Marcotajul - inmultire vegetativa prin ingroparea partiala sau totala in sol

Marcotajul, ca mijloc de inmultire vegetativa, difera de butasire prin faptul ca lujerii sau lastarii incorporati in sol nu se detaseaza de planta mama in timpul inradacinarii. Este o metoda putin folosita in silvicultura, deoarece nu asigura productii mari de puieti si nu permite mecanizarea lucrarilor. Totusi, pentru unele specii arbustive decorative (liliac, calin, scumpie, lemn cainesc, maces etc.), marcotajul merita sa fie aplicat prezentand avantajul ca ofera, pana in toamna primului an, puieti bine dez­voltati cu radacini bogate, care pot fi folositi adeseori direct in plantatii.

Marcotajul presupune ingroparea partiala sau totala in sol la adancimea de 15-18 cm a ramurilor (marcotelor) unei plante mama, pentru a forma radacini si tulpini. Tulpinile date se individualizeaza cu fragmente din marcota inradacinata si alcatuiesc materialul de plantat. Cele mai bune rezultate se obtin prin marcotarea unor lastari tineri de l-2 ani. Acestia pot fi asigurati in numar mare, provocand lastarirea plantei-mama prin recepare. De asemenea, inradacinarea marcotelor poate fi stimulata prin vatamarea mecanica a ramurilor, inainte de ingropare, cu scopul formarii calusului si a mugurilor adventivi.

In practica se aplica frecvent marcotajul prin musuroire si prin aplecare.

Marcotajul prin musuroire presupune cultivarea plantelor mama in sectii speciale ale pepinierelor (marcotiere) la distante convenabile si receparea lor cand au dezvoltarea necesara. Cioatele se acopera cu pamant pentru a inlesni lastarirea. Peste vara, lastarii, pe masura ce cresc, se musuroiesc treptat pana la inaltimea de 20—30 cm (fig. 84). Pana toamna, la baza lastarilor, pe portiunea acoperita cu pamant, se formeaza radacini adventive. Dupa caderea frunzelor, musuroiul se inlatura si mar-cotele inradacinate se taie de la nivelul cioatei, alcatuind materialul apt de plantat.

Marcotajul prin aplecare este folosit la speciile arbustive ornamen­tale care au ramuri lungi si flexibile. Acest sistem de inmultire se deo­sebeste de marcotajul prin musuroire prin aceea ca ramurile in loc sa ramana in pozitia initiala, sunt aduse prin aplecare in pozitie orizontala. La marcotajul prin aplecare, ramurile sunt fortate sa formeze radacini si tulpini pe toata lungimea ingropata si nu numai la baza ca in cazul marcotajului prin musuroire.

Marcotajul prin aplecare se poate executa in trei variante: simplu, serpuitor si chinezesc.

Marcotajul simplu presupune ingroparea ramurii pe treimea mijlocie din lungimea ei. Varful ramas afara se paliseaza de un tutore. Pentru a stimula emiterea radacinilor, pe portiunea ingropata a ramurii se executa o incizie longitudinala sau mai multe incizii inelare.

Marcotajul serpuitor, aplicabil la plantele cu ramuri foarte lungi, permite ca prin indoirea repetata sa se obtina mai multe portiuni ingro­pate si neingropate, si, ca urmare, mai multi puieti inradacinati. Marcotajul chinezesc este mult mai eficient decat celelalte procedee de marcotaj prin aplecare, intrucat permite sa se obtina, de pe fiecare ramura, un numar mare de marcote.