Inmultirea generativa a plantelor lemnoase - metode de semanat

1.Particularitatile inmultirii generative

In campurile de cultura si in spatiile adapostite din pepiniere, plantele lemnoase forestiere pot fi inmultite pe care generativa sau reprodu­cere sexuata din seminte si pe cale vegetativa, asexuata sau regenerare din fragmente de organe vegetative (butasi, marcote, altoaie).

La baza inmultirii generative sta totdeauna samanta, in care se afla embrionul - germenul unui organism nou. Reproducerea sexuata este legata de o anumita etapa de dezvoltare a plantelor si se caracterizeaza prin succesiunea generatiilor. Plantele rezultate din seminte reiau de la inceput ciclul vietii si trec succesiv prin toate fazele de dezvoltare parcurse de parintii lor. Bazata pe contopirea a doua celule sexuale diferentiate intr-o celula-ou cu natura dubla, reproducerea sexuata prezinta avantajul ca imbogateste continuu zestrea ereditara in procesul evolutiei si asigura cresterea vitalitatii plantelor rezultate.

Plantele lemnoase fructifica repetat si produc, in general, cantitati insemnate de seminte. Ca urmare, reproducerea sexuata constituie, pentru majoritatea speciilor forestiere, calea cea mai avantajoasa sau unica mo­dalitate de inmultire, in pepiniere forestiere, numai cateva specii lemnoase se inmultesc mai usor pe cale vegetativa (plopii, salciile etc.).

In cazul inmultirii generative, semintele sunt incorporate prin semanare in solul campului de cultura sau in mediul nutritiv al spatiilor ada­postite. Prin semanare, semintele trebuie sa ajunga in conditii favorabile de umiditate, temperatura si aerisire. In acest scop, semanatul se executa la anumite epoci iar semintele se incorporeaza la adancimea unde gasesc conditii prielnice de germinare-rasarire. De asemenea, prin adoptarea si aplicarea unor metode diferentiate de semanat, se urmareste distribuirea cat mai uniforma a cantitatilor de seminte necesare pentru realizarea de­simii optime a culturilor.

2. Metode de semanat

In pepiniere forestiere, semanatura poate fi executata la strat sau la tarla. Prin imprastiere sau in randuri.

Semanatul la strat se aplica in campul de cultura numai atunci cand se cultiva specii forestiere mai delicate, ai caror puieti reclama o protectie prin umbrire si o executie a lucrarilor de ingrijire fara tasarea solului. Metoda este, de asemenea, indicata in regiuni cu climate mai umede si reci, unde straturile inaltate, asigurand drenajul natural al excesului de apa, inlesnesc aerisirea si incalzirea mai buna a solului in profunzime. Nu trebuie uitat insa ca stratul, ca unitate elementara de cultura, cu latimea de cel mult 1,20 m, limiteaza mecanizarea procesului tehnologic de pro­ductie.

Semanatul la tarla, dimpotriva, inlesneste mecanizarea maxima a lu­crarilor de instalare si ingrijire a culturilor. De aceea, metoda este prefe­rata si larg aplicata in pepinierele mijlocii si mari, mai ales cand se produc puieti de foioase.

Semanatul prin imprastiere reprezinta metoda prin care semintele sunt distribuite, mai mult sau mai putin uniform, pe toata suprafata unitatii de cultura. In acest caz, se foloseste complet spatiul de nutritie si productia de puieti la unitatea de suprafata este maxima. In solarii, de exemplu, pot fi obtinuti la l m² 1000—2000 puieti apti de repicat.

