CRESTEREA MELCILOR
Introducere
Helicicultura este procesul de crestere a melcilor. Cresterea
melcilor pe o scara larga necesita o investitie considerabila de timp,
echipament si resurse. In perspectiva, crescatorii de melci ar trebui sa ia in
considerare acesti factori, in special daca scopul este sa furnizeze cantitati
mari pentru afacerile comerciale. Oricine vrea sa creasca melci trebuie sa
experimenteze mai multe metode pana va gasi ce functioneza mai bine in situatia
sa.
Cochiliile de melci
au fost gasite in excavatiunile arheologice, un indiciu cum ca melcii ar fi
fost consumati inca din timpurile preistorice. In Roma antica melcii erau
ingrasati in gradini formate din cochilii inainte de a fi mancati. Cartea
'Virginia Farmer' descrie tinerea melcilor intr-un mediu friguros si
umed, aducandu-se roua daca este necesar, fiind tinuti intr-o insula
inconjurata de apa prevenind scaparea lor, suplimentand vegetatia si
ingrasandu-i cu faina de grau. Pliny a descris gradina de melci a lui Fluvius
Hirpinius de acum 2000 de ani ca avand sectii separate pentru diferite specii.
Hirpinius isi hranea melcii cu vin si mancare (teorie nefondata), dar trebuie
notat faptul ca ei puteau fi omorati daca o farfurie adanca era umpluta cu bere
statuta. Romanii au selectat cele mai bune specii pentru crestere. Pestele de
zid nu era la fel de consumat ca melcii, avand in vedere ca se consumau melci
chiar in timpul postului de Paste. Citind unele surse Franta importa melci maro
de gradina in California
in anii 1850, fiind considerati drept escargot, adica o delicatesa. Alte surse
afirma ca imigrantii italieni au fost primii ce au adus melcii in SUA. Importul
SUA de melci a fost de mai bine de 4,5 milioane USD in 1995 si a provenit din
24 de tari. Acest import include melci vii, proaspeti, inghetati sau deja
preparati. Exportatorii majori sunt Franta, Indonezia, Grecia si China. Exportul
SUA a constat in melci vii, inghetati cu o valoare de 55000 USD catre 13 tari,
in special Japonia, Olanda si UK.
Aceasta publicatie furnizeaza imaginea generala asupra cresterii melcilor
comestibili terestri.
Specii
comestibile
Melcul comestibil are lungimea de la 1 mm pana la 312 mm, asa
cum este gigantul melc african. Escargot se refera de obicei la specia Helix
pomatia sau la Helix aspersa, chiar daca se mananca si alte specii. Achatina
fulica, gigantul melc african, este taiat, conservat si servit catre
consumatori drept escargot. Termeni precum 'melci de gradina' sau
'melci maro' nu au semnificatie mare avand in vedere ca se refera la
multe tipuri de melci, uneori insemnand Helix aspersa.
Helix
aspersa-Muller este deasemenea cunoscut sub numele de 'petit
gris' in Franta ('micul melc gri') sau 'escargot
chagrine' sau ''La Zigrinata''. Cochilia unui melc adult are 4 sau 5
spirale si masoara 30-45 mm. Se poate gasi de pe tarmurile Mediteranei pana pe
coasta Spaniei si a Frantei. Gasit si in multe insule britanice unde romanii
l-au adus in primul secol AD (Unele referinte sustin ca provine din Epoca
Bronzului). In anii 1800 francezii l-au adus in California unde a devenit un adevarat
daunator. A fost introdus chiar inante de 1850 in alte tari ca Africa de Sud,
Noua Zeelanda, Mexic si Argentina.
Helix aspersa are o durata de exploatare intre 2 si 5 ani. Aceasta specie se
adapteaza foarte repede la diferite climate si conditii. Helix Pomatia este
cunoscut sub numele de 'melcul roman', 'melcul mar',
'melcul selenar' sau in Franta 'esgargot de Bourgogne'.
