Indicatorii transpiratiei arborilor

Indicatorii transpiratiei arborilor

Transpiratia poate fi studiata comparativ la diferite specii, numai in masura in care se exprima in indicatori specifici.

Rata (intensitatea) transpiratiei reprezinta cantitatea de apa eliminata in unitatea de timp, pe unitate de suprafata sau masa (spre exemplu, mg H2O/dm2/h sau mg H2O/g/h). Valorile acestui indicator variaza in raport cu specia, varsta si conditiile mediului extern. Intensitatea  transpiratiei la plante lemnoase poate fi de 133 mg/g/h la fag, 191 mg/g/h la stejar, 186 mg/g/h la frasin, 264 mg/g/h la carpen (dupa D. Parascan si colab.,1965,1967) sau chiar 1020 mg/g/h inregistrati intr-o zi senina, in conditiile unor rezerve importante de apa in sol la exemplare arborescente de larice (Gurean, D., 2007)

Economicitatea transpiratiei (viteza relativa de consum al apei) reprezinta cantitatea de apa eliminata intr-o ora (zi), raportata la intreaga rezerva  de apa din planta si exprimata in procente. De exemplu, puietii de pin si de stejar de 5 ani pierd intr-o zi cca 75% din totalul apei din planta, iar cei de fag si molid pierd de doua ori mai mult.

Coeficientul transpiratiei (cat transpirator, coeficient economic al transpiratiei) reda cantitatea de apa in grame, eliminata prin transpiratie, pentru acumularea unui gram de substanta uscata. Acest indicator depinde in primul rand de aprovizionarea cu apa a solului. La fag si duglas pentru acumularea unui gram de substanta uscata se cheltuiesc 170 g apa, la pinul silvestru 300 g, la mesteacan 317 g si la stejar 344 g (Polster,H.,1950).

Turismul va fi binevenit in incinta padurilor daca respecta caracterul special al ariei, cum ar fi: turismul bazat pe aprecierea naturii, turismul cultural si educational, sau activitatea grupurilor mici, linistite si daca pagubele si poluarea sunt minime. Turismul poate ajuta la justificarea infiintarii ariilor protejate in regiunile marginale si poate duce la o inviorare a comunitatilor locale din punct de vedere economic si a culturilor traditionale.

Transportul poate constitui o amenintare pentru fondul forestier, avand in vedere ca drumurile noi si „imbunatatite” sunt o necesitate continua; cateva proiecte de drumuri fac parte din drumurile europene strategice, sprijinite de finantari internationale. Canalizarea raurilor poate pune in pericol tinuturile umede riverane, iar traseele alese pentru caile ferate de mare viteza pot afecta habitate valoroase.

Pagubele produse fondului forestier sunt adesea ignorate sau subestimate in planificarea infrastructurii transporturilor. Dificultatile de reconciliere a marilor programe de construire a drumurilor cu cerintele fondului forestier sunt in mod special acute acolo unde arii protejate mari se intind pe drumurile dintre centre majore de populatie.

Si totusi, exista alternative, cel putin pentru transportul local. Cateva arii protejate din fondul forestier au indicatoare pentru incurajarea (sau constrangerea) oamenilor de a-si lasa masinile langa marginea ariei si sa foloseasca mijloace alternative de t

Se poate folosi in acelasi scop si eficienta fotosintezei de utilizare a apei (AF), dupa cum urmeaza:

AF = F/E (mg CO2/g H2O), unde

F fotosinteza in mg CO2,

E transpiratia in g H2O.

Insa aceasta estimare este mai putin precisa, deoarece producerea de masa uscata depinde nu numai de intensitatea schimbului de CO2, ci si de alti factori (balanta schimbului de CO2, calea de asimilatie a carbonului).

Productivitatea transpiratiei reprezinta cantitatea de substanta uscata acumulata la pierderea prin transpiratie a unui kilogram de apa.

Transpiratia relativa este raportul dintre transpiratia unei suprafete foliare si evaporarea la o suprafata libera de aceeasi marime, plasate in conditii identice. Evaporarea se determina la nivelul unei hartii ude de filtru, aflata in legatura cu un rezervor de apa. In conditiile unui sol cu o buna aprovizionare hidrica, nu apar diferente semnificative de pierdere a apei intre diferite tipuri de vegetatie, insa pe solurile uscate devine important controlul transpiratiei, realizat de planta prin adaptarile sale (caracterul stomatelor, adancimea inradacinarii etc.). La plantele cu consum mare de apa, transpiratia relativa se apropie de cifra 1, iar la cele cu adaptari pentru un consum mic de apa poate fi 0,1 sau chiar, in anumite conditii, 0,01.