Pastrarea semintelor - fenomene ce pot avea loc in mase de seminte, conditii de pastrare si depozitare a semintelor

Necesitatea pastrarii semintelor

Semintele forestiere nu se pot utiliza curand dupa recoltare, cand au cele mai bune insusiri biologice. Ele trebuie pastrate cel putin pana la epoca optima de semanat. Uneori, periodicitatea fructificatiei la unele specii impune pastrarea semintelor pe o perioada mai indelungata, de cativa ani.

Fenomene ce pot avea loc in mase de seminte

Dupa recoltare si prelucrare semintele se gasesc de cele mai multe ori intr-o stare in care pot suferi in scurt timp degradari ce le micsoreaza sau le compromit total valoarea de intrebuintare daca nu se iau din vreme masuri de conservare.

Masa de seminte este un complex de organisme vii aflate intr-un neincetat schimb de substante cu mediul inconjurator.

Respiratia este procesul fiziologic prin care semintele obtin energia necesara intretinerii vietii lor si consta in esenta din oxidarea intracelulara a monoglucidelor, cu formarea unor produse finale a caror natura depinde de conditiile mediului de pastrare.

Respiratia poate fi aeroba sau anaeroba. Pentru respiratia aeroba se consuma oxigen atmosferic pentru descompunerea oxidativa a combinatiilor organice si se degaja bioxid de carbon, apa si caldura. Respiratia anaeroba consuma oxigenul continut in molecula monoglucideloe si se degaja alcool etilic, bioxid de carbon si caldura (energie) aceasta din urma fiind insa in cantitati mult mai mici decat in cazul respiratiei aerobe.

Pentru buna pastrare a semintelor important nu este felul respiratiei ci intensitatea cu care se manifesta acest proces. Cu cat respiratia este mai intensa, cu atat consumul substantelor de rezerva este mai activ si, ca urmare, semintele isi pierd vitalitatea intr-un timp mai scurt. Intensificarea respiratiei duce la cresterea umiditatii si temperaturii semintelor.

Pentru a preveni degradarea semintelor in timpul pastrarii, respiratia, fara sa fie suprimata, trebuie totusi redusa si mentinuta la intensitatea minima necesara pentru viata lenta a semintelor. Altfel, temperatura, umiditatea, aerul si produsele procesului de respiratie pot provoca declansarea in masa de seminte a unor fenomene cu influente negative asupra calitatii semintelor: uscare excesiva, germinare nedorita, incingere, degerare.

Uscarea semintelor se produce usor intr-o atmosfera lipsita de umiditate si cu temperatura ridicata. In asemenea conditii, prin desorbtie, semintele pierd treptat din umiditatea normala necesara intretinerii vitalitatii, uneori pana la apa de constitutie, la care practic respiratia nu mai este posibila. Ghinda, de exemplu, isi pierde capacitatea de germinare cand umiditatea scade sub 40%.

Germinarea, proces nedorit pe perioada pastrarii, se declanseaza cand factorii de care depinde intretinerea vitalitatii semintelor sunt necorespunzator dozati si ajung la valori favorabile acestui proces.

Incingerea reprezinta forma cea mai periculoasa de degradare a semintelor, mai ales cand masa se seminte este de mari dimensiuni. Pentru declansarea acestui fenomen este suficient ca undeva in masa de seminte sa existe o zona cu umiditate mai ridicata care sa duca la intensificarea respiratiei si la degajarea de apa si caldura. Caldura localizata nu se raspandeste usor in zonele invecinate si nici nu se elimina in exterior ci se acumuleaza, determinand o  crestere a temperaturii si o intensificare continua a respiratiei. Cresterea temperaturii si a umiditatii favorizeaza inmultirea si activarea microorganismelor in masa de seminte care, la randul lor, prin respiratia proprie contribuie la sporirea caldurii si umiditatii.