Intalnit in mare parte in Europa, se gaseste in munti impaduriti si vai pana la
2000 m altitudine si in gradini sau podgorii. E posibil ca romanii sa il fi
adus in Marea Britanie pe cand imigrantii italieni l-au adus in USA in Michigan
si in Wisconsin.
Multi prefera Helix Pomatia in locul melcului Helix aspersa datorita gustului
si marimii sale, cunoscut drept 'escargot par excellence'.
Otala lactea sau Helix Lactea este uneori numit 'melcul
podgoriilor' sau 'melcul de lapte' sau chiar 'melcul
spaniol'. Cochilia este alba cu benzi spiralate rosii-maronii si masoara
aproape 26-35 mm in diametru. Multi cred ca e mai gustos ca Helix aspersa.
Iberus alonensis - melcul spaniol 'Cabretes' sau
'xona-fina' masoara 30mm.
Cepae nemoralis - Helix nemoralis - melcul de padure masoara 25
mm. Gasit in Europa Centrala si in multe state din SUA de la Massachusetts pana
in California si din Tennessee
pana in Canada.
Habitatul trece de la padure la dune. Mananca tesuturi de plante moarte, dar ii
plac si urzicile si pintenii cocosului, dar si viermi sau chiar melci morti.
Cepae hortensis sau Helix hortensis - melcul de gradina masoara
20 mm si are dungi inchise. Nativ din centrul si Nordul Europei. Introdus in Maine, Massachusetts si New Hampshire, in
timpurile coloniale neputandu-se adapta. Habitatul lui variaza la fel ca si
Cepae nemoralis, dar Cepae hortensis este gasit in locuri mai reci si mai umede
ca nemoralisul. Marimea lor mica si opinia unora cum ca melcii cu cochilii
dungate nu sunt atat de buni ii fac sa nu fie foarte populari.
Otala punctata numit si 'vaqueta' in unele parti ale Spaniei,
masoara aproape 35mm.
Otala vermiculata sau Eubania masoara 25 mm. Se gaseste in tarile
mediteraneene, fiind introdus in Louisiana si Texas.
Helix uncomm numit 'escargot turc' masora 45mm, fiind intalnit
in Italia, Iugoslavia si Crimeea, Turcia si in jurul Marii Negre.
Helix adanensis vine din Turcia.
Helix aperta masoara 25 mm, carnea sa gasindu-se la un pret foarte
ridicat. Se gaseste in Franta, Italia si tarile mediteraneene, stabilindu-se
chiar in California si Louisiana. Cunoscut sub denumirea de
'melcul vizuina', e gasit la suprafata doar in timpul ploilor. In
vreme calda el intra 7-15 cm sub pamant si devine inactiv pana la o noua
ploaie.
Theba pisana sau 'cargol avellanene' masora 20 mm si traieste
in zone uscate, in locuri insorite, mai ales in apropierea marii. Gasit in
Sicilia, s-a raspandit in mai multe tari europene, inclusiv Anglia.
Acest melc este un daunator de gradina , 'melcul alb' pe care California l-a starpit
cu aruncatoare de flacari arzand suprafete intregi. In numar mare (3000 de
melci) pot distruge o gradina in 24 ore si o recolta in cateva nopti.
Sphincterochila candidisima masoara 20 mm.
Achatina fulica - unul din melcii giganti din Africa,
creste pana la 326 mm. Este originar din Sudul Saharei din Africa de Est. A
fost in mod constient introdus in India in 1847. A fost un esec
stabilirea lui in Japonia in 1925. A fost transportat din intamplare catre alte
locatii fiind eliberat din neatentie in California
dupa al doilea razboi mondial in Hawaii si mai
apoi in Florida si in Miami, in anii 1970. In multe locuri este un
serios daunator cauzand pagube recoltei. Deasemenea, datorita marimii materiile
sale fecale creaza mari neplaceri. In majoritatea tarilor importul si cresterea
acestui melc sunt strict interzise prin lege si in functie de legislatia tarii se
pedepseste cu inchisoarea. Nu exista ceva comparabil cu gigantul melc african.
