Producerea puietilor in recipiente

In scopul sporirii gradului de reusita a plantatiilor executate in statiuni extreme, se recurge la folosirea puietilor forestieri cu radacini protejate. Ase­menea puieti se obtin din seminte semanate sau plantule repicate in materialul nutritiv plasat in diferite tipuri de recipiente (containere), im­preuna cu care, in general, se si planteaza.

In cazul puietilor crescuti in recipiente, sistemul de radacini ramane complet nederanjat in timpul procesului de transplantare. Ca urmare, se evita vatamarile mecanice si fiziologice inevitabile, de care sufera obisnuit puietii cu radacini nude, cu ocazia aplicarii operatiilor succesive de scos, manipulare, pastrare si plantare.

Puietii cu radacini protejate se prind usor dupa plantare si cresc de la inceput in ritm sustinut, fara sa necesite o perioada de adaptare. Ei pot fi plantati mult mai devreme, uneori dupa numai 2-3 luni sau cel mult doua sezoane de vegetatie. De asemenea, plantarea lor este posibila o perioada mai lunga de timp.

Metoda plantarii puietilor containerizati prezinta insemnate si incon­testabile avantaje. Dar, nu trebuie sa se uite ca procesul tehnologic folosit pentru producerea acestor puieti este, in general, mai laborios si costisitor, ceea ce reduce adeseori sfera de aplicabilitate practica. Confectionarea recipientelor si procurarea materialului corespunzator in acest scop, pre­pararea amestecurilor de pamanturi pentru mediul nutritiv, cresterea obli­gatorie la inceput a puietilor in spatii adapostite, transportul si depozi­tarea lor etc., angajeaza cheltuieli suplimentare care ridica totdeauna pretul de cost al materialului de plantat obtinut. Cresterea si folosirea puietilor in recipiente nu se justifica, deocam­data, din punct de vedere economic, decat pentru specii delicate, cu prin­dere dificila, instalate mai cu seama in statiuni extreme.

In climate aride si semiaride de pe glob, plantarea puietilor cu radacini protejate este adeseori singura metoda de instalare cu sanse de reusita a vegetatiei lemnoase. In tara noastra exista si statiuni cu conditii grele de vegetatie, unde, folosind puieti cu radacini nude, planta­tiile inregistreaza uneori esecuri totale. Astfel de situatii se intalnesc in terenurile degradate din stepa si silvostepa si chiar in zona forestiera, pe versanti insoriti, cu pante mari, in terenuri puternic degradate, cu substrate litologice alcatuite din calcare, marne, argile etc., cu soluri superficiale sau bogate in schelet. In asemenea situatii, apare evident necesara folosirea puietilor forestieri produsi in recipiente.

Pentru producerea puietilor cu radacini protejate se folosesc extrem de multe procedee, diferentiate dupa natura materialului din care se con­fectioneaza recipientele, dimensiunile acestora si natura mediului nutritiv cu care sunt umplute.

In cazul plantarii puietilor impreuna cu recipientele in care au crescut, acestea din urma se confectioneaza dintr-o gama larga de materiale biologic degradabile, rezistente in conditii de umiditate pana la plantare (5-7 luni), dupa care se descompun. Materialele din aceasta categorie sunt: hartia, cartonul, celuloza, amestecul de turba cu fibre de lemn, amestecul turbei de Sphagnum cu celuloza, amestec de argila cu pleava sau paie tocate, lutul nears, frunzele si tulpinile unor plante etc. Materialul plastic serveste in egala masura la confectionarea unor recipiente, sub forma de pungi sau tuburi, care sa fie incorporate in sol odata cu plantarea puietilor.

Puietii cu radacini protejate pot fi crescuti, de asemenea, intr-o serie de recipiente, mai mult sau mai putin rigide, la care se renunta in momen­tul plantarii. In acest caz, se folosesc cutii sau tuburi metalice (cutii de conserve), ladite de lemn sau material plastic compartimentate prin pereti mobili care delimiteaza cuburi, prisme sau cilindri de material nutritiv. Din aceste recipiente, puietii se scot si se planteaza cu radacinile protejate numai de materialul nutritiv in care au crescut.

Dupa natura materialului folosit la confectionarea lor, recipientele pot capata forme extrem de diferite. Astfel, se deosebesc recipiente-tuburi din hartie sau carton, ghivece, pahare sau tuburi din lut ars si nears sau din turba in amestec cu alte materiale, pungi, cosulete impletite sau tuburi din material plastic, tuburi din materiale de natura vegetala (frunze de banan, tije de bambus, tulpini de floarea soarelui etc.), ladite-cutii din material plastic sau deseuri de lemn, tuburi de lemn derulat, brichete comprimate din turba, argile sau pamanturi cu diferite formule de amestec etc.

In ultima vreme se manifesta tot mai mult tendinta de a planta puieti nu numai impreuna cu materialul nutritiv in care au crescut, ci si cu recipientul protector. Ca urmare, la confectionarea recipientelor se da preferinta materialelor biodegradabile si, bineinteles, celor care sunt acce­sibile si mai ieftine. Folosirea recipientelor din materiale rigide usureaza intr-adevar manipularea si transportul dar din ele puietii trebuie scosi la plantare.

Dimensiunile recipientelor sunt determinate de specie si marimea puietilor la plantare. In general, diametrul variaza de la 2 la 14 cm, iar inaltimea de la 5 la 30-40 cm.

