Chinchila - cresterea chinchilla pentru blana - specii de chinchila

-opinii si comentarii-

CUPRINS

1.CHINCHILA. PREZENTARE GENERALA
2.SPECII DE CHINCHILA
3.BLANA
4.SCHIMBARILE ( MUTATILE ) DE CULOARE ALE BLANII CHINCHILEI
5.ADAPOSTURILE CHINCHILEI
6.CUSTILE
7.CONSTRUIREA FERMELOR DE CHINCHILA DE MARI DIMENSIUNI ( CRESCATORIE INTENSIVA )
8.CULOARELE DE CIRCULATIE
9.ANEXELE CRESCATORIEI DE CHINCHILA
10.HRANIREA CHINCHILEI
11.VITAMINE SI MINERALE NECESARE CRESTERII CHINCHILELOR
12.ADAPAREA
13.INMULTIREA CHINCHILELOR
14.GESTATIA SI FATAREA
15.HRANIREA SI CRESTEREA PUILOR
16.SACRIFICAREA CHINCHILELOR
17.JUPUIREA BLANII CHINCHILEI
18.ASPECTUL EXTERIOR AL CHINCHILEI
19.INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI
20.SELECTIA CHINCHILELOR
21.BOLILE CHINCHILEI
22.ALEGEREA ( SORTAREA ) BLANURILOR DE CHINCHILA
23.FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA BLANURILOR
24.INFLUENTA LUMINII SI A ALTOR FACTORI DE MICROCLIMAT IN RIDICAREA PRODUCTIEI DE CHINCHILA
25.IMPORTANTA ECONOMICA A CHINCHLLEI
26.VALORIFICAREA BLANII DE CHINCHILA
27.CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV
28.FIRME DE CRESTERE A CHINCHILEI DIN ROMANIA



CHINCHILA. PREZENTARE GENERALA

Chinchila face parte din familia rozatoarelor. Ea este originara din tari cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile.
Este un animal acoperit cu blana traind libera pe varfurile muntilor pana la inaltimii de aproape de 3000 m. Chinchila s-a adaptat bine la diferente mari de temperatura, zi – noapte, umiditate mica, ceea ce face ca sa reziste o mare perioada de timp fara apa. Fiind rozatoare ea se hraneste cu ierburi, seminte, radacini, tulpini, frunze ale unor arbusti.
Chinchila poate fi confundata cu veverita, deoarece are coada lunga, membrele din fata scurte prevazute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevazute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atat pentru deplasare cat si pentru apucarea hranei.
Chinchilele au greutati variabile in functie de varsta si de sex. Astfel masculii sunt mai usori decat femelele ei avand greutati intre 250 – 500 grame. De asemenea atat temperatura corpului cat si activitatea cardiaca si respiratorie depind de varsta animalului.
Chinchila este valoroasa pentru blana ei dar si pentru carne. Astfel cine se hotaraste sa creasca chinchile, pe langa blana, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vanzarea carnii cu care se hranesc alte animale cu blana cu o importanta deosebita la randul lor. Chinchila este un animal nocturn care se hraneste numai cu nutreturi. Ea se adapteaza foarte usor cresterii in captivitate nefiind deloc pretentioasa. Este blanda si cu ea se poate lucra foarte bine. Daca este prinsa, nu musca, nu zgarie, nu se zbate. Ii place sa fie mangaiata, tinuta in brate.
IMPORTANT! In cazul in care este speriata, chinchila sufera un fenomen ciudat. Rezultatul acestei actiuni il constituie caderea parului si imprastie un miros puternic de migdale. De asemenea elimina un puternic miros de urina. 
Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se reface foarte greu (dupa cateva luni) si poate sa nu mai ajunga la calitatea dorita. De aceea trebuie sa lucram prudent si cu blandete cu ele. 
Chinchila se hraneste numai noaptea.
Numele ii parvine de la indienii „chincha” pe care spaniolii i-au gasit in America de Sud, atunci cand au ocupat-o in secolul al VI-lea.
Firul de chinchila este foarte subtire, de aproximativ de 200 ori mai subtire decat la om. El fiind foarte subtire si foarte des blana nu face „carari” atunci cand trecem cu mana prin ea. 


SPECII DE CHINCHILA 

Exista trei specii de chinchila:

chinchila laniger
chinchila brevicaudata
chinchila rex

Prima dintre ele ( chinchila laniger ) este cea mai des folosita in crescatorii. Seamana cu veverita, are o greutate medie de 400 g si o lungime a corpului de 28 – 30 cm. Urechile sunt lungi, acoperite de par, are botul ascutit si capul mic. Lungimea parului este de 2,5 cm. Coada este lunga si are par mai gros si mai lung. Culoarea este gri-deschis si alb-murdar pe abdomen. Culoarea gri este data de alternanta culorilor pe traiectul firelor de par.
Chinchila brevicaudata este mai mare decat chinchila laniger lungimea fiind de 32 cm sau putin mai mare. Are coada si urechile mai mici. Blana este alb-galbuie pe abdomen si gri-albastrui pe spate, rezultand din imbinarea mai multor zone de culoare ce se gasesc in lungul firelor de par
gri-albastrui la baza 
gri-galbui la mijloc
albastrui inchis la varf
Chinchila rex este cea mai mare avand lungimea corpului de 38 cm si se aseamana cu chinchila brevicaudata.

BLANA

Blana animalului este una valoroasa, costul ei putand ajunge pana la 10000 euro. 1 cm2 de blana este foarte valoros. Blana poate atinge maturitatea la 8 – 9 luni. De regula blana de chinchila atinge trei stadii:
blana de pui care este rara iar firele cresc;
blana tanara care apare dupa 5 luni de la nastere cand lungimea firelor de par este ajunsa la maturitate;
blana matura in care firele au lungimea uniforma iar pielea animalului devine alba;
Dupa aceasta prima perioada de maturitate firele pot cadea, iar pielea isi schimba culoarea de la alba spre albastru – deschis. In aceasta situatie blana a ajuns la supra – maturitate, dupa care incepe un nou ciclu ce dureaza 4 luni. 
Blana la animal apare din perioada intrauterina, astfel ca la nastere puiul are blana. 
Blana este formata din puf si parul de directie. De regula puful este in trei culori avand de la varf spre radacina urmatoarele nuante:
albastra sau chiar neagra;
alba sau albastru pal;
albastra;
Aparitia altor culori la blana, in locul celor enuntate arata defecte ale blanii, iar animalele ce le poseda nu se tin pentru reproducere, ci se sacrifica.
Corespunzator celor trei zone de culoare ale pufului avem trei zone de producere a lui:
voalul;
banda;
subculoarea;
Puful chinchilei se dezvolta pe partile laterale ale corpului si pe spate. Puful care se gaseste pe abdomen este in doua culori si anume la radacina albastru inchis iar la varf alba. 
Parul de directie este mai lung si mai gros decat puful.
Blana de chinchila este cu atat mai valoroasa cu cat sunt indepliniti anumiti indici de calitate. Ii vom enumera mai jos pe cei mai importanti si implicatiile lor asupra calitatii blanii de chinchila.
1.Dimensiunea blanii are importanta asupra calitatii pentru valorificare. Dimensiunea optima se atinge la maturitatea animalului. Sunt preferate pentru o blana de calitate acele exemplare ce au trunchiul cilindric si nu fusiform cu umerii largi si gatul scurt si gros.
2. Luciul blanii este dat de structura stratului solzos de secretia glandelor sebacee. De regula blana are un luciu mai pronuntat in perioada anotimpului rece, scaderea temperaturii avand un efect benefic. 
3.Textura blanii de chinchila este data de starea firelor de par. Acestea pot avea un aspect de blana fina, elastica, deasa. 
IMPORTANT! Daca la trecerea mainii prin blana observam un par aspru uscat care nu poseda elasticitate si are aspect de canepa, avem de-a face cu o blana defecta iar aparitia unui astfel de exemplar in comunitatea de chinchile reprezinta un real pericol pentru comunitatea respectiva. Exemplarul trebuie scos din comunitate si sacrificat iar deficientele ce au dus la acest incident trebuie inlaturate.
4.Culoarea este un criteriu deosebit de important in stabilirea valorii comerciale a blanii de chinchila. Chinchilele standard pot avea culoarea de la o tenta pala pana la aproape neagra. In general pot fi 5 nuante:
- inchisa;
mediu – inchisa;
medie;
mediu – clara;
clara;
Astfel cele trei zone ale pufului pot avea culorile:
subculoarea este de albastru inchis. Se accepta pentru comercializare si subculoarea albastru deschis, aparitia culorii gri este considerata un defect iar animalul este supus sacrificarii;
banda trebuie sa posede culoarea alba sau albastru – slab. Aparitia unei culori a blanii de galben sau maro este considerata un defect;
voalul este considerat perfect cand poseda culoarea albastra sau negru lucios. Voalul trebuie sa ocupe tot corpul cu exceptia abdomenului.
Daca accidental voalul prezinta nuante roscate acesta este considerat un defect iar exemplarul se sacrifica;
5.Elasticitatea blanii este data de revenirea perilor la forma initiala atunci cand se trece cu mana prin el. Firul de blana elastic revine imediat la forma initiala;
6.Finetea reprezinta rezistenta pe care o opune parul atunci cand se trece cu mana prin el in sens contrar de la varf spre radacina. Aceasta marime se masoara in microni. In functie de aceasta, parul blanii de chinchila poate fi usor aspru, foarte fin si extrafin. Finetea firului este cuprinsa intre 2 - 6 microni, pentru puf si de 10 – 16 microni pentru parul de directie;
7. Densitatea blanii nu se masoara ci se determina la pipait sau se apreciaza din ochi. Daca densitatea este mai mica blana este mai deschisa la culoare. Daca se executa „suflarea” deasupra blanii si cantitatea de piele vizibila este mica, avem o blana cu densitate mare. 
Se poate trage concluzia urmatoare: calitatea unei blani este cu atat mai buna cu cat animalul creste, deoarece blana puietului sau a tineretului juvenil este de calitate inferioara. Calitatea difera de la exemplar la exemplar. Caracteristicile unui animal se transmit genetic, de aceea sunt acceptate pentru inmultire acele exemplare ce corespund scopului urmarit. De asemenea calitatea blanii difera de anotimp, perioada iernii fiind propice pentru obtinerea blanurilor de calitate iar primavara se obtine o blana cu potential mic de valorificare.
Blana de chinchila poate contine si defecte. Acestea se pot evidentia astfel:
blana ciupita datorita custilor deteriorate, a agatarii blanii in bucati de sarma, cuie;
decolorarea blanii datorita expunerii la soare a chinchilei in cusca;
muscaturi pe blanita datorate incaierarilor cu ocazia montei;
caderea parului datorita folosirii hranei cu carente alimentare sau sacrificarea si depozitarea necorespunzatoare a blanii;
impaslirea parului caracterizata prin incurcarea firelor si scaderea rezistentei parului sau micsorarea pufului. Ea apare datorita unei ingrijiri si alimentari necorespunzatoare. Aceste exemplare nu sunt folosite pentru reproducere;
par lipit datorita murdaririi de secretii, fecale sau urina. Acesta apare datorita ingrijirii necorespunzatoare sau a conditiilor necorespunzatoare de igienizare a custii; 

Schimbarile ( mutatile ) de culoare ale blanii chinchilei

Piata blanurilor este intr-o continua transformare. Se cauta si se cer blanuri cu o coloristica cat mai variata, de o calitate foarte buna si calduroase. Mergand in intampinarea pietii crescatorii de chinchila au obtinut prin incrucisari mutatii de culoare din care cele mai importante sunt
culoarea alba
culoarea neagra
culoarea bej
culoarea safir
culoarea pastel
culoarea voalat
Culoarea standard a chinchilei este aceea a animalului salbatic, aflat in libertate, in Anzii Cordilieri in America de Sud. Ea este gri-albastrui pe spate si alba pe abdomen. Culoarea gri este data de trei zone colorate diferit: un varf intunecat, o zona intermediara de culoare deschisa si o zona inferioara intunecata. Mutatia reprezinta o transformare brusca in ereditatea unui animal dintr-o anumita specie. Mutatiile sunt foarte rare. In literatura de specialitate se spune ca o mutatie apare la un milion de nasteri. Ele pot aparea atat prin modificarea in sens pozitiv a microclimatului dar si prin accidente sau fenomene negative ( radiatiile ). Datorita acestor cauze numarul animalelor cu mutatii de culoare este foarte restrans, iar preturile lor sunt de-a dreptul exorbitante. 
Pe langa mutatiile accidentale, oamenii de stiinta au incercat genetic crearea unor astfel de animale. De exemplu albul dominant ( Wilson White ) a aparut in anul 1950 intr-o crescatorie din California. Blana acestei specii este alba iar urechile sunt gri. Este o blana foarte cautata fiind o blana mutanta. Ea prezinta dezavantajul ca datorita culorii albe poate fi usor confundata cu alte blanuri ceea ce deranjeaza in special cumparatorul. O alta mutatie o reprezinta culoarea negru care a aparut in crescatoria lui Robert Gunning, ea poarta numele de Gunning Black. Spre deosebire de alte mutatii accidentale ea a fost in parte creata. Blana are culoare neagra, o densitate mare si luciu deosebit. Dezavantajul acestei mutatii il reprezinta agresivitatea mai mare a chinchilei negre si prolificitatea scazuta. Femelele nasc un pui, cel mult doi. O alta mutatie o reprezinta negru de carbune care a aparut in S.U.A. si apoi s-a raspandit in intreaga Europa. Animalele din aceasta mutatie au culoarea pornind de la un negru intens pana la un maro deschis sau gri. Dominantele bej, safir sau voalat. Sunt mutatii recente aparute tot S.U.A., care nu s-au raspandit foarte mult in Europa si desi foarte valoroase prezinta o mai mica importanta in lucrarea noastra.

Adaposturile chinchilei

Adapostul pentru chinchile este modest la fel ca si chinchila, care este un animal foarte putin pretentios, in functie de temperatura mediului inconjurator. Chinchilele au fost crescute in voliere acoperite cu plasa de sarma. Chinchilele erau in custi plasate direct pe sol. Daca temperatura este ridicata putem folosi cu succes sopronul. In zonele cu temperatura mai scazuta adaposturile de chinchile sunt construite din caramida, beton subtire sau chiar din scandura. Practic se poate folosi ce aveti la indemana deoarece chinchilele pot sa traiasca la temperaturi de la –20 grade C la +25 grade C, conditia care se impune este ca adapostul sa fie curat, uscat si inchis ( lipsit de curenti puternici ).
In ultimul timp s-a observat ca chinchilele prefera mai bine frigul decat caldura. La temperaturi mai mari de 25 grade C au probleme cu respiratia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. In mod normal in adaposturile de chinchila trebuie sa fie o temperatura cuprinsa intre 13-18 grade C. O temperatura mai ridicata trebuie mentinuta ( aproape de 18 grade C ) la fatare si in primele saptamani dupa aceasta deoarece puii sunt mai sensibili. La temperaturi de sub 12 grade C puii sunt pusi in pericol, iar masculilor le scade virilitatea. In cazul sacrificarii chinchilele se tin la temperaturi mai scazute 3-8 grade C. Umiditatea relativa este in jur de 70%. Ceea ce este foarte important la cresterea chinchilei este ca procedura de cresterea nu trebuie facuta intr-o cladire noua special amenajata decat daca nu avem absolut nimic la indemana. Prin folosirea soproanelor, magaziilor, volierelor se reduce mult investitia initiala. Acoperisul acestora poate fi facut din placi ondulate de tabla, azbociment sau hartie gudronata. Pentru mentinerea unei temperaturi ideale este necesar introducerea unei incalziri centrale in adapostul de chinchile, dar care va fi folosita doar pentru corectarea temperaturii. Oscilatiile bruste de temperatura fac rau animalului, de aceea cresterea sau scaderea temperaturii trebuie facuta lent. Chiar daca iesim pentru putin de timp din domeniul temperaturilor ideale. In cazul in care umiditatea este mai mare se observa scaderea apetitului animalelor, precum si aparitia primelor boli. De asemenea nutreturile mucegaiesc si exista pericolul aparitiei ciupercilor.
Important. Principala regula de microclimat care trebuie respectata este lipsa curentilor de aer. Chinchila este foarte sensibila la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni imbolnavirea luati masuri in acest sens. Desi chinchilele pot trai in adaposturi diferite, totusi un adapost iluminat natural este de preferat. Un alt factor important in cresterea chinchilei este, pe cat posibil, lipsa zgomotului. Adapostul va trebui construit intr-un loc izolat, linistit si retras. Pe interior adaposturile se finiseaza in scopul mentinerii curateniei. Peretii, plafonul, pardoseala trebuie sa fie netede fara gauri, fara crapaturi astfel incat sa nu intre praful, mizeria si curentii de aer. Pe o pardoseala din beton va trebui sa punem un linoleum pentru a atenua zgomotul pasilor. Adaposturile pentru chinchile nu trebuie sa fie mari deoarece chinchilele traiesc in custi de dimensiuni mici pe care foarte usor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu putem spune care este numarul optim de animale crescute pe mp deoarece conditiile difera mult de la un tip de adapost la altul. Important este sa mentinem conditiile minime de microclimat scrise mai sus, sa existe alei de circulatie ( spatii ) intre custi astfel incat ingrijitorul sa poate observa animalele.

TextAd

Custile

Sunt confectionate din plasa de sarma cu diametrul intre 1 – 1,5 mm. Se recomanda ca plasa pardoselii sa aiba ochiurile 13x25 mm, pentru pereti 19x19 mm, pentru reproducatori 25x25 mm, pentru tineret si animale destinate sacrificarii. In crescatorii se folosesc doua tipuri de custi 
pentru tineret si animale destinate sacrificarii 
pentru reproducatori
Custile au cate un sertar de zinc care poate fi situat ori in cusca, ori sub aceasta. In primul caz se pune talas care tine cald chinchilei si care absoarbe urina. Dezavantajul acestui mod de crestere il constituie manopera in plus la curatarea custilor. Sertarul pus sub plasa de sarma permite o mai buna indepartare a dejectiilor, a murdariilor insa chinchila sta mai putin confortabil si ii este mai frig. In plus in momentul in care tragem sertarul producem zgomot lucru care deranjeaza chinchila. Pe peretele din fata fiecarei custi exista o usa, un mic jgheab pentru administrarea furajelor concentrate, un jgheab pentru administrarea furajelor fibroase si o sticla pusa cu gura in jos, prevazuta cu suzeta pentru adapare. Chinchilelor le place foarte mult sa se tavaleasca in nisip, acest lucru nu este numai o placere dar si o necesitate pentru ca blana acestora sa ramana curata si cu un aspect frumos. ,,Baia de nisip,, se face intr-o ladita mobila fixata pe perete care se afla in interiorul custii mari. Din cand in cand ea se scoate si se inlocuieste nisipul. Datorita acestei placeri in crescatoriile mari se ridica praf iar acest lucru impune curatirea lui cu un aspirator silentios. De asemenea presupune o aerisire corecta. Nisipul nu trebuie sa contina cuart care are o granulatie mare si care zgarie blana chinchilelor. Faptul ca un aniamal ar refuza sa faca baie in nisip este foarte grav deoarece inseamna ca ar putea fi bolnav.
Custile pentru tineret si animalele pentru sacrificare au dimensiuni standardizate de 40x40x40 cm. Bineinteles ca aceste dimensiuni nu sunt absolut obligatorii, totusi insistam in respectarea lor. Desi unii specialisti sunt impotriva suprapunerii custilor, aducand ca argument faptul ca animalele trebuie mereu observate atent, iar in cazul suprapunerii pentru acest lucru trebuie folosite scari, care complica munca ingrijitorilor. Noi va recomandam, totusi suprapunerea pe 4-5 nivele ajungandu-se astfel sa se creasca un numar mare de chinchile ( aproximativ 80 – 90 ) pe o suprafata de aproximativ 10 mp. Va reamintim faptul ca cresterea chinchilei poate fi o afacere de apartament. Chinchila fiind singurul animal crescut pentru blana care nu degaja. Intr-o camera obisnuita de bloc 12 – 15 mp, amenajata optim se pot creste aproximativ 100 de exemplare de chinchila, ceea ce ar putea aduce un profit substantial tinand cont ca investitiile sunt foarte mici ( o cusca poate costa in jur de 8 dolari, hrana dupa cum se va vedea este formata din fan si nutreturi, deci foarte ieftina, iar camera de apartament constituie climatul perfect pentru cresterea chinchilei. Exista multe cazuri in tara de persoane care au inchiriat ( cumparat ) apartamente cu 4 camere si au facut in ele o crescatorie uriasa de chinchile. Pretul unui exemplar este intre 30 – 100 de euro, in functie de calitatea blanii, iar numarul chinchilelor crescute intr-o camera aproximativ 100, va lasam pe dumneavoastra sa faceti un mic calcul despre profitul castigat de pe urma acestei afaceri. Nu trebuie sa uitati insa si de greutatile acestei afaceri, de faptul ca avem nevoie de 1-2 ingrijitori, de atentia sporita pe care trebuie sa o acordam in momentul cumpararii animalelor (exemplarele trebuie sa fie cat mai valoroase), de pretul acestora, de faptul ca numai exemplarele cu o bonitate mare se pot vinde la un pret bun si de boli ale chinchilelor etc.
Custile pentru reproducatori sunt construite din mai multe compartimente care se intersecteaza intr-un culoar asezat in mijlocul custii. Dimensiunile acestora variaza in functie de numarul de compartimente. Va putem recomanda urmatoarele dimensiuni 80 – 140 x80x40. Culoarul comunica cu compartimentele in care sunt femelele prin orificii astfel incat masculul sa poata trece de la una la alta. Femelele in mod normal nu-si pot parasi locul. Acest lucru se realizeaza prin mai multe metode, cea mai importanta fiind fixarea pe gatul femelei a unui obiect ( colier ) care sa fie mai mare decat gaura de iesire. Dupa imperechere compartimentul femelelor se izoleaza. 

Construirea fermelor de chinchila de mari dimensiuni ( crescatorie intensiva )

In cazul in care dorim sa creem o crescatorie mare sau foarte mare in care numarul exemplarelor sa depaseasca ordinul miilor trebuie sa folosim o hala de dimensiuni mult mai mari. Construirea acestei crescatorii tine cont de toate regulile si cerintele impuse la micile crescatorii, doar ca datorita numarului foarte mare de exemplare crescute dimensiunile sunt altele.

Culoarele de circulatie

Culoarul reprezinta spatiul dintre doua randuri de custi. In legatura cu acesta exista o dilema deoarece unii crescatori il considera spatiul pierdut si fac acest culoar cat mai mic, iar altii il considera absolut necesar iar latimea acestuia este mai mare de 1,5 m. In cazul in care veti crea o crescatorie de amploare va recomandam sa pastrati dimensiunea de 1,3 – 1,5 pentru culoarul de acces deoarece exista numeroase operatii pe care trebuie sa le faca ingrijitorul legate de cresterea si hrana animalelor, curatenie, supraveghere etc. care necesita spatiu.

Anexele crescatoriei de chinchila:

depozit de furaje
camera de sacrificare
spatiu de prelucrare a blanitei
spatiu de uscare 
locuinte, birouri
izolator
Suprafetele recomandate pentru anexe sunt:
camera de sacrificare 8 – 12 mp
camera de jupuire 15 mp
camera de sortare 15 mp
camera de uscare 20 – 22 mp
depozitul pentru pastrarea blanitelor 20 mp
Mai jos vom prezenta o lista cu instalatii, instrumentar si dispozitive care sunt necesare pentru o mare crescatorie de chinchile.
1Camera tampon cuprinde :
aeroterma sau alt dispozitiv pentru incalzirea aerului
tablou de comanda electric
cantar
dulap si masa
2Camera pentru insamantari artificiale :
masa faiantata 
truse de insamantari artificiale
sterilizator electric
frigider
apa calda, apa rece
prize cu impamantare
ventilatie mecanica
3Camera de bonitate a chinchilelor:
masa faiantata de culoare alb mat, sau albastrui deschis
scaune metalice rotative
furtun pentru apa calda si rece
iluminare foarte buna prin plafon si peretii laterali
4Camera de sacrificare:
apa calda si rece
pardoseala betonata
carlige pentru suspendarea animalelor
furtun de spalat pe jos
5Camera de jupuire :
carlige pentru suspendarea animalelor
mese pentru jupuit
tavi pentru uscare
pardoseala betonata
apa calda si rece
ventilatie mecanica
iluminare naturala prin plafon si pereti
In cazul in care afacerea consta numai in vanzarea chinchilelor toate anexele referitoare la jupuire, sacrificare si pregatirea blanitelor nu mai au nici un rost.

TextAd

Hranirea chinchilei

Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douazeci de dinti care cresc tot timpul vietii. In conditii normale de sanatate cresterea si uzura dintilor este aproape egala. De aici rezultand ideea ca dinti raman de aceeasi marime. Incisivii de culoare galbuie trebuie deosebiti de cei de culoare alba care au o lipsa mare de calciu si pot fi intalniti la femele in perioada lactatiei sau in cazul unei hraniri gresite. In ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administreaza lemn de diferite esente cel mai bun fiind lemnul de salcam cu coaja. In cazul in care nu au materiale de ros, dintii chinchilelor capata modificari si se rup, ceea ce va afecta hranirea acestora si va avea o influenta directa asupra cresterii, dezvoltarii si calitatii blanii. Hrana principala a chinchilelor este formata din fan si concentrate. Fanul asigura celuloza si mentine echilibrul intestinal. El trebuie sa aiba anumite proprietati :
- sa fie recoltat in zile fara precipitatii
- uscat la umbra pentru a-si pastra culoarea verde
- miros placut
- fara plante toxice
Foarte important este ca fanul sa fie tinut in locuri special amenajate acoperite cu o aerisire buna, sa fie intors din cand in cand cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegai. De asemenea locul in care se pastreaza trebuie sa fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recolteaza trebuie sa fie ingrasate numai natural fara insecticide sau ingrasaminte chimice.
Se foloseste fanul de lucerna sau trifoi. Fanul serveste ca o completare a ratiei de mancare si are rol de umplutura. El nu trebuie sa aiba o culoare negricioasa deoarece inseamna un inceput de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fan aparte il constituie fanul de graminee care isi pastreaza mai mult timp calitatile pozitive si care fermenteaza sau mucegaieste foarte greu. In alimentatie trebuie sa tinem seama ca chinchilele mananca cu placere vreji de fasole sau de mazare. In fiecare dimineata ingrijitorul trebuie sa introduca in jgheabul de pe peretele din fata a custii o mana de fan. El este rontait de animal cu pauze fiind la discretie. Chinchila are obiceiul de a risipi fanul, de a-l da pe jos si astfel foarte mult din fan se pierde. A doua zi daca mai gasim fan in jgheab nu-l vom inlocui il vom lasa tot pe cel vechi incercand sa facem economie. Fanul cazut pe jos se matura si se arunca. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchila sub forma de boabe. Acestea sunt ovazul, orzul, porumbul, graul. Cantitatea de concentrat variaza de la 15 grame la 30 de grame in functie de stadiul in care se afla, astfel femela gestanta si puii mananca mai mult. Foarte importanta este distributia zilnica a acestei cantitati pentru fiecare chinchila, chiar daca necesita un volum mai mare de munca prin administrarea zilnica se poate urmari si supraveghea starea de sanatate a animalului. Daca nu dorim sa facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantitati mai mari pentru aproximativ 10 zile situatie in care controlul si supravegherea animalului este diminuata. 
In ultimul timp in locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreturile granulate se prepara dupa anumite retete. Acestea se distribuie chinchilelor la discretie astfel incat ele sa manance cat au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 – 3 mm, 5 – 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca si in cazul celorlalte (fan si concentrate) cel mai mult mananca femelele in perioada de alaptare cat si puii in perioada de crestere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece exista avantaje si dezavantaje. La diametre mici exista o risipa foarte mare deoarece este chinchila este jucausa, se misca mult si multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede si riscam sa producem boli digestie chinchilelor. Trebuie sa luam masuri precise si corecte in mentinerea sacilor de granule in conditii de aerisire, umiditate scazuta pentru a evita mucegairea. De dorit este ca perioada in care granulele sunt depozitate in saci sa fie cat mai scurta. 

VITAMINE SI MINERALE NECESARE CRESTERII CHINCHILELOR 

Pentru cresterea si dezvoltarea animalului este necesara o alimentatie completa, bogata in principii nutritive, precum si in vitamine si substante minerale.
Astfel existenta grasimilor in hrana trebuie sa fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor in hrana are o influenta benefica asupra blanii. Lipsa lipidelor duce la aparitia unor pete galbene pe corp. Din alimentatia chinchilelor nu trebuie sa lipseasca hrana bogata in continut celulozic, acesta avand efect benefic atat asupra sistemului digestiv cat si asupra cantitatii de energie pe care o dezvolta. S-a constatat ca pentru chinchile, cantitatea de celuloza necesara difera in functie de starea de maturitate a animalului. Daca puii au nevoie de o cantitate de pana la 5% din hrana, aceasta creste de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetica atat la oameni cat si la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinte negative asupra metabolismului putand da nastere la diverse boli. De aceea este foarte important ca in hrana chinchilelor sa se gaseasca un aport proteic important. 
Literatura de specialitate nu prezinta date specifice chinchilelor, insa este clar ca lipsa proteinelor are acelasi efect ca la toate animalele crescute pentru blana.
Ele trebuie sa fie prezente in ratiile de mancare in proportie de 15 – 16% pentru adulti si in cantitate mai mare pentru pui si femele ce alapteaza.
Datorita conditiilor de crestere in captivitate si folosirii aceluiasi tip de mancare, chinchilele din ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie sa aiba in alimentatie un aport mai mare de vitamine ce au rol hotarator in dezvoltarea ulterioara, precum si in valoarea blanurilor comercializate.
Va prezentam mai jos vitaminele esentiale din hrana animalului si influenta lor asupra valorificarii.
Vitamina A are un rol deosebit in cresterea oaselor si mentine imunitatea corpului avand un rol direct in profilaxia diferitelor boli.
Complexul de vitamine B, format in special din vitamina B1 si hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos si pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luata pe cale naturala din boabele de cereale, fanuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului. 
In mod obisnuit organismul animal isi asigura mineralele din hrana si apa in conditiile in care aceasta este echilibrata si contine toate elementele necesare. In anumite cazuri se simte necesitatea suplimentarii lor mai ales pentru calciu si fosfor. Calciul dezvolta oasele, indeosebi dintii care sunt absolut necesari rozatoarelor pentru masticarea hranei. Carenta de calciu poate fi pusa pe seama unei alimentatii gresite, sarace si a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate in perioada de lactatie. Sursele de calciu sunt:
frunzele;
legumele;
- laptele; 

ADAPAREA

Alaturi de o alimentatie corecta si bogata indivizii trebuie sa consume apa. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul sa se deshidrateze si sa moara. Necesarul de apa pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorandu-se faptului ca chinchila consuma hrana uscata sau nutreturi concentrate. 
Pentru adaparea chinchilei se foloseste apa care indeplineste conditiile apei potabile.
Astfel aceasta trebuie sa fie fara culoare, fara gust, miros, lipsita de microorganisme sau germeni patogeni si sa aiba temperatura de 15o C.
Se poate folosi pentru adapat apa de robinet lipsita de clor sau saruri de fier, sau apa din puturi sau fantani. Aceasta din urma trebuie analizata din timp in timp pentru ca nu cumva in ea sa patrunda corpuri straine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune in pericol sanatatea si viata chinchilei.
Aceasta se adapa prin folosirea sticlelor tip biberon corect spalate si dezinfectate asezate cu gatul in jos in cusca si ancorate de peretii custii sau prin folosirea de jgheaburi de adapare asemanatoare celor pentru hrana.
IMPORTANT! Nu recomandam cel de-al doilea mod de adapare, deoarece accidental aceasta apa se poate infecta. 
Un sistem modern de adapare al chinchilelor consta in folosirea unui rezervor legat la o sursa de alimentare. Acest sistem implica animalul in deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apa.
IMPORTANT! Se stie ca la o scadere a continutului de apa din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de ingrijitor pentru ca el sa invete sa se adape singur. Se limiteaza implicarea efectiva a ingrijitorului in proces dar rolul lui de supraveghere creste foarte mult. Ingrijitorul trebuie sa dea dovada de interes si constiinciozitate, ba chiar sa noteze corect in fisa animalului cand s-a adapat acesta. Daca el refuza sa deschida sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic inainte ca firul de par sa se usuce si sa capete un aspect nedorit.

INMULTIREA CHINCHILELOR

Inmultirea chinchilelor este un factor deosebit de important pentru obtinerea de exemplare viguroase cu blana de o inalta calitate.
Chinchila femela poseda un aparat de reproductie, format din:
organele esentiale;
caile genitale;
vulva;
Chinchila poseda trei perechi de mamele, plasate in zona abdominala si pectorala.
Chinchila mascul are aparatul de reproductie, format din:
testicule;
cai genitale;
organ copulator;
glande anexe;
Chinchilele sunt gata de reproducere, cand ajung la 7 – 9 luni, ele manifestand calduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioada este intre lunile decembrie si februarie.
Femela in calduri sta in pozitie de imperechere, devine agitata, expulzeaza un dop de secretii care in contact cu aerul se intareste. 
Pentru femele prima monta are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durata de viata mare, ea poate da nastere puilor pana la varsta de 15 ani. 
ATENTIE! Nu se imperecheaza femele sub varsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau nastere puilor cu putine sanse de supravietuire.
Chinchilele in general au un ciclu sexual de 27 – 28 de zile, dar specialistii au constatat ca sunt si exemplare care au ciclul sexual neregulat.
Chinchila este un animal nocturn si de aceea ea se imperecheaza seara sau noaptea. In cazuri foarte rare chinchila se poate imperechea si ziua. Imperecherea este precedata de un preludiu, in care masculul se agita, fugareste femela si o hartuieste. Actul sexual in sine dureaza pana la un minut iar acesta se poate repeta in timpul noptii. La sfarsitul actului sexual se formeaza dopul de monta. Dupa aceasta femela se culca dar nu inainte de a-si face toaleta. Daca dupa perioada de o luna, vaginul chinchilei ramane inchis, se poate spune ca aceasta este gestanta.
Monta chinchilelor se poate realiza in mai multe feluri si anume:
monta in perechi;
monta consecutiv depistarii caldurilor;
monta prin rotatie,
monta in colonie;
In primul caz, partenerii pentru monta se introduc intr-o cusca, pentru a se obisnui si a convietui impreuna.
La aceasta metoda trebuie sa folosim un numar egal de exemplare femela – masculi. 
De regula se folosesc pentru aceasta femele linistite, adica mai batrane cu masculi tineri, dar femele nu trebuie sa fie mai mari de 7 – 8 ani, deoarece peste aceasta varsta fecunditatea scade.
In cazul perechilor formate din masculi mai in varsta si femele tinere, acestea pot deveni agresive si pot sari la bataie. Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blanii, se amplaseaza in cusca o ladita mai mica de refugiu in care femelele se pot linisti si chiar adormi iar monta se poate realiza in liniste.
Literatura de specialitate semnaleaza cazuri in care masculii tineri pot omori femelele daca acestea se opun dorintei lor de a le monta. Ei sunt imediat sacrificati, deoarece transmiterea genetica a caracteristicilor lui, nu ar fi benefica pentru crescatorul de chinchile.
Masculii se pot folosi pentru reproductie pana la varsta de 20 de ani, dar tinerea unui astfel de exemplar pana la o asemenea varsta, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate ca acesti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne si manifesta si o grija speciala pentru pui.
Metoda de monta in perechi foloseste un numar mare de masculi si nu intotdeauna se aleg cei mai buni. 
Ea este la ora actuala o metoda depasita, deoarece daca animalele pentru monta nu sunt valoroase, nu se obtin pui cu rezultate bune. De asemenea, crescatorul trebuie sa posede un numar mare de masculi, ceea ce face ca metoda sa fie ineficienta si scumpa.
Metoda de monta consecutiva depistarii caldurilor este o metoda superioara, care creste fecunditatea. In realizarea acesteia intervine crescatorul care trebuie sa urmareasca de cate ori femela este in calduri. Cand observa aceasta el introduce masculul in cusca femelei pentru monta. Masculul este plasat intr-un culoar dispus in fata custilor femelelor. Acesta sta cateva zile in cusca femelei in calduri, dupa care este scos si introdus in cusca altei femele. Se poate intampla ca ingrijitorul sa nu observe o femela in calduri si sa se rateze o monta.
Monta in rotatie este o monta cu rezultate slabe la care s-a renuntat si care nu prezinta importanta din punct de vedere economic. Explicatia acestui fapt rezulta din faptul ca monta consta in repartizarea unui mascul unui numar de cinci femele aflate in aceeasi cusca. Pe langa faptul ca acestea se pot lua la bataie, lucru ce are implicatii negative asupra blanii, nu toate femelele intra in calduri in acelasi timp. Deci se poate trage concluzia ca de fapt masculul monteaza o singura femela din cele cinci.
In cazul montei in colonie, trebuie folosita o cusca cu pana la 10 compartimente unite intre ele printr-un culoar. In fiecare compartiment se plaseaza cate o femela, iar masculul le poate monta pe rand o data cu intrarea acestora in calduri. Dupa ce femela a ramas gestanta, crescatorul o inlocuieste cu alta femela, gata de monta. Metoda are o eficienta foarte ridicata, din punct de vedere economic, deoarece se foloseste un singur mascul la un numar mare de femele, iar interventia omului in selectionarea femelelor in calduri, este inlaturata deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montata. Masculul este introdus in cusca cu cateva zile inaintea femelelor, pentru a se obisnui cu mediul. De asemenea se foloseste un mascul bine selectionat, cu caracteristici bine puse in evidenta, pentru ca puii ce se nasc sa posede caracteristici bune, iar blana lor sa fie valoroasa. Masculul trebuie sa fie de aceeasi varsta cu femela, dar sa nu fie inrudita cu aceasta, dar trebuie sa posede calitati net superioare acesteia.
In cele mai multe crescatorii de chinchile aceasta metoda este folosita deoarece implica spatiu mic, costuri putine putandu-se obtine exemplare de o inalta calitate.
In literatura de specialitate este prezentata insamantarea artificiala ca metoda de reproducere a chinchilelor. Aceasta consta in:
recoltarea spermei de la masculi; se poate face manual sau electric;
insamantarea;
Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltata poate fi impurificata cu urina, iar exemplarele atat femele cat si masculi pot avea tulburari de comportament.
Masculii folositi sunt mai intai testati prin metodele clasice pentru a fi siguri ca ei sunt buni de monta si nu sterili.
Femelelor li se produc calduri artificial dar nu este obligatoriu dupa insamantare sa ramana gestante. 
Masculii carora li se recolteaza sperma prin procedeul electric, care elimina impurificarea spermei cu urina, sunt asezati cu penisul intr-un dispozitiv, iar in anus li se introduce un stimul sub forma unui electrod legat la un curent de intensitate redusa.
Rezultatul operatiei, se dilueaza si se introduce in frigider pentru conservare pana la 12 zile. Cand femela este gata de insamantare sperma este adusa la temperatura corpului mamiferului. Femela de chinchila este insamantata a doua zi dupa fatare. 
Blana chinchilelor obtinute prin aceasta metoda este superioara din punct de vedere valoric, iar blana reproducatorilor nu este afectata, deoarece numai exista incaierari ca in timpul montei clasice.

TextAd

GESTATIA SI FATAREA

Chinchilele gestante se pun in evidenta prin cresterea in greutate in timp, modificarea abdomenului si a glandelor mamare.
Femelele gestante de chinchila consuma cantitati mari de hrana si de apa. Daca nu au fost supuse la batai, sau muscaturi din partea masculului in timpul montei, ele devin linistite si se odihnesc foarte mult. Daca din contra au avut parte de rele tratamente din partea masculului in timpul montei, chinchilele pot pierde puii.
Dupa monta, cand femela a ramas gestanta si pana la formarea embrionului trec 4 zile, timp in care femela se odihneste.
Femela bine hranita si ingrijita, ia in greutate cu cate 50 grame in fiecare luna. Ea se alimenteaza cu deosebire seara, de aceea masuratorile de greutate aplicate chinchilelor pentru a vedea cat au crescut in perioada de gestatie se aplica inainte de a li se da de mancare.
Existenta puilor poate fi pusa in evidenta, pe langa cresterea in greutate si de operatia de palpare a abdomenului, aplicata animalului.
Spre sfarsitul perioadei de gestatie nu se mai cantareste chinchila nici nu se mai palpeaza.
Starea de gestatie se manifesta si dupa marimea si forma glandelor mamare. Se stie ca chinchila poseda trei perechi de glande, dar pe cele amplasate in zona membrelor posterioare puii nu le folosesc. La femelele gestante mamelele secreta lapte slab, la doua luni dupa fecundare.
Gestatia dureaza aproximativ 111 zile, dupa care femela poate da nastere pana la 4 pui. 
Fatarea are loc de regula dimineata iar perioada de fatare poate dura cateva ore in cazul in care femela naste mai mult de un pui. In momentul fatarii, puii sunt acoperiti cu niste invelitori pe care femela le rupe cu dintii, la fel cum procedeaza si cu cordonul ombilical.
In momentul fatarii pot aparea si situatii limita, si anume:
femela isi mananca puii, odata cu placenta. Daca acest lucru se repeta la mai multe generatii de pui, femela se sacrifica;
puii sunt prea mari. Se extrag din corpul mamei dupa aparitia capului, dar ei sunt sacrificati, deoarece se salveaza numai mama;
puii sunt morti, ceea ce duce si la decesul mamei;
puii nu sunt asezati corect in corpul mamei. Se intervine prin repozitionarea puiului, prin asezarea femelei in pozitia sezand;
femela este prea obosita, caz in care femela este injectata cu oxitocina, pentru reluarea contractiilor;
puii sunt neanimati, caz in care trebuie animati si nu declarati morti. Aceasta se realizeaza prin masarea toracelui puiului, dupa ce a fost scos din cusca, pana cand bataile inimii si respiratia revin la normal;
puii nu deschid ochii din cauza ca au pleoapele lipite. Se intervine asupra acestora prin spalare cu ceai de musetel si eventual se poate folosi si alifie oftalmica;
Dupa fatare femelei i se inlocuieste asternutul, i se numara puii si li se verifica starea de sanatate. Apoi i se aduce femelei baia de nisip ce este lasata timp de jumatate de ora in cusca, pentru ca aceasta sa se usuce.
Dupa o perioada de 4 ore de la fatare, femelei i se administreaza hrana, ce poate fi sub forma nutret verde sau fan. Pe podea i se administreaza suc de legume sau alta hrana lichida, deoarece femela se deshidrateaza in timpul fatarii. 
IMPORTANT! In cazul nasterii puilor morti, li se stabilesc cauzele mortii, ce sunt trecute in registrul de observatii pentru a fi evitate pe viitor dupa care sunt indepartati. 
Femela de chinchila ingrijeste puii, nelasandu-i prea mult timp singuri. Daca femela are mai multi pui si nu-i poate ingriji singura, i se ia un pui care este trecut unei mama – doica. Daca mama moare la nastere, puii sunt trecuti la o mama-doica, ce in prealabil a fost scoasa din cusca, pentru ca acestia sa se obisnuiasca cu noua locuinta, iar mama-doica sa nu-i respinga. 
IMPORTANT! Se poate preintampina fenomenul de respingere prin stropirea atat a femelei – doica cat si puilor cu apa de colonie, astfel incat toti au acelasi miros.

HRANIREA SI CRESTEREA PUILOR

Puii de chinchila sunt hraniti de catre mama cu lapte pana la varsta de o luna. La inceput acestia sug laptele de la mama. Dupa procesul de alaptare puii se odihnesc impreuna cu mama lor.
Se observa femela daca-si hraneste puii. Daca acest lucru nu se intampla se cauta cauzele. Acestea pot fi:
femela are sfarcurile infundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilina;
femela are prea multi pui si nu-i poate hrani pe toti. Se ia un pui si se duce la o alta femela pentru alaptare. De regula se aleg femele ce au fatat cu o saptamana in urma;
femela are sfarcurile inflamate, din cauza dintilor puilor. Se ung sfarcurile cu o unsoare sau chiar cu untura;
femela este agresiva si isi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusa in timpul montei. I se iau puii ce sunt dusi la o femela – doica, iar exemplarul se sacrifica.
Masculul poate fi introdus in cusca la o zi dupa fatare si sta impreuna cu femela si puii. Daca acesta este mai experimentat el are grija de toti. El o lasa pe femela prima sa consume hrana sau apa, ocroteste puii. 
Daca puii nu sunt hraniti corespunzator acestia sunt agitati, plang, cauta hrana sau chiar mor.
Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe langa folosirea femelelor – doici, pentru hranirea puilor se foloseste metoda de hranire artificiala. Aceasta consta in hranirea puilor cu pipeta din trei in trei ore. Puiul de chinchila este scos din cusca si pus intr-o cutie de dimensiuni mici, ce in prealabil este captusita cu molton. Aici el este invelit pana la gat intr-un bandaj de panza lat de 4 – 5 cm si lung de 10 – 15 cm, cu membrele anterioare stranse in pozitie ghemuita. El este hranit cu pipeta cu un amestec de lapte si ceai aflat la temperatura corpului chinchilei, in pozitie verticala cu capul in sus pentru a nu se ineca. 
IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hranirea sa fie confectionata din material plastic pentru ca puiul sa nu o poata rupe cu dintii. In cazul folosirii pipetelor confectionate din sticla, introducerea acesteia in gura puiului se face din partea laterala a gurii si nu direct, pentru ca dintii puiului ce sunt destul de puternici de la nastere sa nu o rupa, iar puiul sa nu se raneasca. Daca accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grija restul de pipeta din gura puiului si cu grija sa nu-l speriem se cauta urmele de cioburi folosindu-ne de o penseta si o lumina puternica. Dupa ce acestea au fost indepartate cu grija si in totalitate se dezinfecteaza gura animalului cu ceai de musetel.
Hranirea puiului se face picatura, cu picatura, observandu-se pozitia capului ce trebuie sa nu se incline, iar amestecul de lapte – ceai sa ajunga in fosele nazale si sa-i provoace actul reflex de stranut. Dupa ce puiul s-a obisnuit cu modul de alimentare si sta linistit sau chiar asteapta cu placere momentul hranirii, este obligatorie numai imobilizarea lui, hranirea efectuandu-se cu puiul lasat liber.
Puii de chinchila ce sunt hraniti in mod artificial nu se intorc in custile in care au fost fatati, ci sunt depusi in cutii separate, cate una pentru fiecare pui. Lor li se asigura conditii microclimatice bune, o temperatura optima de 250C, sunt lipsiti de curenti iar asternutul se schimba zilnic. La cateva zile li se diversifica hranirea, prin administrarea unui amestec de lapte slab amestecat cu fulgi de cereale, iar dupa o saptamana li se da sa manance fan si sa bea apa proaspata. Laptele se indoieste cu ceai de musetel in proportie de 1 : 1. hranirea are loc din 3 in 3 ore de dimineata pana seara. 
Dupa aproximativ doua saptamani de la nastere si mai ales daca puiul este viguros, el este dus intr-o cusca proprie unde hranirea si-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alaturi de apa, concentrate si fan, dupa ce in prealabil a fost fixat cu gura in jos de peretele custii, iar puiul isi alege felul de mancare dorit.
Pentru a vedea dezvoltarea armonioasa a puilor ca si bebelusii acestia se cantaresc iar rezultatele observarii se trec in registrul de observatii. Aceasta operatie se efectueaza atat pentru puii hraniti artificial cat si pentru puii hraniti natural de femela – mama sau femela – doica. 

IMPORTANT! Daca un pui nu ia in greutate, el trebuie hranit suplimentar, i se administreaza vitamine sau se consulta cu atentie se nu posede vreo boala. In cazul puilor hraniti natural care nu iau in greutate, acestia sunt scosi din cusca si sunt imediat trecuti la hranire artificiala.
Toata perioada de la o saptamana pana la o luna, o luna jumatate cand puii sunt intarcati, puilor li se asigura o temperatura constanta ce nu trebuie sa depaseasca 18 oC. Inainte de a fi intarcati puii sunt separati de femela – mama sau cea doica, ce este scoasa din cusca. Puii stau in cusca in care au fost fatati pana la varsta de 3 – 4 luni, dupa care ei sunt trecuti unii in cusca de masculi iar ceilalti in cusca de femele. Inainte de a fi separati puii, acestia se individualizeaza si se cantaresc, masuratorile fiind trecute in registrul de observatii, in care in mod normal fiecare exemplar trebuie sa poseda o fisa, in care sunt trecute toate observatiile si toate masuratorile exemplarului de la nastere pana la valorificare sau sacrificare, daca individul nu corespunde cerintelor.

IMPORTANT! Acest registru trebuie completat de personal cu multa constiinciozitate si corectitudine, pentru ca el ne poate ajuta imediat in cazul in care din diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau decese atat in randul puilor de chinchila cat si al adultilor.
Dupa intarcarea puilor acestia sunt hraniti in continuare cu acea hrana cu care au fost obisnuiti. Hrana li se asigura din abundenta, ea trebuind sa fie de calitate, bogata in vitamine, sa nu fie stricata sau mucegaita. De asemenea pentru baut, apa folosita trebuie sa fie potabila, proaspata de la robinet, puturi sau izvoare. Pe cat posibil in cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie sa contina o cantitate mare de clor sau saruri de fier depuse din cauza folosirii unor instalatii sanitare defecte sau ruginite.
Custile folosite pentru puii in crestere trebuie sa fie curate, dezinfectate, cu asternuturi noi, sa fie calde si sa nu fie asezate intre usa si fereastra pentru ca puii sa nu fie afectati de curenti de aer.
Dupa trecerea puilor diferiti pe sexe in custi pentru a nu aparea incaierari ce ar duce la deteriorarea blanii, acestia sunt stropiti cu apa de colonie pentru a se accepta mai usor intre ei, fiecare avand acelasi miros.

Sacrificarea chinchilelor

In momentul atingerii varstei de maturare chinchila se sacrifica. Exista mai multe metode de omorare a chinchilelor dintre care amintim cloroformizarea. Se introduce chinchila intr-un spatiu inchis care se inchide ermetic si care are dimensiuni mai mare decat aceasta. Pe podeaua recipientului se introduce o tavita cu cloroform se etanseaza si in cateva minute chinchila moare. Recipientul cel mai des utilizat este un borcan cu capac. Dezavantajul acestei metode este ca la finalizarea ei carnea nu mai poate fi consumata.
Rasucirea capului este o a doua metoda de sacrificare a chinchilei, care se foloseste cel mai des in crescatorii. In urma rasucirii se rupe maduva spinarii. Miscarea se realizeaza brusc in sus sau in lateral stanga sau dreapta.
Metoda tensionarii. Prin aceasta metoda animalul este prins si de cap si de coada. Prin indepartarea brusca a mainilor se realizeaza sectionarea maduvei in lungul coloanei vertebrale.
Metoda prin injectare. Se injecteaza un cm cub de nembutal direct in inima



JUPUIREA CHINCHILEI

Se stie ca jupuirea se face mult mai usor cand animalul este cald, de aceea imediat dupa sacrificare se trece la jupuire. Exista doua metode de jupuire a chinchilei
jupuirea prin despicare ( deschidere )
metoda in burduf 
Jupuirea prin despicare ( deschidere ) se face prin sectionarea ( taierea ) blanitei pe partea ventrala incepand de la coada pana la bot. Se taie cu un corp ascutit membrele anterioare de la nivelul genunchiului iar cele posterioare de la nivelul jaretului. Se indeparteaza coada. Se indeparteaza blana de pe abdomen, de pe partile laterale ale corpului si apoi de pe spate. Urmatoarea operatie o reprezinta tragerea blanii peste cap. Dupa ce blana se indeparteaza de pe animal, se indeparteaza resturile de carne si grasimi si apoi se intinde pentru uscare. Jupuirea se realizeaza in camera destinata special pentru aceasta operatie pe o masa cu faianta foarte curata si avand la dispozitie in tot timpul acestui proces apa curenta. Blana pusa la uscare pe un suport de lemn de aproximativ 40 de cm se bate in cuie la nivelul mustatilor. 
Jupuirea in burduf se realizeaza prin agatarea animalului omorat cu capul in jos. Prinderea se realizeaza cu ajutorul unor carlige de membrele posterioare. Se practica incizii in jurul cozii anusului si longitudinal la membrele posterioare se apuca marginile pielii cu mana si se trage pielea de pe trunchi si cap. Dupa jupuirea si curatarea blanii are loc operatiunea de spalare. Aceasta se realizeaza in camere speciale dotate corespunzator. Blanurile sunt intinse pe suporturi din lemn la o temperatura in jur de 21 grade C si o umezeala relativa sub 60 %. Mentinerea se realizeaza cateva zile pana cand blana se usuca. Dupa uscare blana se curata din nou si i se ataseaza o fisa in care se specifica numarul matricol al animalului, dimensiunea blanii si clasa de calitate in care se incadreaza.




Aspectul exterior al chinchilei

Chinchila se analizeaza dupa implinirea varstei de 7 – 8 luni. In cazul in care incercam sa apreciem mai devreme calitatile chinchilei, ne putem insela pentru ca la o varsta mai mica insusirile acesteia nu se pot pune in evidenta.
In acest caz foarte importanta este observarea chinchilei, dar mai ales a aspectului exterior al acesteia. 
Exista anumite caractere de exterior care ne ofera informatii in privinta chinchilei. 
Astfel din acest punct de vedere, blana chinchilei se apreciaza atat din punct de vedere estetic cat si economic.
Blana difera ca aspect pe diferitele regiuni ale corpului. Pentru ca aprecierea animalelor sa fie corecta, evaluarea acestora se face prin mai multe metode dintre care mentionam
metoda libera;
metoda masurarii corporale;
Corpul chinchilei cuprinde:
cap
gat
trunchi
membre, ce pot fi anterioare si posterioare
coada; 
Capul chinchilei nu prezinta importanta din punct de vedere al evaluarii exterioare. Marimea lui cat si forma ne da anumite informatii privind diferentierea sexuala. Astfel dupa cap, un cunoscator poate spune care exemplar este femela si care este mascul. 
Gatul este foarte scurt (unii specialisti nici nu-l pun in evidenta), iar trecerea de la cap la corp se face treptat, el avand forma trapezoidala. 
Trunchiul chinchilei are forma cilindrica avand doua caracteristici foarte importante:
spinarea
salele
La animalele de elita spinarea si salele trebuie sa fie lungi, cat mai largi, deoarece este o zona importanta pentru blana. 
O alta zona foarte importanta pentru blana este toracele ce trebuie sa fie larg, lung si cat mai adanc. 
Abdomenul de obicei acoperit cu o blana alba trebuie sa fie cat mai ingust.
Coada este lunga, acoperita cu par mai lung si nu are nici-un fel de importanta din punct de vedere al aspectului blanii.
Membrele anterioare si posterioare nu au nici ele o importanta deosebita in evidentierea chinchilelor, ele avand doar rol anatomic de deplasare, de hranire, catarare.

INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI

Cresterea chinchilelor trebuie facuta prin tinerea unei evidente stricte pe baza careia se face selectia. Acest lucru se face pe urechile chinchilei. Exemplarul este imobilizat cu un dispozitiv si introdus intr-o ladita mai mica, cu urechile scoase afara.
Dupa prindere se dezinfecteaza urechile chinchilelor si se imprima un numar matricol. Se opresc eventualele hemoragii si se trece numarul acesteia in registrul de crescatorie. Timp de doua saptamani tatuajul se vindeca.
Noi va recomandam prinderea animalului cu mana, mai intai de coada si apoi se fixeaza pe masa. Tatuarea pe ureche se face in acelasi mod.
Nu recomandam introducerea chinchilelor in cutii ca in prima metoda, deoarece trebuie sa tinem seama ca chinchila este un animal sperios, bland, ce trebuie mangaiat mereu, mai ales cand se supune unei operatii putin barbare.
Evidentierea chinchilelor este foarte importanta deoarece numeroase insusiri se transmit genetic de la adulti la pui iar obtinerea de chinchile cu o blana de calitate se realizeaza prin incrucisari, astfel rezultand culori diferite ale blanii. Tatuajul se face pe ambele urechi ale chinchilei cu ajutorul unui cleste de tatuaj NCBA ce reprezinta Asociatia Americana a Crescatorilor de Chinchila. Aceasta a elaborat un standard unic care este astazi recunoscut in toata lumea. Acest lucru a fost realizat de americani deoarece ei au o experienta de cel putin un secol in cresterea intensiva a chinchilelor. Acest sistem de standardizare a fost necesar deoarece fiecare crescator aplica propria lege in individualizare introducand diferite semne, care mai de care mai ciudate in urechile chinchilelor. Astfel atunci cand cumparai o chinchila nu puteai fi sigur nici de anul de nastere nici de calitatile acestora. Conform NCBA, pe urechea stanga se imprima semnul crescatoriei (puteti alege orice semn, care sa fie unic si care sa va reprezinte), iar pe urechea dreapta numarul de ordine din registrul crescatoriei si anul nasterii reprezentat printr-o litera mare din alfabet (de exemplu C= 1982; D =1983).

SELECTIA CHINCHILELOR

Ca si la oameni si in cazul animalelor este valabil un principiu. Nu toti suntem la fel. Nu toti avem aceeasi valoare. La chinchile acest lucru are o importanta si mai mare. Fiecare animal se deosebeste de altul prin potentialul biologic.
Pentru a nu avea pagube, prin cresterea de animale de valoare mica, fiecare crescator trebuie sa faca o selectie.
Pentru a imbunatati insusirile chinchilelor, la selectie trebuie sa avem informatii privind cresterea si reproductia acestora.
Sunt mai multe criterii de selectionare a chinchilelor, insa principalele criterii sunt:
- cresterea in ansamblu a chinchilei, 
blana chinchilei (calitatea parului, culoare, densitate);
starea de sanatate;
reproductia pentru femele este important numarul de pui iar pentru masculi virilitatea;
Astfel de criterii se pot face de fiecare crescator in functie de specia de chinchila crescuta si de culoarea blanitei.
IMPORTANT! Desi dimensiunile chinchilei reprezinta un criteriu important, trebuie sa avem in vedere in primul rand valoarea blanii si coloritul acesteia. 
Selectia chinchilelor se face in cursul a patru etape:
A ) alegerea reproducatorilor;
B) potrivirea perechilor;
C) selectia tineretului;
D ) bonitatea;
A) Dupa mai multi ani de reproductie se face incadrarea chinchilelor in clase de productie si nucleul de elita. Aceasta impartire se bazeaza pe anumite criterii:
ascendenti (parintii);
descendenti;
fenotipul (bonitatea);
Prima conditiei pe care trebuie sa o indeplineasca animalele este sanatatea. Astfel se renunta la animalele bolnave, nedezvoltate conform varstei, sau cu defecte ale blanii.
Selectionarea chinchilelor se face si dupa insusirile si caracteristicile parintilor. Astfel, cel putin teoretic, un pui nascut din parinti cu ascendenta ridicata trebuie sa fie un exemplar cel putin la fel de valoros ca si parintii.
In functie de numarul puilor nascuti in ultimii 3 ani, femelele se impart in
8 pui = acceptabil;
9 – 11 pui = bine;
peste 10 – 11 pui = excelent;
Pentru a face un clasament al insusirilor unui exemplar, acestuia i se atribuie puncte. De exemplu, pentru fiecare pui nascut in ultimii trei ani, femela primeste 10 puncte.
Pentru masculi criteriul cel mai important este virilitatea. De obicei masculii se imperecheaza cu 4 femele si primeste 10 puncte pentru fiecare pui nascut. In clasa superioara de productie se vor introduce exemplarele ce au clasa de productie cea mai mare (120, dupa unii, 150 dupa alti cercetatori).
Se vede foarte clar ca impartirea pe clase se face in functie de rezultatele obtinute de-a lungul mai multor ani iar calitatea si frumusetea blanii (acest lucru ne intereseaza in primul rand) se obtine din producatori de clasa inalta (cu punctajul cat mai mare).
Incadrarea in nucleul de elita se face dupa aceeasi perioada ca si incadrarea in clase de productie (de obicei 3 ani), pe baza unui punctaj acordat descendentilor.
B) In functie de sistemul de reproductie, potrivirea poate sa fie:
potrivire personala (individuala);
potrivire de grup;
La potrivire trebuie respectate anumite principii si anume:
cunoasterea ascendentilor chinchilei;
fenotipul;
la potrivire masculul repartizat pentru un grup de femele, trebuie sa fie superior acestora;
intre femele si masculi nu trebuie sa existe grad de rudenie;
Potrivirea personala consta in alegerea nominala a fiecarei femele sau a fiecarui mascul.
La potrivirea de grup, reproducerea consta in repartizarea unui mascul unui numar de 4 – 5 femele.
In ambele cazuri, pentru a obtine chinchile de calitate, trebuie tinut cont de principiile enumerate mai sus.
C) Selectia tineretului – La varsta de 45 – 50 zile puii sunt intarcati si sunt separati de femela – mama sau doica si trecuti in custi speciale pentru tineret de reproductie. De obicei se trec cate doua exemplare intr-o cusca si numai in conditii exceptionale date de lipsa spatiului cate trei. Aceasta se face numai pentru un timp relativ scurt. Dupa perioada de intarcare puii vor fi masurati si cantariti. Se vor elimina de la reproductie acei pui care prezinta urmatoarele caracteristici:
ascendenta necunoscuta;
indivizi cu semne de imbolnavire;
indivizi cu malformatii congenitale;
indivizi insuficient dezvoltati;
indivizi cu au abateri de culoare;
Dupa varsta de 4 luni chinchilele sunt crescute in custi individuale dupa ce au fost tatuate conform NCBA. La aceasta varsta se va mai face o inca selectie, tinand cont de aceleasi criterii scrise mai sus. Vor fi de asemenea eliminate acele exemplare ce prezinta blana rupta din cauza luptelor, muscaturilor sau a altor agresiuni fizice sau accidente. 
D) Bonitatea se realizeaza o singura data in momentul atingerii varstei ideale (7 – 8 ani). Scopul principal al cresterii chinchilei ii reprezinta productia de blana Prin bonitate se intelege atribuirea de puncte chinchilei in urma unei examinari generale ce se realizeaza in conditii bine stabilite. Astfel se ia in considerare si se puncteaza fiecare caracter al chinchilei in parte. Pe baza punctelor obtinute, chinchilele se clasifica astfel:
clasa superioara (elita), 96 – 100 puncte;
clasa intai, 90 – 95 puncte;
clasa a doua, 85 – 89 puncte;
Bonitatea se executa in doua metode:
la lumina zilei;
folosind iluminare cu becuri de neon, de culoare naturala;
In primul caz, bonitatea se efectueaza numai in zilele insorite, fara ca razele soarelui sa cada direct pe animal. Intr-o zi mohorata culoarea blanii poate sa fie alta. Examinarea se face dimineata dupa ora 9. Animalul se aseaza pe o masa de culoare alb mat sau de culoare albastru deschis. Lumina trebuie sa cada uniform pe suprafata blanii.
Bonitatea se efectueaza de catre oameni cu experienta ce pot aprecia cu ochiul liber aspectul chinchilelor.
Spatiul in care se realizeaza bonitatea trebuie sa fie echipat cu apa curenta si cantar.
Se puncteaza mai bine chinchilele de dimensiuni mari care au blana cat mai inchisa cu par des, elastic, lucios si reflexe puternice.
In acest caz chinchilele se cantaresc. 
Masculii cu o greutate mare si cu blana deosebita vor fi opriti pentru imperechere.
In cazul in care exista dubii privind acordarea punctajului, procedeul se poate repeta 2 – 3 zile la rand.
In cazul in care bonitatea se realizeaza la lumina artificiala regulile sunt aceleasi, culoarea mesei este albastru deschis, lumina neonului trebuie sa cada perpendicular pe blana (fara umbre).

criteriile principale pentru care se acorda puncte sunt:
dezvoltare corporala,
armonie de ansamblu,
culoare,
aspectul voalului,
lungimea voalului,
lungimea si uniformitatea benzii,
culoarea firului de par,
uniformitatea culorii,
structura blanii

TextAd

BOLILE CHINCHILEI

Desi chinchila este un animal ce s-a adaptat bine la cresterea in captivitate sunt situatii in care aceasta se imbolnaveste. Imbolnavirea sau aparitia decesului in colonia de chinchile este un fenomen nedorit, de aceea trebuie sa cunoastem bolile ce pot aparea si masurile ce trebuiesc luate pentru preintampinarea lor. 
Aceste neajunsuri por aparea atat la exteriorul exemplarul cat si in interiorul lui.
Astfel pot aparea afectiuni ale:
pielii si parului;
tractului gastrointestinal;
- aparatului respirator
- aparatului reproducator;
Blana animalului de chinchila este cel mai important lucru pentru care se cresc exemplarele. De aceea o blana afectata de alopecie nu poate fi considerata o blana valoroasa. Boala poate aparea datorita hranirii necorespunzatoare a animalului prin folosirea unui singur tip de hrana fara vitamine. Caderea parului se poate manifesta pe anumite portiuni ale pielii, dar in stadii avansate ea se poate manifesta pe zone intinse ce pot acoperi tot corpul. Animalul este extrem de agitat lovindu-se de peretii custii, sarind la bataie sau chiar smulgandu-si blana. Sunt situatii cand pe langa caderea parului pe pielea animalului pot aparea eczeme, ulceratii, iar unghiile animalului por crapa. 
Pentru ameliorarea acestui fapt animalul este alimentat cu seminte de canepa sau in bogate in uleiuri minerale iar blana i se maseaza usor. In cazul ulceratiilor sau al eczemelor pielea se unge cu un stat subtire de unguente bogate in uleiuri minerale.
Daca nu sunt hranite corespunzator, daca apar deficiente de administrare a complexului de vitamine B, sau daca conditiile de microclimat nu sunt indeplinite (umiditate relativa mai mica de 60% si temperaturi mai mari de 18 oC, lipsa luminii), chinchilele incep sa manance parul propriu sau al colegilor de cusca. Acest fenomen poate fi cauzat si de starea de stres a animalului ca urmare a zgomotelor, animalul fiind deosebit de agitat si avand miscari imprevizibile.
Blana animalului arata ca si cum ar fi o „iarba pascuta”, iar pe piele apar eczeme sau edeme. 
Pentru inlaturarea acestui fenomen nedorit si deosebit de grav animalele bolnave sunt indepartate din cusca fiind tinute la lumina soarelui la o temperatura de 18 oC. Ele sunt hranite cu alimente suculente si bogate in vitamine cum ar fi fructe si morcov, dar li se poate administra si vitamine de sinteza cum ar fi cele din complexul B, vitamina A, acid pantotenic.
IMPORTANT! Exemplarele dupa ce sunt salvate sunt sacrificate, fiind interzisa folosirea lor pentru a da nastere la pui.
Pielea animalului bolnav este ingrijita prin folosirea de solutii dezinfectante, urmata de unguente.
Dar blana chinchilei poate fi atacata si de ciuperci ce cresc atat pe suprafata pielii cat si pe firul de par, ele avand aceleasi efecte nedorite ca si celelalte boli ce ataca blana animalului. Dezvoltarea ciupercilor are drept cauze principale tot defectele de alimentare a animalului impreuna cu conditiile neigenice in care acesta este tinut. Un asternut murdar de excremente, urina, placenta, mucozitati sau care a fost in contact cu alte animale bolnave face transmisibila boala atat de la asternut la animalul sanatos cat si de la animalul bolnav la alt animal sanatos. 
Aceasta se manifesta timp luna de la infestare, prin aparitia unor pe corp a unor pete mici, de pe care firele de par se rup. Primele pete apar pe organele genitale, labe, bot, dar apoi se extind putand deveni purulente.
IMPORTANT! Blana capata aspectul unei blani mancate de molii ceea ce face ca boala sa se poata observa din timp. 
In cazul aparitiei acest fenomen extrem de grav ce ar duce la o adevarata epidemie in crescatoria de chinchile se iau de urgenta masuri. Acestea constau in:
izolarea animalului bolnav intr-o cusca ce are temperatura de 20 grade C;
dezinfectarea custii ce a adapostit animalul bolnav prin spalare cu solutie dezinfectanta sau prin folosirea lampii de benzina;
folosirea de asternuturi neinfectate, curate, uscate, fara urme de rozatoare sau alte deficiente;
folosirea de ingrijitori ce lucreaza in conditii sterile, cu halate si care nu au fost contaminati;
Exemplarul de chinchila contaminat este supus unui examen clinic, dupa ce inainte a fost curatat de firele de par afectate sau de crustele aparute pe piele, dupa care este dezinfectat si i se aplica unguent. Tratamentul se face de mai multe ori pe zi, pana cand pielea isi revine la normal si ii creste parul, dupa care se mai fac doua – trei dezinfectari, la intervale de o saptamana. 
Daca aspectul exterior al chinchilei este deosebit de important pentru crescatori, nu trebuie neglijate nici organele interne ce pot fi afectate de diferite boli si care fac ca animalul sa nu mai fie unul valoros nici pentru blana, nici pentru reproductie.
Administrarea de hrana necorespunzatoare nu are efect numai asupra blanii animalului ci si inrautateste starea de sanatate interna a chinchilei prin afectarea intestinului subtire si a colonului. 
Administrarea de fan sau nutreturi mucegaite, alterate, cu semne de descompunere fac ca animalele sa slabeasca, sa se ghemuiasca. In acest caz aspectul blanii este unul caracteristic de „zburlit”. Administrarea hranei necorespunzatoare la nivelul intestinului subtire duce la aparitia unor scaune moi si dese insotite de degajari de gaze. Aceste degajari de gaze pot nelinisti chinchilele ce pot ave o respiratie accelerata, putandu-se observa si o crestere a batailor inimii si a pulsului. De regula animalul se izoleaza pentru a nu afecta si alte animale si i se administreaza zeama de orez fiert in loc de apa, orez prajit sau morcovi fierti. 
In cazul in care datorita alimentarii defectuoase, cum ar fi eliminarea alimentelor bogate in celuloza, animalul s-a constipat, acestuia nu i se mai da hrana solida iar in plus i se da cativa mililitri de ulei de parafina pentru golirea tractului intestinal.
IMPORTANT! Daca acest tratament nu are efectul dorit i se poate face o clisma animalului cu o solutie de apa si sapun. Operatia se efectueaza cu o deosebita grija si cu blandete, pentru ca animalul sa nu ramana cu traume psihice, ce-i pot afecta dezvoltarea ulterioara.
Chinchila poate fi afectata si de virusi sau de microbi. Acestia pot avea drept efect cresterea exagerata a temperaturii corpului chinchilei. IMPORTANT! O temperatura de sub 350C este la fel de periculoasa pentru viata animalului ca si una de 400 C. Temperatura extrem de scazuta duce in 90 % din cazuri la decesul animalului.
In cazul cresterii temperaturii corpului chinchila nu mai mananca, este posaca si sta culcata intr-un colt al custii. Animalului i se administreaza antibiotice deoarece acesta poate deceda in timp scurt daca nu se iau masuri de tratament.
Prevenirea bolilor respiratorii cauzate de virusi se face prin mentinerea constanta o temperaturii in custi de 180C si ferirea animalelor de curenti puternici de aer. De asemenea pot aparea semne de boala sub forma de tuse sau stranut daca animalele sunt trecute brusc de la cald la rece. 
In cazul aparatului de reproducere poate aparea sterilitatea femelei ca urmarea alimentatiei defectuoase, lipsei de miscare sau chiar a unor anormalitati anatomo-fiziologice. Aceasta este definitiva iar femela care ajunge la starea de maturitate este sacrificata deoarece nu poate indeplini functia de reproducere.
In cazul masculului daca apar fenomene de infertilitate acestora li se administreaza vitamine si hormoni iar daca aceasta problema nu se rezolva au aceeasi soarta ca si femelele sterile.
In procesul de reproducere a chinchilelor poate aparea un moment total nedorit si anume expulzarea fatului mort de catre mama, datorita aparitiei fenomenul de avortare. Aceasta se datoreaza fie cauzelor de natura organica sau datorita unor cauze externe. Cauzele ce apar din punct de vedere organic se datoreaza anomaliilor anatomice sau endocrine ce apar la femela sau la fat sau starilor de infectie ale organismului celor doi indivizi. De asemenea starile stresante la care a fost pus animalul la monta, din cauza lovirilor sau zgarieturilor contribuie la expulzarea fatului de catre femela. Ca si in cazul tuturor bolilor si infectiilor descrise anterior, lipsa unei hrane igienic prezentate, conservate sau lipsita de vitamine si minerale face ca atat fatul cat si mama sa nu se dezvolte normal. In cele mai multe cazuri femela avorteaza dar pot exista si situatii in care sa fie pusa in pericol viata ambilor indivizi. 

ALEGEREA ( SORTAREA ) BLANURILOR DE CHINCHILA

Dupa operatia de prelucrare a blanilor acestea se sorteaza dupa mai multe criterii in functie de valoarea comerciala a fiecareia din ele. Principalele criterii sunt
culoarea
densitatea
dimensiunea
defecte
Densitatea este apreciata dupa numarul de fire de par pe cm patrat de piele. Pentru o densitate buna trebuie ca numarul acestora sa fie peste 20.000 de fire pe cm patrat. Un rol important in calitatea blanurilor il reprezinta varsta animalului de la care a provenit. De obicei blanurile provenite de la pui sunt inferioare blanurilor animalelor mature. De asemenea calitatea blanurilor este influentata de anotimpul in care a fost sacrificat animalul. Asa cum am aratat pana acum in documentatie exista momente optime in care animalul este sacrificat iar blana comercializata. De exemplu blana obtinuta vara este mult mai putin deasa decat blana obtinuta in cursul iernii. Exista cazuri cand din diverse motive suntem obligati sa sacrificam animalele in momente neprielnice datorita unor boli, inmultirii peste masura iar in acest caz calitatea blanii este mult diminuata. Totusi vom comercializa aceste blanuri la o grupa de calitate inferioara si la un pret mai mic.
Un rol important la sortarea blanurilor de chinchila il au defectele. Acestea pot fi diferite si cauze multiple. Dintre acestea amintim 
defecte datorate ereditatii;
defecte datorate cresterii defectuoase;
defecte datorate jupuirii necorespunzatoare;
In tarile dezvoltate din punct de vedere al cresterii chinchilelor exista anumite standarde care in functie de numarul de defecte si de tipul acestuia imparte blanurile in mai multe categorii. Diferentele dintre aceste categorii de traduc prin preturi diferite. Intre categoria I si categoria II exista o mare diferenta de valoare comerciala.
Dupa sortare blanurile se depoziteaza. Depozitarea se realizeaza in camere special amenajate, care au fost prezentate in documentatie, agatate in niste carlige de nas. Depozitarea se poate face pe o perioada scurta ( pana in doua luni ) intr-un spatiu racoros. Daca dorim sa o depozitam pe o perioada mai lunga de vreme, atunci ele trebuie tinute intr-o camera frigorifica la –15 grade C. 

Factorii care influienteaza calitatea blanurilor

In cresterea chinchilelor se urmareste in primul rand valorificarea blanii. Incercam sa obtinem blanuri cat mai valoroase la un pret de cost cat mai scazut pentru a mari profitul. Primul aspect de care trebuie sa tinem seama este ereditatea. Se stie ca puii de chinchila preiau de la parinti calitatea si frumusetea blanii, mai mult printr-o atenta selectionare puiul trebuie in mod normal sa fie superior parintilor. Atunci cand pornim la drum pentru infiintarea unei crescatorii de chinchila cel mai important pas il reprezinta alegerea acestora. Se stie ca chinchilele au registre de evidenta in care se trec toate informatiile de care avem nevoie. Sa nu cumparati niciodata chinchile care nu sunt insotite de actele doveditoare sau la care banuiti ca acestea nu sunt corecte. Numarul femelelor trebuie sa fie mai mare decat numarul masculilor. Se stie de la reproducere ca un mascul corect selectionat monteaza un numar de patru sau mai multe chinchile. Raportul minim intre sexe atunci cand cumparam chinchilele trebuie sa fie unu la cinci ( exemplu un mascul la cinci femele ). In perioada de crestere in ferme trebuie sa fim atenti la doua probleme:
selectia corecta a reproducatorilor;
potrivirea perechilor;
In privinta conditiilor de crestere ele au fost descrise pe larg in documentatie si daca respectam un numar minim de cerinte cresterea chinchilelor nu trebuie sa ne puna probleme.

Influienta luminii si a altor factori de microclimat in ridicarea productiei de chinchile 

Dilema oricarui crescator de chinchile este legata in principal de urmatoarele doua aspecte: 
folosirea intensiva a spatiului ce-l are la dispozitie pentru cresterea chinchilelor in sensul obtinerii unui numar cat mai mare de exemplare si a obtinerii unui profit pe masura;
asigurarea de conditii cat mai bune pentru cresterea chinchilelor;
In legatura cu primul aspect omul a crescut chinchilele in captivitate, in custi de dimensiuni din ce in ce mai mici, pentru ca sa incapa cat mai multe in adapost. Supraetajarea se face pe cat mai multe nivele tot in scopul maririi numarului de exemplare. Culoarele de circulatie au fost reduse la minimum posibil in scopul maririi suprafetei destinate custilor de chinchila. Toate aceste masuri au fost luate fara o baza stiintifica si de cele mai multe ori in detrimentul animalului crescut. Norocul a suras crescatorilor deoarece chinchila este un animal nepretentios si care se adapteaza rapid unor conditii din ce in mai vitrege, totusi lipsa de miscare si de spatiu, de aer dar mai ales de lumina influenteaza in mod negativ modul de viata al chinchilei, iar acestea se rasfrang in mod direct asupra calitatii si frumusetii blani de chinchila. De aceea trebuie sa facem un compromis intre dorinta de a creste cat mai multe exemplare si asigurarea unor conditii mai bune cresterii animalelor. Aparitia unei densitati prea mari de chinchile pe mp duce la stresarea animalelor. Ele devin agitate, nervoase si uneori chiar agresive, desi se stie clar ca chinchila este un animal foarte bland si iubitor. In urma cresterii stresului chinchilele se musca una pe alta ceea ce influenteaza in mod direct calitatea blanii. O blana muscata, mai ales in perioada de maturare este o blana compromisa deoarece ea se reface mai tarziu decat perioada optima pentru sacrificare.


IMPORTANTA ECONOMICA A CHINCHILEI

Chinchila este crescuta pentru valoarea deosebita a blanii. Datorita blanii crescatorii de chinchila realizeaza profituri foarte mari. Mai putini cunosc ca si carnea chinchilei se poate valorifica, bineinteles cu profituri mult mai mici. Carnea de chinchila este comestibila. Maturizarea blanii are loc atunci cand parul si-a terminat cresterea. Pigmentii din piele trec in blana realizand un colorit frumos variat in functie de morfologia animalului. Blana devine moale, elastica, densa si cu un luciu foarte frumos. Foarte important in acest sens este determinarea precisa a momentului in care blana poate fi comercializata. Maturizarea se realizeaza in jurul varstei de 8-9 luni, dar nu este obligatoriu ca aceasta sa fie perioada de sacrificare. In dezvoltarea ei chinchila prezinta din punctul de vedere al blanii mai multe etape. Astfel la nastere corpul puiului este complet acoperit de par. Aceasta acoperire se realizeaza datorita doar unei parti (o treime din foliculi pilosi ai animalului ). Numai o parte dintre radacini sunt dezvoltate in aceasta perioada. Pe masura ce inainteaza in varsta mai ales in timpul calduros distanta dintre foliculi devine mai mare, deoarece puiul trebuie sa suporte caldura. Dupa intarcat blana este rara, dar se vor dezvolta o alta treime din radacinile de par (foliculi ). La varsta de cinci luni, aproximativ 60 – 65 % dintre radacini produc peri. In acest moment blana pare deasa deoarece parul este scurt dar mai sunt cel putin o treime din foliculi care nu au crescut par. Pentru puii nascuti primavara, toamna tarziu si iarna, blana se ingroasa, astfel incat si celelalte radacini (aproximativ 33 %) care nu produsesera par pana in acest moment il cresc datorita frigului. Astfel se ajunge la o situatie propice numit primul moment de maturare a blanii care dureaza foarte putin (o saptamana, cel mult doua). Daca dorim sa sacrificam animalul acesta este momentul potrivit deoarece blana este pe deplin dezvoltata si poate fi valorificata la maxim. Daca animalul nu este sacrificat in aceasta perioada parul nu cade (deoarece este frig) insa blana isi pierde din calitati. In continuare cu cat inaintam spre primavara o mare parte din firele de par ale chinchilelor cad parul isi pierde luciul si varful lui se indoaie (animalul se pregateste de anotimpul calduros). Ciclul descris mai sus se repeta astfel incat in timpul iernii blana ajunge din nou la maturare si animalul poate fi sacrificat. Acesta este iarasi un moment optim pentru valorificarea blanii insa de aceasta data blana este formata atat din par vechi, cat si din par proaspat crescut, ceea ce ii scade din valoarea comerciala. In concluzie in momentul in care veti avea propria dumneavoastra crescatorie va sfatuim ca animalele pe care doriti sa le sacrificati in scopul vanzarii blanii sa se faca iarna in momentul primei maturari a blanii. S-a constatat pe baza de experimente stiintifice ca exista o legatura puternica intre temperatura si fenomenul de maturare a blanii. Relatia este simpla, in momentul in care temperatura scade pentru a rezista frigului blana de chinchila se indeseste obligand radacinile de par care pana in acel moment erau inactive sa produca. La cresterea temperaturii pentru a o suporta mai bine chinchilele sunt obligate sa-si lase parul sa cada. Tinand cont de toate acestea anumiti crescatori de chinchile au inceput sa-si aleaga ei momentul de maturare a blanii fortand chinchilele prin variatia de temperatura. Alegerea artificiala de catre crescator a perioadei de maturare nu este de toti acceptata deoarece pot induce anumite boli chinchilelor. Totusi daca doriti sa faceti acest lucru trebuie ca in ferma de chinchile sa aveti mai mult incaperi intre care exista diferente de temperatura. Toamna cand temperatura este racoroasa dar nu atat de scazuta incat sa produca maturarea chinchilelor acestea se introduc pe rand in trei incaperi, in prima incapere temperatura este cuprinsa intre 2 – 6 grade C si se lasa un anumit timp pentru a se obisnui cu aceasta temperatura, apoi vor fi trecute in a doua incapere cu temperatura de 0 grade C si vor ramane aici un anumit timp si apoi vor fi introduse in ultima incapere cu temperaturi cuprinse intre –10 pana la –15 grade C unde datorita frigului blana de chinchila se indeseste rapid si apare momentul optim pentru valorificare. Se observa ca folosirea acestor metode complica mult crescatoria de chinchila, creste mult costurile ( prin folosirea aparaturii frigorifice ) iar afacerea devine nerentabila. Aplicarea acestei metode se face doar in cazul respectarii unor conditii contractuale, a unor comenzi foarte urgente.

Documentatia prezenta constituie un ghid corect realizat, dar are numai un caracter informativ. Succesul afacerii dumneavoastra depinde de aplicarea corecta in practica a acestor informatii, de talentul dumneavoastra managerial, dar si de o preocupare continua pentru tot ce este nou din punct de vedere al informatiei in acest domeniu.

VALORIFICAREA BLANII DE CHINCHILA

La ora actuala in Romania este dificila valorificarea blanurilor de chinchilla. Acest lucru este posibil doar prin semnarea unui contract cu o firma din strainatate (de ex. din Ungaria ), dar si aceste firme prefera sa achizitioneze animale vii deoarece pretul este mult mai mic iar castigul adevarat se obtine la prelucrarea blanurilor. Deocamdata va oferim un calcul economic estimativ a cresterii si vanzarii puilor vii. Calculul este corect realist si va ofera o cifra aproximativa care trebuie initial investita, dar nu tine cont de costul amplasamentului si a amenajarilor, atata timp cat ele sunt minore si difera foarte mult de la caz la caz (chinchillele se pot creste foarte usor chiar si intr-un apartament ).

CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV

O familie de chinchila cuprinde cinci membrii, patru femele si un mascul. Pretul de cumparare a unei asemenea familii este de aproximativ 500 euro. Familiile de chinchilla se livreaza cu custi speciale de reproducere cu adapator de furaje si apa si tava de curatire precum si toate accesoriile necesare. Toate acestea sunt cuprinse in pretul de 500 de euro. 

Calculul economic pentru o familie:
4 femele + 1 mascul + accesoriile = 500 euro
hrana familie / an = 50 euro
cheltuieli intretinere / familie / an = 50 euro
Total cheltuieli familie / an = 600 euro
Venituri: 27 pui x 20 euro = 540 euro
Profit familie / primul an = - 60 euro
Sa detaliem putin exemplul de mai sus: el se refera la primul an de activitate. O familie de chinchille produce intr-un an intre 24 si 32 de pui. In calculul nostru am avut in vedere o valoare medie de 27 de pui.
Acestia sunt predati la varsta de 2 luni cu preturi cuprinse intre 20 – 25 euro. In calcul s-a avut in vedere pretul minim. 
In concluzie putem spune ca investitia aproape se amortizeaza inca din primul an de functionare a fermei.
Contractele de vanzarea puilor obtinuti se incheie cu firme pe o perioada cuprinsa intre 5 – 10 ani. Este de preferat ca incheierea contractului sa se faca cu firma de la care ati cumparat familia de chinchilla.
Numarul optim de familii cu care putem incepe afacerea este de 10. Pentru acestea avem nevoie in jur de 7000 euro suma care cuprinde:
- 10 familii de chinchilla ( 40 femele si 10 masculi ,custi speciale de reproducere cu adapator de furaje si apa si tava de curatire si toate accesoriile necesare ) - 5000 euro;
furajarea ( hrana timp de un an ) – 500 euro;
cheltuieli pentru utilitati – 300 euro;
cheltuieli cu personalul de intretinere – 1200 euro ( este de ajuns un singur ingrijitor) ;
Total cheltuieli in primul an 7000 euro 
Venituri : 10 x 27 x 20 = 5400 euro
Profit : - 1600 euro
In anul II avem urmatoarele cheltuieli:
Cheltuieli hrana - 500 euro
Cheltuieli utilitati - 300 euro
Cheltuieli personal intretinere - 1200 euro
Total cheltuieli: 500 + 300 + 1200 = 2000 euro
Venituri: 10 x 20 x 27 = 5400 euro
Profit: 5400 – 2000 = + 3400 euro
Se observa ca in fiecare an va rezulta un profit de 3400 euro. Acest profit este unul minim deoarece incepand cu cel de-al doilea an putem sa nu vindem toti puii si sa ne inmultim familiile de chinchilla. Trebuie sa tinem cont ca familie de chinchilla se reproduce timp de 20 ANI.

IN CONCLUZIE cresterea a 20 de familii de chinchilla pe an ne aduce un venit de aproximativ 6000 – 7000 euro / an.
In calculul economic efectuat am tinut cont de preturile oferite de firmele romanesti aflate in prezent pe piata. La cumpararea mai multor familii ( 10 familii ) acestea ofera gratuit 2 familii.
Afacerea cu chinchilla este preluata in Romania din Ungaria. In aceasta tara exista firme care preiau chinchilla si le prelucreaza la preturi mult mai mari decat cele expuse in calcul.



FIRME DE CRESTEREA CHINCHILEI DIN ROMANIA – sursa de informatie Ghidul Fermierului + relatiile noastre

Agro Zoo Center - Cresterea chinchilelor - Arad 

Albinita - Cresterea chinchilelor Salaj

Max Comserv - Cresterea chinchilelor Bucuresti

Mendiora - Cresterea chinchilelor Reghin



VA DORIM SUCCES IN AFACEREA DUMNEAVOASTRA!!!

IMPORTANT.

ACEASTA DOCUMENTATIE ARE CARACTER INFORMATIV. EA NU POATE FI FOLOSITA DREPT TEHNOLOGIE DE CRESTERE SAU DE EXECUTIE A FERMEI.