Prin imprastiere, semintele sunt dispersate pe suprafata de cultura cu mana sau cu ajutorul unor semanatori speciale, actionate manual. Se­mintele forestiere care sunt semanate la suprafata sau pana la 0,5 cm adancime, se amesteca in prealabil cu nisip sau humus de litiera, pentru a putea fi cat mai uniform distribuite. Dupa imprastiere, pe stratul usor afinat si la nevoie umezit, suprafata de cultura se taseaza usor pentru a crea contactul necesar intre samanta si pamant. Cand semintele se ingroapa la o adancime mai mare de 0,5 cm, imprastierea se face pe suprafata de cultura usor tavalugita in prealabil, iar pentru acoperire se cerne un strat de pamant, humus de litiera sau compost. Pentru acoperirea semintelor semanate in camp se prefera uneori nisipul, care nu permite formarea crustei.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Semanaturile prin imprastiere sunt mai putin indicate in campul de cultura al pepinierei, deoarece prezinta numeroase dezavantaje. Ele nu permit intretinerea rationala a solului si nici folosirea mijloacelor meca­nizate de lucru. Buruienile pot fi inlaturate cel mult prin plivit manual, iar smulgerea lor deranjeaza puietii, cand solul este uscat. In urma sema­natului prin imprastiere, la desimea mare a culturilor rezultate, afanarea solului este practic imposibila. Ca urmare, insusirile solului se inrautatesc si se rasfrang negativ in cresterea puietilor. Numarul mare de puieti ce poate fi obtinut la unitatea de suprafata nu este totdeauna dublat de o calitate superioara a materialului de plantat.

In campul de cultura, metoda semanatului prin imprastiere ar putea fi adoptata cel mult pentru speciile mai putin pretentioase, cu crestere rapida, ai caror puieti devin apti de plantat dupa un singur sezon de vege­tatie si pot fi recoltati, prin urmare, inainte de inrautatirea accentuata a conditiilor edafice. Aceasta metoda poate fi aplicata insa cu succes in spatii adapostite (solarii, rasadnite), unde mediul nutritiv artificial isi pastreaza insusirile bune mai multa vreme decat solul.

Semanatul in randuri presupune incorporarea semintelor in santulete numite rigole, practicate pe suprafata de cultura. In acest caz, puietii rasar in randuri, in asa fel oranduite si distantate, incat fac posibila mecanizarea larga a lucrarilor de ingrijire a culturilor.

Modul de dispunere spatiala a randurilor sub raportul distantelor din­tre ele este redat prin schema de cultura. Distantarea randurilor este con­ditionata de rapiditatea de crestere a speciilor cultivate, durata de cultura In pepiniera (varsta puietilor), fertilitatea solului si mai ales de gradul de mecanizare a procesului tehnologic de productie. La distante dintre randuri mai mici de 10 cm, desimea culturii se apropie de cea realizata in urma semanatului prin imprastiere si deci face dificila intretinerea solului. Pe intervale de 10 - 15 cm, combaterea buruienilor si afanarea solului se poate asigura cu sapaligi sau prasitoare manuale. Cand distanta dintre randuri depaseste 15 - 20 cm, la intretinerea solului pot actiona organele active ale unor prasitoare mecanice. In acest caz, pentru a face posibila folosirea tractorului ca mijloc de tractiune, este necesar sa se rezerve intre randuri sau grupe de randuri intervale suficient de late, care sa permita trecerea rotilor sau senilelor.

In vederea obtinerii unui numar cat mai mare de puieti la unitatea de suprafata, in pepiniere se adopta scheme de cultura diferentiate, in raport cu exigentele speciilor, conditiile de vegetatie si mijloacele de lucru folosite.

In solarii, de exemplu, pentru a obtine un indice maxim de productie si o distributie cat mai uniforma a puietilor, se recurge la semanatul in randuri dese, distantate la 3 - 5 cm.

In campul de cultura al pepinierei, in cazul semanaturilor la strat, cand intretinerea solului se executa manual, se aplica schema randurilor echi­distante, dispuse la intervale egale de 15 - 20 cm . La tarla, randurile se aseaza la distante egale, de 30 - 40 cm, sau grupate in benzi, pentru a inlesni folosirea mijloacelor mecanizate la executarea lucrarilor. In acest ultim caz, distanta dintre randurile grupate poate fi de 14 - 25 cm, iar intervalul dintre benzi de 40 - 60 cm.