Ca material pentru umplerea recipientelor se folosesc amestecuri spe­ciale de pamanturi, care servesc ca suport si mediu nutritiv necesar germi­narii semintelor si cresterii puietilor. Este preferat amestecul, in parti egale, de turba de Sphagnum, fin macinata si nisip de marime mijlocie. Se folosesc insa extrem de multe amestecuri, in combinatii variate, dintre nisip, mranita, compost, pamant de telina, humus de padure etc. Pentru a fi mai corespunzator, amestecul folosit trebuie sa fie bogat in substante minerale, suficient de umed, cu un grad ridicat de afanare si dezinfectat. La nevoie se fertilizeaza, prin stropiri fine, cu ingrasaminte chimice solubilizate.

In majoritatea cazurilor, recipientele individuale sau constituite in blocuri, se aseaza pe tavi ori in cutii de diferite dimensiuni a caror greu­tate, atunci cand sunt incarcate, sa nu depaseasca 30-40 kg. pentru a fi usor de manipulat. Dupa ce in fiecare recipient s-au semanat l-2 seminte germinabile, blocurile constituite se pot pastra mai departe in camere frigorifice sau se trec direct in sere, solarii etc., in conditii favorabile des­fasurarii procesului de germinare-rasarire. Indata ce puietii rezultati au crescut suficient, se scot din spatiile adapostite si se tin pana la plantare in camp pentru fortificare.

Pentru producerea puietilor forestieri cu radacini protejate, in nume­roase tari, se folosesc astazi o serie de procedee originale sau preluate din alte domenii de cultura a plantelor.

Procedeul Paperpot, integral mecanizat, a fost conceput in Japonia, in 1960, pentru cresterea rasadurilor de sfecla de zahar. Preluat de Finlanda si aplicat la productia puietilor forestieri, procedeul este in prezent extins in silvicultura celor mai multe tari europene si nord-americane. Recipientele Paperpot, confectionate dintr-o hartie speciala (rezista la degradare in mediu umed timp de 6—9 luni), au forma unor celule hexagonale, cu dimensiuni de 2-15 cm in dia­metru si 5-13 cm inaltime. Aceste celule se lipesc intre ele cu un clei solubil in apa si - in functie de marime - se grupeaza in blocuri de cate 40-1400 exemplare, asemenea unor faguri. Fiecare celula-recipient este umpluta cu turba maruntita si umectata, in care se incorporeaza cate l-2 seminte germinabile. Aceste operatii se executa in intregime mecanizat. Dupa o depozitare facultativa in camere frigorifice, fagurii Pa­perpot, asezati pe tavi sau in cutii de carton, se trec in sere incalzite pen­tru fortarea procesului de germinare-rasarire. in asemenea conditii, la pin, de exemplu, puietii realizeaza inaltimi de 15 cm si pot fi plantati, dupa ce in prealabil au fost scosi din sera si caliti in campul de cultura al pepinie­rei. Plantarea se executa impreuna cu recipientul de hartie care, ulterior, se dezagrega. Terenul de impadurit trebuie sa fie lipsit de buruieni si pas­trat in aceasta stare, pana cand puietii nu mai sunt concurati.

Prin aplicarea procedeului Paperpot s-au obtinut rezultate bune la pin, duglas, larice, molid, ca si la unele specii foioase. Deservita de 4-7 mun­citori, masina de umplut si semanat faguri Paperpot are o productivitate de 50-70 mii recipiente pe zi.

Procedeul Jtffy-pot presupune confectionarea recipientelor din turba (70-75%), celuloza (20-25%) si uree (2-3%), cu adaugarea unui liant. La inceput, vasul serveste la sustinerea materialului nutritiv in care cresc puietii, iar dupa plantare, strabatut de radacini, se destrama.

Procedeul Strip-pot este asemanator cu precedentul in ceea ce priveste compozitia materialului folosit la confectionarea recipientelor, dar pre­zinta unele avantaje in plus. Dupa fabricare, recipientele se afla in stare uscata si presate sub forma unor pastile cu diametrul de l-2 cm si inal­timea de 5 cm. Aceasta prezentare inlesneste depozitarea si transportul lor. inainte de utilizare se aseaza in ladite si se umecteaza. Prin imbibare cu apa, recipientele isi maresc volumul, ajungand la 5 cm in grosime si 8- 9 cm in inaltime.

Procedeul Brika elaborat de institutul leton de cercetari silvice. In acest caz, radacinile puietilor, deja crescuti in solarii, se ambaleaza, sub forma de rulou, intre doua placi de turba presata, care se protejeaza cu un manson din folie de polietilen sudate prin incalzire. Pu­ietii astfel pregatiti se baloteaza cate 25-50 bucati impreuna si se tin mai departe in solarii sau in camp, unde sunt umectati cu solutii fertilizante pentru continuarea cresterilor pana la plantare, intregul proces tehnolo­gic de pregatire a puietilor, dupa procedeul Brika este mecanizat.

Procedeul Nisula, elaborat in Finlanda, constituie o adaptare de sema­nat si repicat in turba de Sphagnum, macinata si fertilizata, asezata in strat rulat intre foi de material plastic. Sulurile astfel obtinute formeaza baloturi de diferite marimi, care se tin in solarii si camp atat cat este nece­sar pana la plantarea puietilor. Procedeul Nisula, complet mecanizat, per­mite producerea unui mare numar de puieti la unitatea de suprafata. Scosul, sortarea si ambalarea puietilor nu mai sunt necesare. Transportul este mult usurat. Fazele aferente de lucru pot fi executate la adapost, in orice anotimp, iar plantarea puietilor, astfel obtinuti, poate fi prelungita in timp.