La inceput, pana cand temperatura nu depaseste 24-30sC, insusirile semintelor nu sufera o schimbare observabila. In continuare insa, temperatura creste in ritm accelerat si la 34-38sC incep sa apara semne evidente de depreciere a semintelor. Se simte un puternic miros de mucegai sau de fermentatie-putrefactie, indicand descompunerea substantelor de rezerva. Semintele se brunifica la inceput si apoi se innegresc pierzandu-si complet vitalitatea.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Degerarea apare atunci cand seminte cu un grad ridicat de umiditate sunt expuse la temperaturi negative. Degerarea poate deprecia sau compromite total calitatea semintelor.

Cunoasterea fenomenelor care pot avea loc in masa de seminte, ca si a factorilor ce determina aceste fenomene, permite alegerea judicioasa a masurilor cu ajutorul carora, franand sau chiar oprind fenomenele ce duc la degradarea semintelor, se asigura pastrarea acestora in buna stare.

Conditii de pastrare si depozitare a semintelor

Capacitatea semintelor de a-si pastra un timp insusirile lor biologice, variaza in limite largi, in functie de specie, de calitatea initiala a lotului si de conditiile de pastrare.

Functiile vitale ale semintelor slabesc insa la pastrarea indelungata si, dupa un timp, inceteaza cu totul. La semintele fiecarei specii putem distinge o longevitate biologica si una economica. Longevitatea biologica reprezinta timpul (in luni sau in ani) dupa care in lotul de seminte se mai gasesc inca seminte germinabile. Longevitatea economica reprezinta intervalul de timp dupa care procentul de seminte germinabile din lotul de seminte nu scade sub valoarea minima admisa de normele in vigoare. Pentru semintele destinate insamantarii.

Umiditatea optima de pastrare a semintelor este diferita de la specie la specie. In raport cu aceasta umiditate, semintele se impart in trei grupe principale:

Seminte a caror umiditate optima de pastrare este mult mai mica decat umiditatea de echilibru

Seminte a caror umiditate optima de pastrare este mai mica sau cel mult egala cu umiditatea de echilibru

Seminte care trebuie pastrate in conditii de umiditate care sa depaseasca umiditatea lor normala.

Din prima grupa fac parte semintele de rasinoase, a caror umiditate pe durata pastrarii trebuie sa fie de 6-7%. Pentru aceasta se usuca suplimentar, dupa care se pastreaza in vase transparente, ermetic inchise. Uneori aerul din vase de pastrare se inlocuieste cu gaze inerte, pentru a contribui si pe aceasta cale la reducerea intensitatii transpiratiei. Vasele ermetic inchise se pastreaza la temperaturi coborate (intre -4sCsi -10sC) si astfel semintele isi mentin vitalitatea 4-5 ani.

Din a doua grupa fac parte semintele unor arbori si arbusti a caror umiditate optima de pastrare este de 7-15%. Aceste seminte, fara masuri speciale de ambalare, se depoziteaza in incaperi ferite de umiditate si la temperaturi scazute.

A treia grupa cuprinde ghinda, castanele si alte seminte asemanatoare care au un continut ridicat de apa (50-60%). Pentru a reduce transpiratia aceste seminte trebuie pastrate la temperaturi scazute, dar nu sub anumite limite care ar provoca degerarea (-2sC la +2sC). Mediu umed se asigura prin pastrarea semintelor in nisip sau turba umeda.

Ambalarea si transportul semintelor

Cand transporturile dureaza mult trebuie acordata o atentie deosebita ambalarii pentru a nu aparea fenomene nedorite. Semintele mici si fragile se ambaleaza in pungi de hartie sau cutii de carton. Vasele de sticla, in care semintele se pastreaza ermetic inchise, se protejeaza in cosuri de nuiele. Direct in cosuri de nuiele se transporta fructele aripate (frasin, acerinee). In saci se pot transporta semintele cu invelis rezistent (seminte de salcam, nuci, etc.). Ghinda se poate transporta in vrac dar trebui lopatata pe parcurs pentru a preveni incingerea sau udata daca este necesar. Temperatura pe timpul transportului nu trebuie sa scada sub zero grade.