Schema de cultura determina lungimea randurilor la unitatea de suprafata si indirect indicele de productie. Cu cat schema de cultura este mai larga si permite un grad mai ridicat de mecanizare, cu atat lungimea totala a randurilor la hectar este mai mica. Cu alte cuvinte, exista un raport invers intre lungimea totala a randurilor la hectar si gradul de mecanizare a lucrarilor din pepiniera.

In cazul culturilor la tarla, semanaturile in randuri grupate sunt cele mai indicate, deoarece permit mecanizarea larga a procesului de productie, in conditiile folosirii rationale a suprafetelor de cultura. La gruparea randurilor este insa necesar sa se tina seama si de exigentele speciilor cultivate. Asa, de exemplu, la foioase, care sunt relativ mai pretentioase fata de spatiul de nutritie, se grupeaza in general doua randuri intr-o banda, in timp ce la rasinoase pot fi adoptate scheme de cultura cu 3-4 randuri grupate.

Datorita avantajelor multiple pe care le prezinta, metoda semanatu­lui in randuri este aproape in exclusivitate folosita, mai ales in campul de cultura al pepinierei. Semanatul in randuri poate fi executat manual sau cu ajutorul semanatorilor.

Semanatul manual in randuri presupune marcarea si saparea rigole­lor, semanarea propriu-zisa, acoperirea semintelor si tasarea solului, ope­ratii distincte care se executa in faze succesive de lucru. Marcarea rigo­lelor este necesara pentru pozitionarea distantata, rectilinie si paralela a randurilor. Prin sapare, rigolele trebuie sa capete aceeasi adancime pe toata lungimea lor si acelasi profil, care poate avea in sectiune forma tri­unghiulara sau dreptunghiulara, cu o deschidere la suprafata de 3-5 cm. Pe spatiul deschis al rigolelor, semintele, in cantitatea prescrisa prin norma de semanat, sunt distribuite cit mai uniform si apoi acoperite cu pamant, care se taseaza usor.

Datorita randamentului scazut si al imperfectiunilor tehnice de exe­cutie, semanatul manual se accepta cel mult pentru culturi instalate pe suprafete restranse, la strat (in camp sau solarii) si pentru seminte aripate, umede sau preincoltite, care nu pot fi distribuite cu semanatori mecanice.

Semanatul cu masina in randuri prezinta avantajul ca toate operatiile specifice de incorporare a semintelor in sol se executa concomitent. Folo­sirea masinilor de semanat ofera posibilitatea de a regla canti­tatea de seminte care se seamana si asigura o economie de seminte de 15-20%. Asigura, de asemenea, o distribuire uniforma a semintelor si incorporarea in sol la o anumita adancime reglabila.

Indiferent de particularitatile lor constructive, toate masinile de semanat (semanatorile) au urmatoarele parti componente principale : cosul de alimentare, aparatul distribuitor, tuburile de conducere a semintelor si brazdarele, care sapa rigolele. Din cosul de alimentare, semintele sunt dirijate de catre distribuitor, intr-un flux reglabil, prin tuburile de conducere in santuletul sapat de brazdare, unde sunt acoperite cu pamant.

Metoda de semanare cu masini prezinta o serie de avantaje, cum ar fi: operativitatea, incorporarea unifor­ma a semintelor si la adancimi constante, mecanizarea lucrarilor de ingrijire etc. Pot fi semanate mecanic fara dificultate semintele care au forma mai mult sau mai putin regulate (sferice, ovale). Cele cu forma neregulata sau aripate (acerinee, frasin etc.), pot fi supuse in prea­labil unui procedeu de „drajare' (acoperire cu un strat de clei de bentonita) pentru a inlesni semanatul cu masina.