Factorii transpiratiei arborilor

Factorii transpiratiei arborilor

A. Factorii interni

- suprafata frunzelor

Transpiratia este cu atat mai intensa cu cat suprafata frunzelor care pierd apa este mai mare. In regiuni umede, plantele lemnoase prezinta frunze mari, cu cuticula subtire si deci cu transpiratie intensa. In regiuni deficitare in apa, suprafata frunzelor este redusa, iar transpiratia se micsoreaza.

• - dispunerea frunzelor in raport cu radiatia incidenta

Frunzele asezate paralel fata de directia razelor solare transpira mai putin decat cele cu pozitie perpendiculara.

• - grosimea cuticulei

Frunzele cu cuticula groasa transpira mai putin decat cele cu un strat cuticular subtire. Structura interna si volumul spatiilor intercelulare influenteaza, de asemenea, rezistenta la pierderea apei.

• - raportul intre suprafata absorbanta si cea de transpiratie (raportul radacina/coroana) este un factor intern important in reglarea transpiratiei. In conditii de stres hidric sunt avantajate speciile cu sistem radicelar profund si ramificat
• gradul de deschidere a stomatelor, numarul, marimea si pozitia lor.

In general, odata cu cresterea marimii ostiolelor are loc o intensificare a transpiratiei. Dar, pentru un diametru dat al ostiolei, viteza de difuziune a vaporilor de apa in mediu depinde de puterea de evaporare din aer (umiditatea aerului, temperatura, curentii de aer etc.). Rezulta ca poate avea rol in reglarea transpiratiei numai deschiderea ostiolei sub o anumita valoare critica. Cand stomatele sunt mici si numeroase pe unitatea de suprafata foliara, intervin mai activ in reglarea transpiratiei decat atunci cand sunt mari si putine.

• - prezenta perilor

Frunzele acoperite cu peri vii au o transpiratie mai ridicata decat acelea ce prezinta peri morti ce stanjenesc difuziunea vaporilor.

• La reglarea transpiratiei mai contribuie starea protoplasmei celulelor frunzei, presiunea osmotica a sucului celular, pH-ul protoplasmei, enzimele, hormonii etc.

Factorii interni actioneaza cu efect rezultant in reglarea transpiratiei, determinand existenta a trei tipuri ecologice de plante:

v    xerofite, cu adaptari ce reduc intensitatea transpiratiei (frunze groase si bogate in sclerenchimuri, cuticula groasa si acoperita cu ceara, epiderma cu peri morti, stomate asezate in cripte, celulele mezofilului mici, cu suc vacuolar concentrat etc.);

PROIECT: Metode biologice de combatere a daunatorilor la pomii fructiferi PROIECT: Daunatorii livezilor de cais si piersic

v    higrofite, cu adaptari ce favorizeaza transpiratia (frunze mari, late, subtiri, cuticula subtire si fara ceara, lipsesc perii morti, stomate dispuse la nivelul epidermei sau deasupra ei, celulele mezofilului mari, cu spatii intercelulare numeroase si cu suc vacuolar putin concentrat);

v    mezofite, cu adaptari intermediare.

B.Factorii externi

Intensitatea transpiratiei depinde in mare masura de factorii mediului inconjurator, dintre care

v    lumina,

v    temperatura,

v    presiunea atmosferica,

v    curentii de aer,

v    umiditatea aerului si

v    umiditatea solului

au influenta semnificativa.

v    Lumina

Actiunea acestui factor se exercita

• direct, prin efectele sale calorice, determinand cresterea temperaturii frunzelor (deci marirea tensiunii vaporilor de apa din interior) si ca atare intensificarea procesului de pierdere a apei sub forma de vapori. In lumina directa transpiratia este mai mare decat in lumina difuza. Radiatiile albastre si violete sunt mai active in transpiratie decat cele rosii.

• indirect, prin actiunea asupra inchiderii si deschiderii stomatelor si prin modificarea permeabilitatii citoplasmei.
• Umiditatea relativa a aerului

Transpiratia este cu atat mai mare cu cat aerul este mai putin saturat in vapori de apa, deci cu cat deficitul de saturatie este mai mare. In aer saturat in vapori de apa, transpiratia scade mult sau chiar se intrerupe.

v    Temperatura aerului

Influenta temperaturii asupra procesului de transpiratie este foarte diferita, manifestandu-se atat prin

• modificarea temperaturii frunzelor si a permeabilitatii protoplasmei pentru apa, cat si prin
• modificarea deficitului de saturatie din atmosfera. La arborii si arbustii cu frunze verzi iarna (sempervirente) transpiratia nu inceteaza total nici la temperaturi sub 0oC, dar este mult redusa. Incepand de la 0oC transpiratia creste progresiv pana la 30-40oC, cand ajunge la un maxim, dupa care scade din nou. La stejar, prin ridicarea temperaturii de la 20 la 40o, transpiratia poate creste de 5 ori.

v    Curentii de aer

Vantul provoaca o intensificare a transpiratiei, deoarece indeparteaza straturile de aer umed de pe suprafata frunzei. Intensitatea transpiratiei nu creste proportional cu viteza vantului, intrucat trecerea apei sub forma de vapori are loc la nivelul spatiilor din interiorul frunzelor, ferite de actiunea directa a curentilor de aer. Totusi curentii de aer, prin efectele de flexare (unduire), maresc ventilatia spatiilor intercelulare, amplificand deplasarea aerului, mai ales in cazul frunzelor bistomatice (amfistomatice). In mod obisnuit, chiar la viteze sub 1 m/s, vantul mareste transpiratia cu pana la 10%, actiunea lui fiind mai mare asupra transpiratiei stomatice decat asupra celei cuticulare. Astfel, la mesteacan vantul poate mari transpiratia stomatica cu 140%, iar pe cea cuticulara numai cu 25%. Curentii de aer provoaca si o oarecare racire a frunzelor, iar ca urmare are loc o reducere usoara a transpiratiei. De cele mai multe ori vantul puternic reduce insa transpiratia, prin inchiderea stomatelor.

v    Presiunea atmosferica duce, odata cu scaderea ei, la cresterea transpiratiei. Astfel, in zona alpina transpiratia este mai mare decat la ses, datorita scaderii presiunii cu altitudinea.

v    Umiditatea solului

Prin scaderea rezervei de apa din sol, se incetineste absorbtia si, ca o consecinta, se reduce transpiratia. Odata cu scaderea rezervei de apa din sol, scade mai mult transpiratia la frunzele de la baza coroanei arborilor decat la cele din varf, care prezinta o forta de sugere mai mare, putand inlocui cu mai multa usurinta apa pierduta. Nu toate plantele reactioneaza la fel fata de deficitul de apa din sol.

• La plantele anizohidrice transpiratia nu se diminueaza prin scaderea rezervei de apa, ci se desfasoara normal, pe seama umiditatii frunzelor.
• Plantele izohidrice reactioneaza la aparitia deficitului de apa printr-o restrangere a transpiratiei, in timp ce cantitatea de apa din frunze se mentine relativ constanta.

La schimbari in desfasurarea factorilor meteorologici, ce depasesc o anumita limita, au loc variatii insemnate in rata transpiratiei. Aceste variatii se reflecta in mersul diurn al transpiratiei, in timpul anului. De remarcat curba cu aspect bimodal in zilele de vara calde si uscate, cand puterea de evaporare din atmosfera este maxima spre mijlocul zilei, astfel ca reglajul stomatic, foarte eficient, determina, prin micsorarea ostiolelor sau chiar inchiderea lor temporara, o depresiune.