand marea parte a padurii a apartinut succesiv boierilor moldoveni, Manastirilor Rasca si Slatioara, Domeniului Coroanei, exploatarea lemnului nu se facea decat pentru imediata nevoie a calugarilor sau pentru vanat si pasune practicandu-se taieri izolate de arbori pentru necesitati gospodaresti.

Mai tarziu datorita inlesnirilor oferite de posibilitatea transportarii materialului lemnos pe raul Bistrita, s-au practicat taieri selective pentru formarea lemnului necesar catargelor pentru corabiile turcesti sau grecesti.

Dupa ce aceasta a intrat in posesia statului, acesta a inceput sa intocmeasca amenajamente si conform acestora, sa il jardineze.

Acest jardinat consta in extractii de igiena, de curatire, de conservare si cea mai mare parte de regenerare unde extractiile erau cele mai masive. Toate aceste extractii aveau scopul de a mentine o protectie sanitara cat mai buna.

Odata cu protectia padurii se avea in vedere si protectia produselor secundare (cinegetice, salmonicole, fructe de padure etc.) pentru a putea profita de acestea pe o perioada cat mai lunga de timp.

In anul 1991, prin legea 187/1945, pentru infaptuirea reformei agrare, foarte multi dintre locuitorii comunei au avut dreptul la improprietarire cu arii cuprinse intre 0,007 si 5 ha, in functie de ceea ce acestia detineau deja. Totusi, in acel an locuitorii au primit maxim 1 ha. In urma acestor retrocedari, marea majoritate a localnicilor au inceput sa exploateze lemnul in ciuda amenzilor aspre pe care ocoalele silvice le emiteau.

Acest lemn era transformat in cherestea cu ajutorul fierastraielor mecanice (gatere) si vandut mai departe de catre societatile comerciale care au aparut ca urmare a acestor exploatari.

In 2006, s-a retrocedat si restul de 4 ha si au continuat sa exploateze mai acerb padurea sau chiar sa o vanda cu totul celor care se ocupau cu asa ceva.

Cum si ocoalele silvice scoteau anual la licitatie parcele propuse pentru regenerare, care erau cumparate tot de acesti „patroni” suprafata totala a fondului forestier a scazut de la 7618,1 ha la 6231 ha in doar 19 ani.

Ca urmare a acestor taieri masive, peisajul s-a transformat dintr-unul forestier intr-unul de pasune.

Consecintele sunt foarte grave si constau in perturbari climatice, aparitia alunecarilor de teren care devin din ce in ce mai multe la numar, eroziunea laterala a paraurilor, refugierea animalelor spre alte zone impadurite care ofera mai multa siguranta, poluarea mediului prin depozitele sub forma de halde a rumegusului etc.