Papagalii - Perusi

Melopsittacus undulatus

Melopsittacus undulatus

Perusii (Melopsittacus undulatus) pot fi niste animale foarte bune de companie atata timp cat le acorzi timp si afectiune. Ei sunt nativ sociabili, in salbaticie traind in grupuri de 20–40 de exemplare, ajungand uneori chiar pana un numar de 60 de exemplare. Prin urmare, perusilor nu le place sa stea singuri! Pentru a dresa, nu neaparat un perus, ci orice papagal, aveti nevoie de rabdare, afectiune, tandrete, devotament. Cu cat ii acordati mai mult timp, cu atat veti avea rezultate mai rapide.

Inainte de a incerca primul pas de dresaj, va trebui sa acordati perusului sansa sa se acomodeze cu dumneavoastra. Ulterior, puteti incerca urmatorii pasi:

1. Invatarea perusului de a sta pe deget. Indroduceti degetul usor in colivie, mai sus de suportul pe care sta perusul, ideal ar fi la nivelul pieptului (deoarece ei au instinctul de a se sui si nu de a cobori). E posibil ca prima reactie a perusului sa fie aceea de a se feri (din instinct de aparare sau de frica). Daca nu vrea sa se suie pe degent miscati degetul putin pentru ca perusul sa vada ca nu reprezentati un pericol pentru el (miscati-l in jos, departati-l, apropiati-l, ridicati-l). Cand perusul este deja acomodat cu dumneavoastra este foarte posibil ca sa isi foloseasca ciocul pentru a se sui pe deget (deoarece perusii isi folosesc ciocul pentru sprijin).

2. Peste cateva zile cand perusul va sta pe deget, scoteti-l din colivie. La inceput va zbura haotic in camera dar nu va panicati deoarece este un lucru normal. Asezati-va confortabil si lasati-l sa se calmeze. Dupa ce s-a calmat, apropiati-va usor de el si vedeti daca vi se va sui pe deget pentru a-l baga in cusca. Daca nu vrea sa se suie, nu va obositi sa-l prindeti, fiindca mai devreme sau mai tarziu i se va face foame. Daca totusi vreti neaparat sa-l prindeti (desi nu recomand acest lucru deoarece nu le place) ori va apropiati usor de el vorbindu-i incet ori stingeti lumina si acesta nu va mai zbura si atunci veti putea pune mana pe el cu usurinta.

Dupa ce s-a acomodat complet cu dumneavoastra si cu camera, iar frica si curiozitatea lui dispar, dresarea propriu-zisa poate incepe. Pentru a-l invata sa vorbeasca este foarte important sa stabiliti sa exersati zilnic, nu mai mult de doua sedinte, a cate 15 minute fiecare. Sedintele pot fi facute dimineata si seara (cand perusul este obosit si va asculta cu atentie tot ceea ce ii rostiti). Este extrem de important sa nu existe o alta sursa de zgomot imprejur, care sa-i poata distrage atentia (de exemplu: zgomote de masini, televizor, radio, aspirator, alte persoane, alte animale etc.) La inceput trebuie sa-l invatati cuvinte scurte, si treptat puteti sa-l invatati cuvinte lungi. Prima data va trebui sa-i repetati un singur cuvant clar si raspicat. Dupa primul cuvant, greul a trecut, urmatoarele cuvinte le va invata mai usor.

4. Dupa alte 12-15 cuvinte puteti trece la lucruri mai complicate: “Intrebari si raspunsuri”. Trebuie sa-i repetati mai intai intrebarea (exemplu: “Ce faci?”) apoi raspunsul (exemplu: “Bine!”). Odata ce perusul pronunta intrebarea dumneavoastra ii dati raspunsul; astfel el va realiza o legatura intre intrebare si raspuns. Cand dumeavoastra ii veti pune intrebarea “Ce faci?”, el va va raspunde “Bine!”

5. Daca doriti sa-l invatati sa faca aport e putin mai dificil. Trebuie sa-l invatati sa raspunda mai intai la semnalul de aport (pe care-l stabiliti dumneavoastra, de exemplu : “Vino aici”).

Daca doriti sa-l invatati sa va aduca obiecte dintr-o parte a camerei, trebuie mai intai sa-l invatati sa faca acest lucru din mers, apoi din zbor. In primul rand bateti usor cu degetul in masa, langa el. Daca va va raspunde prin a da cu ciocul inseamna ca e receptiv si va invata repede. Daca bateti cu degetul in masa la cativa centimetri de el, iar acesta vine spre deget, ii puteti face un traseu, pe care sa mearga dupa bataile dumneavoastra din deget. Gasiti un obiect pe care-l poate ridica cu ciocul si oferiti-l sa se joace cu el. Dati-i obiectului un nume si spuneti-i sa va aduca obiectul. Ori de cate ori va va aduce obiectul va trebui sa-l rasplatiti spunandu-i “Bravo!” sau dandu-i ceva de mancare. Succes la dresaj!

Colivia

Atunci cand alegeti colivia potrivita va trebui sa aveti in vedere dimensiunea papagalului precum si faptul ca o pasare are nevoie de cat mai mult spatiu pentru a se dezvolta sanatos. Din pacate, coliviile pentru perusi disponibile in magazinele de specialitate sunt intotdeauna mult prea mici. Pentru a se simti confortabil perusul (Melopsittacus undulatus) trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, sa se intoarca, sa sara usor de pe o stinghie pe alta si sa se poata juca, ceea ce inseamna ca trebuie sa masoare un minimum de 60cm latime, 45cm adancime si 45cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalului dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti doi sau mai multi perusi va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau, ceea ce este de preferat, o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”.

Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care trebuie sa fie cuprinsa in intervalul 1-1,2cm, pentru a preveni ranirea pasarii. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei.

Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, perusul ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde!

Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic.

Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).

Retineti ca orice perus trebuie sa petreaca mult timp (minim 3-4 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica.

Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum.

Accesoriile

Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe pielea fragila de pe piciorusele papagalului! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Evitati crengile de cires (este toxic), ideale sunt cele de: mar, paltin, artar, frasin, stejar, ulm, fag, salcie. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.

Lucrare: Boli ochi caini Eseu: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)

Pentru mancare si apa, folositi boluri confectionate din otel inoxidabil, plastic dur sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume.

Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca.

In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul.

Perusului ii place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar are nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru papagal, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca papagalul dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati perusul!

Jucariile

Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.). Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Daca ii procurati suficiente jucarii si ii asigurati modalitati interesante de petrecere a timpului va veti asigura ca papagalul dumneavoastra nu va dezvolta comportamente distructive. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti perusului jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.

Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat.

Amplasarea coliviei

Colivia perusului NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Perusul se plictiseste foarte repede si are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor, minimul fiind 1m inaltime deasupra podelei). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in ideala pentru perusi este de 20-25 calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.

Igiena. Curatarea coliviei si a accesoriilor.

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita si fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Clatiti cu apa din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea.

Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat.

Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de perusi cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, perusii sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua-trei saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. Daca exista o a doua cutie de cuibarit in colivie, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani atat puii, cat si femela. Este foarte important sa opriti femela de a face oua dupa a doua serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!

De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana.

Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va bine pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! La varsta de 10 zile ochii puilor incep sa se deschida si penele sa strapunga pielea, penele de zbor aparand in jurul varstei de 21-22 zile. In jurul varstei de 6-10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.

Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca.

Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.

Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.

Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.

In jurul varstei de 35 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5-6 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 10 zile. Nu grabiti procesul!

In general, puii de perus sunt complet independenti de parinti la varsta de 6-8 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. Dupa ce puii cresc si devin independenti, este posibil ca acestia sa se intoarca la cuib, prin urmare este benefic sa aveti un al doilea cuib pentru a permite clostii pregatirea urmatoarei serii de oua.

Daca aveti o pereche viabila de perusi si v-ati hotarat sa ii imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al perusilor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate perusii pot fi reprodusi pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare.

Lumina

Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti perusilor multa lumina puternica timp de circa 12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric.

Mancarea si apa

Dieta unui perus este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce perusul, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de proteine si vitamine:

- mixuri de seminte de calitate (in special mei);

- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc.,

- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;

*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute.

- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale;

- o data pe saptamana suplimente de vitamine dizolvate in apa de baut.

Pentru mai multe detalii referitoare la dieta perusilor dati click aici. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor.

Baile si umiditatea

Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula perusii se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate.

Colivia

Colivia trebuie sa fie cat mai mare (minim 60cm latime, 40cm lungime si inaltime), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Perusii pot fi inmultiti atat in colonii cat si in perechi. Pentru evitarea eventualelor probleme va trebui sa aveti un numar egal de masculi si femele in colonie sau sa optati pentru reproducerea unei singure perechi. Orientati-va catre o colivie/voliera care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.

Cuibul

Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton gros (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de papagali). Forma cuibului este de cub, prevazut pe o latura cu o gaura cu diametru de 5cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Distanta de la acoperisul cuibului la gaura de intrare trebuie sa fie de circa 5cm. Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 15X15X18cm) pentru a putea gazdui 4-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie.

Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10cm. Puteti folosi si cuiburi cu acoperis detasabil, in acest fel nu veti mai avea nevoie de fereastra de vizitare. Intrarea in cuib trebuie prevazuta atat in exterior, cat si in interior cu o stinghie sau o alta structura pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib.

Evitati cuiburile confectionate din sarma. Acoperiti podeaua cuibului cu cateva straturi de talas, femela isi va aranja cuibul si va decide singura cantitatea de talas pe care o va accepta inauntru. Alegeti un talas netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si “imbunatatit” de acestia conform propriilor dorinte.

Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara, dar nu foarte aproape de acoperisul acesteia, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate.

Stinghiile

Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.

Jucariile

Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.

Orice detinator al unui perus se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Perusii se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.

Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea perusilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata perusilor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.

Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de perusi viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intr-adevar o pereche, formarea unui “cuib” din exemplare de acelasi sex este o greseala des intalnita, cu atat mai mult cu cat masculii pot afisa comportamentul specific de curtare fata de alti masculi si femelele fata de alte femele. Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul, pentru ca altfel nu se vor imperechea.

NU imperecheati perusi inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Perusii ajung la maturitate la varsta de 4-6 luni si pot incepe sa se inmulteasca, dar este bine sa tinem tinerele femele intr-o cusca separata pana ating varsta optima de imperechere: 12 luni. Perusii se inmultesc prolific intre varstele de 1 si 5 ani. Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu.

Unii crescatori prefera sa separe femelele de masculi in afara perioadei de imperechere, considerand ca aceasta separare va determina obtinerea de pui mai multi si mai sanatosi.

Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati.

Daca perusii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a-i reproduce.

Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o colivie spatioasa, cu lungimea de minim 60cm, latimea si inaltimea de minim 40cm si un cuib in forma de cub, cu dimensiunile de 15X15X18cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din colivie sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Detalii despre accesoriile necesare pentru imperechere gasiti aici. Pentru stimularea reproducerii oferiti perusilor multa lumina puternica (12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamine, proteine si calciu. Conditiile necesare reproducerii sunt detaliate aici.

Perusii se pot reproduce tot anul daca sunt conditii optime, dar sezonul lor de imperechere este primavara. Este recomandat sa descurajati reproducerea in luniile cu temperaturi ridicate, pentru a evita stresul cauzat de acestea.

Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati perusii, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra.