Legislatie in Europa si Romania privind agricultura si apicultura ecologica

Legislatie in Europa si Romania privind agricultura si apicultura ecologica

Ca si in cazul multor discipline, numele si definitia conferite ecologiei, spun mult pentru cei chemati sa ii cunoasca continentul si sa-i patrunda semnificatiile.

Studiind echilibrele naturale, ecologistii au prevazut degradarea lor treptata; dupa cateva decenii, dezvoltarea societatilor industriale a modificat profund mediul planetar. Aparitia si amplificarea poluarilor, disparitia unor specii, afirmarea problemelor globale s.a., au fost semnele evidente ale unei crize ecologice profunde. Concluzia relevata tot de ecologie este si ea fundamentala: omul nu poate sa actioneze la nesfarsit asupra mediului sau fara a pune in discutie ruperea absoluta a echilibrelor ecologice esentiale. Pe aceasta cale s-a impus o alta notiune - problema cheie a lumii contemporane: protectia mediului.

Din aceste motive ecologiei ii revine si rolul de a combate ignoranta ecologica, de a-l invata pe om regulile dupa care trebuie sa se desfasoare relatiile lui cu natura vie si nevia de a-l orienta spre cunoasterea factorilor de care depinde refacerea resurselor naturale.

Ca disciplina stiintifica, Ecologia agricola a fost intemeiata de italianul Girolamo Azzi, care in 1920 in raportul Comisiei de Cercetari prezentat la Academia Italiei, spunea ca: “aceasta ramura a stiintei, ecologia care poate pretinde sa aiba o existenta proprie in domeniul biologiei, prezinta un caracter si scopuri pur stiintifice, deoarece studiaza planta ca un organism ce creste in mediul ce-l inconjoara. Aceasta ramura a stiintei poate avea o importanta practica mare cand studiaza plantele cultivate de om pentru trebuintele sale. In acest caz ea devine „Ecologia agricola'.

A produce agricultura biologica, este de asemenea modalitatea “de a actiona rational in perspectiva de a administra ecosistemul in mod autonom si durabil' (Tom Harding – vicepresedinte IFOAM - Conferinta de la Rio de Janeiro, 1992).

Apicultura, ca ramura de productie agricola, a constituit inca din antichitate o indeletnicire apreciata de catre societatea umana, initial pentru produsele obtinute iar ulterior, inclusiv in prezent, pentru contributia pe care aceste insecte o au la cresterea recoltelor de fructe, legume si seminte, prin polenizare. In prezent, Romania se situeaza printre tarile cu o apicultura bine dezvoltata, aceasta situatie fiind o consecinta a efectivelor insemnate de familii de albine de care dispunem, a cantitatii de miere obtinuta, a diversificarii productiei apicole si a rezultatelor activitatilor de cercetare stiintifica si de pregatire a specialistilor

Tara noastra detine o traditie indelungata in domeniul cresterii albinelor si realizarii de produse apicole, apicultura impunandu-se ca ocupatie de sine statatoare inca din cele mai vechi timpuri, conform marturiilor istorice existente in acest sens.

In prezent, in contextual globalizarii, apicultura capata noi valente, practicarea acesteia vizand nu doar importanta sa economica, ci si importanta stiintifica, ecologica, sociala etc. In Romania, activitatea de crestere a albinelor s-a dezvoltat in conditii naturale deosebit de favorabile, ce au contribuit la dezvoltarea continua a acestei activitati si, implicit, la obtinerea unor productii apicole insemnate.

Incepand din anul 2002 si pana in prezent, pentru sustinerea sectorului apicol, s-a acordat sprijin producatorilor agricoli din acest sector pentru productia marfa realizata si livrata la unitatile de procesare autorizate. Incepand din anul 2008, conform art. 1 din Regulamentul Consiliului nr. 797/2004, Romania trebuia sa stabileasca, pentru o perioada de trei ani, un Program National Apicol care sa vizeze imbunatatirea conditiilor de producere si comercializare a produselor apicole. Programul National Apicol cuprinde reglementarea masurilor de ajutor financiar pentru actiunile privind lupta contra varoozei si repopularea septelului apicol care sunt finantate din Fondul European de Garantare Agricola (FEGA) si din bugetul national. Beneficiarii Programului National Apicol sunt apicultorii, persoane fizice, persoane fizice autorizate sau juridice organizati in asociatii de crescatori de albine, uniuni apicole, cooperative sau grupuri de producatori, constituite conform legislatiei in vigoare.

Conform Deciziei Comisiei Europene din 17 august 2007 privind aprobarea Programului de imbunatatire a productiei si a comercializarii produselor apicole, elaborat de Romania in temeiul Regulamentului Consiliului nr. 797/2004, pentru anul 2008, suma aprobata a fost de la un curs de schimb de 3,3835 lei / € iar contributia Romaniei a fost de 6.717.150 lei, suma aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 556/2008, iar pentru anul 2009 suma aprobata este de la un curs de schimb de 3,3835 lei / € iar contributia Romaniei este de 6.652.471 lei, suma aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 402/2009 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, numarul 251 din data de 15 aprilie 2009.

Apicultura ecologica are ca scop obtinerea unor produse apicole pure si de cea mai buna calitate, fara utilizarea de substante chimice de sinteza. Sistemul de productie ecologic este reglementat la nivel european prin R(CE) nr.834/2007 al Consiliului privind productie ecologica si etichetarea produselor ecologice si R(CEE) nr.889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a R(CE) 834/2007.

Apicultura ecologica este un sector dinamic in Romania. Astfel primii producatori certificati ecologic in apicultura se inregistreaza in anul 2000. Numarul operatorilor din acest sector a crescut in fiecare an, astfel ca in anul 2008 s-au inregistrat la MAPDR 584 de operatori ceea ce reprezinta un procent de 13% din totalul operatorilor inregistrati in sistemul de agricultura ecologica. In anul 2009 numarul estimat de operatori in apicultura ecologica va creste la 620.(tab. nr.1).

Structura exploatatiilor din apicultura ecologica cuprinde atat apicultori individuali, cat si un numar semnificativ de forme asociative

Tab. nr.1 Evolutia numarului de operatori in sectorul de apicultura ecologica

SPECIFICARE Analiza: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)	ANII
				2009 (estimat)
Nr. total de operatori inregistrati in agricultura ecologica
Din care: operatori din apicultura
Pondere nr. operatori din apicultori din total operatori (%)

Sursa:Inregistrare operatori la MAPDR

Tab.2 Evolutia numarului de familii de albine certificate in agricultura ecologica

Sursa: Inregistrare operatori la MAPDR

HG 917/2001 - SECTIUNEA 1

Principii generale

Art.21

(2) Calificarea produselor apicole ca fiind obtinute dupa metodele de productie ecologica este strans legata de tratamentele aplicate stupilor cat si de calitatea mediului inconjurator. Aceasta calificare a produsului ca produs ecologic depinde in egala masura de conditiile de extractie, de prelucrare si depozitare a produselor apicole.

(3) In cazurile in care un operator administreaza mai multe unitati apicole aflate in aceeasi zona, toate unitatile trebuie sa respecte cerintele din prezentele norme metodologice Prin derogare de la acest principiu, un operator poate exploata unitati care nu respecta dispozitiile prezentelor norme metodologice cu conditia sa fie indeplinite toate cerintele, cu exceptia celor stabilite in art.24 alin.(2) privind amplasarea stupilor. In aceasta situatie insa produsul nu se comercializeaza ca produs ecologic.

Perioada de conversie - Art.22

(1) Produsele apicole se vand cu referire la modul de producte ecologica, daca se respecta regulile de productie stabilite in art. 4 si 5 din ordonanta de urgenta si in prezentele norme metodologice, pe o durata de maxim un an. Pe durata perioadei de conversie, ceara se inlocuieste conform prevederilor stabilite in art.28 alin

SECTIUNEA a 4-a

Amplasarea stupilor

Art. 24 (1) Organismele de inspectie si certificare pot sa delimiteze regiuni sau zone in care activitatile apicole care respecta prezentele Norme metodologice nu sunt practicabile

(2) Amplasarea stupinelor trebuie:

a) sa garanteze ca albinele dispun de surse naturale suficiente de nectar, de secretii dulci, de polen, precum si acces la apa;

b) sa garanteze ca, pe o raza de 3 km de jur imprejurul amplasamentului stupilor, sursele de polen si nectar sunt constituite, esential, din culturi obtinute prin metode ecologice si /sau din flora spontana, conform prevederilor art. 4 si 5 din ordonanta de urgenta si din prezenta anexa, sau de la culturi care nu respecta prezentele norme metodologice, dar sunt supuse la tratamente care au incidente scazute asupra mediului.

c) sa mentina o distanta suficienta fata de toate sursele de productie neagricole care pot produce poluare. Organismele de inspectie si certificare pot stabili masuri suplimentare pentru asigurarea acestei cerinte.

SECTIUNEA a 7-a. Practicile de management apicol si identificarea acestora

Art. 27

(1) Se interzice distrugerea albinelor din faguri ca metoda asociata de recoltare a produselor apicole.

(2) Mutilarea albinelor ca, de pilda, retezarea aripilor matcilor este interzisa.

(3) Se permite inlocuirea matcilor prin uciderea matcii vechi.

(4) Distrugerea puietului mascul nu este permisa decat pentru a limita infectia cu Varroa jacobsoni.

(5) Este interzisa utilizarea de repulsivi chimici de sinteza in timpul operatiunilor de extractie a mierii.

(6) Zona in care sunt amplasati stupii se inregistreaza odata cu identificarea stupilor. Organismele de inspectie si certificare trebuie informate de orice deplasare a lor, intr-un termen stabilit de comun acord.

(7) In scopul garantarii operatiunilor se acorda o atentie deosebita extractiei, prelucrarii si depozitarii produselor apicole. Vor fi inregistrate toate masurile luate pentru conformitatea cu prezentele Norme metodologice.

(8) Eliminarea straturilor superioare de ceara si operatiunile de extractie a mierii se consemneaza in registrul fiecarui stup.