Silvicultura
SEMINTE FORESTIERE - organizarea productiei de seminteImportanta semintelor forestiere Semintele forestiere sunt folosite ca material de reproducere pentru inmultirea generativa. Reusita culturilor forestiere, vigoarea de crestere si rezistenta lor fata de boli si daunatori depind in foarte mare masura, pe langa conditiile mediului de viata in care ele cresc si se dezvolta, de calitatea semintelor. Valoarea semintelor depinde atat de insusirile lor ereditate cat si de calitatea fizica (puritate, marime, greutate) si biologica (capacitate de germinare). Cartarea semiologica si alegerea arboretelor surse de seminte Avand in vedere importanta deosebita a insusirilor ereditare, nu este admisa utilizarea semintelor de provenienta incerta, recoltate la intamplare. Toate semintele utilizate trebuie sa aiba o provenienta cunoscuta, redata prin caracteristicile locului si ale arboretului din care provin. La utilizarea semintelor se recomanda utilizarea lor numai in teritorii cu conditii climato-edafice asemanatoare locului din care provin. Pentru obtinerea de seminte ameliorate, pentru speciile forestiere de interes deosebit se procedeaza la o cartare semiologica care consta in identificarea arboretelor apte pentru producerea de seminte de buna calitate. Arboretele surse de seminte sunt alcatuite din cele mai bune arborete naturale sau artificiale, din care arborii nedoriti sunt eliminati iar cei mai bine crescuti si conformati sunt ingrijiti in scopul producerii cu regularitate de seminte cu indici calitativi superiori. Alegerea arboretelor surse de seminte se face tinand seama de: clasa de productie a arboretelor – se aleg arborete din clase superioare de productie si numai in mod exceptional si pentru anumite specii mai rare se accepta clase mijlocii calitatea arboretului – cel putin 80-90% din arbori trebuie sa aiba clase superioare de calitate iar trunchiul arborilor sa fie elagat natural pe cel putin 0,3 din inaltimea totala. originea – sunt preferate arboretele naturale dar pentru utilizare locala pot fi alese si arborete artificiale daca fac dovada unor productii remarcabile cantitativ si calitativ compozitia specifica – prezinta importanta deoarece poate influenta procesul de polenizare si uneori complica operatia de recoltare. Pentru unele specii (larice, duglas, pini, stejar pedunculat, gorun, frasin, etc) arboretele surse de seminte se aleg indiferent de proportia lor de participare. Pentru altele (fag, salcam, anin, molid, etc) arboretele pot fi pure.
varsta – se stabileste pentru fiecare specie in raport cu cantitatea si calitatea productiei de seminte. In general arborii produc seminte de calitate buna si in cantitate mare la varsta mijlocie a perioadei de maturitate (dupa 60 ani la molid, brad, fag; 50 ani la gorun, stejar; 40 ani al pini, duglas, larice; 15 ani la salcam) Arboretele surse de seminte sunt grupate in: aborete de categoria A – arborete permanente, excluse de la taiere si constituite din arborete naturale deosebit de valoroase sau arborete artificiale exceptionale din punct de vedere calitativ si al productivitatii arborete de categoria B – surse de seminte cu caracter provizoriu. Arboretele surse de seminte a caror valoare genetica superioara a fost verificata si atestata prin culturi comparative de descendente devin arborete de elita. Constituirea rezervatiilor de seminte O rezervatie de seminte reprezinta suprafata din arboretul sursa de seminte in care se intervine cu o serie de lucrari speciale menite sa sporeasca cantitativ si calitativ productia de seminte. In mod obisnuit, un arboret sursa de seminte oricat de atent ar fi ales, cuprinde totusi in componenta sa arbori din toate categoriile de calitate. Arborii de slaba calitate, participand la polenizarea incrucisata, reduc valoarea genetica globala a semintelor forestiere. Reducerea calitati semintelor poate fi determinata si de polenul strain, genetic inferior, provenit din arborete inapte situate in vecinatate. De aceea, un arboret sursa de seminte devine rezervatie pentru producerea de seminte ameliorate numai atunci cand este izolat de polen strain genetic inferior si cand toti arborii rau conformati au fost indepartati iar in arboret au ramas numai exemplarele de cea mai buna calitate, intr-un grad de desime care sa permita polenizarea incrucisata si sa stimuleze fructificatia. Pentru o exploatare rationala o rezervatie de seminte trebuie sa aiba o suprafata de minim 5 hectare. Ea poate include in intregime sau numai in parte arboretul sursa de seminte. Constituirea rezervatiei impune in primul rand alegerea prin selectie fenotipica a arborilor seminceri si apoi extragerea arborilor necorespunzatori din rezervatie si din zona limitrofa. Semnicerii se aleg dintre arborii sanatosi, cu dimensiunile cele mai mari, cu tulpini bine conformate, cu coroane inguste si simetrice (arbori plus). Ar fi de dorit ca o rezervatie de seminte sa fie constituita numai din arbori seminceri. Rarirea arboretului in rezervatii se realizeaza in mai multe etape, pana se ajunge la desimea optima, favorabila infloririi si fructificatiei. Aceasta desime este de 0,6 pentru cele mai multe specii si de 0,8 pentru arboretele expuse la doboraturi de vant. Prin rarire se extrag in primul rand arborii care fac obiectul taierilor de igiena si arborii din clasele IV si V Craft iar apoi si arbori din clase superioare nealesi ca seminceri, pana la atingerea desimii optime. Daca in imediata vecinatate se gasesc arborete mediocre sau de valoare redusa, pentru a evita contaminarea semincerilor cu polen genetic inferior, in jurul rezervatiei se creeaza o banda de izolare de 300-1000 m (in functie de specie) din cuprinsul careia se inlatura toti arborii necorespunzatori din punct de vedere fenotipic. Superioritatea genetica a semintelor provenite din rezervatii nu este insa certa in toate cazurile. Adesea, superioritatea aparenta a arborilor alesi ca seminceri doar pe criterii fenotipice poate fi rezultatul unor conditii stationale mai favorabile.
|