De exmplu, 'melc gigant' in Ghana insemna Linne pe cand in Nigeria se
poate referi la Arachachatina Marginata (Swainson)si in Africa de Est se refera
la Achatina fulica Bodich. Cu alte cuvinte sunt multe specii de melci uriasi de
pamant nu doar una.
Imperecherea
si depunerea de oua
Desi au atat organe de reproducere masculine cat si feminine,
trebuie sa se imperecheze cu melci din aceeasi specie inainte de depunerea
oualelor. Unii melci se pot comporta deopotriva ca masculi intr-un sezon si ca
femele in altul. Altii joaca rolul deopotriva fiind fertili in mod simultan.
Cand melcul este dezvoltat destul, ceea ce poate dura ani de zile, imperecherea
are loc primavara tarziu sau la inceputul verii. Uneori are loc si o a doua
imperechere. In climatul tropical imperecherea poate avea loc de mai multe ori
pe an. In alte climate melcii se pot imperechea in jurul lunii Octombrie si a
doua oara la diferenta de 2 saptamani. Dupa imperechere melcii pot retine
sperma pentru o perioada de pana la 1 an, dar in mod normal depun oua in cateva
saptamani. Unii melci nu sunt interesati in imperecherea cu aceeasi specie
chiar daca sunt din zone diferite. De exemplu, Helix aspersa din Sudul Frantei
poate respinge un melc tot Helix aspersa dar din Nordul Frantei.
Melcii au nevoie de
cel putin 5 cm adancime pentru a-si depune ouale. Pentru Helix pomatia solul ar
trebui sa fie cel putin 7,5 cm adancime, tinand daunatorii precum furnicile si
urechelnitele la distanta. Solul uscat nu este bun pentru a-si crea un cuib la
fel cum nu este bun nici solul prea greu. In solul de lut, care va deveni greu
cu timpul, rata reproducerii poate scadea datorita faptului ca melcii nu au
posibilitatea de a-si ingropa ouale, clocirea lor fiind aproape imposibila.
Clocirea oualor depinde de temperatura solului, de umiditatea si compozitia
lui, un sol bun fiind acela care contine 20-40 % materie organica. Temperatura
trebuie mentinuta la 18-26 °C, cea mai potrivita fiind la 21 oC. Umiditatea
solului trebuie sa fie de 80 %. Cercetatorul muta ouale imediat dupa ce au fost
depuse, le numara, apoi le pune intr-o tesatura din bumbac umed pana cand
acestea se crapa si ies puii. Melcii pierd in greutate substantial dupa depunerea
oualor, unii dintre ei nemairevenindu-si. Aproape o treime din melci mor dupa
sezonul de imperechere.
Ouale melcului
Helix pomatia masoara 3 mm in diametru si au o cochilie calcaroasa si un
continut bogat de galbenus. Helix pomatia depune ouale in iulie sau august la
2-8 saptamani de la imperechere, in orificii facute in pamant. Melcul isi baga
capul in gaura sau se poate tari in ea ramanand afara doar cochilia, apoi prin
orificiul genital din partea posterioara a capului depune ouale. Are nevoie de
1-2 zile pentru a depune 30-50 de oua. Ocazional melcul poate depune inca o
serie de oua la cateva saptamani diferenta. Dupa depunerea oualor, melcul va
acoperi gaura cu un amestec de secretie si noroi.
Puii vor aparea la
3-4 saptamani dupa depunerea oualor. Acest interval difera in functie de
temperatura si umiditate. Pasarile, insectele, soarecii, broastele si alti
pradatori reprezinta un pericol pentru melcii tineri. Puii mananca si cresc
pana la racirea vremii. Apoi sapa o gaura adanca, se baga in ea si se inchid in
cochilii, hibernand pe timpul iernii. Primavara cand pamantul se incalzeste,
apar si melcii dornici sa manance hrana proaspata.
Helix Aspersa are
ouale albe, sferice si cu un diametru de 3mm. Acest melc isi depune ouale la un
interval de la 5 zile la 3 saptamani de la imperechere, acest interval variaza
in functie de diferentele climaterice si de habitat. Helix aspersa depune in
medie 85 de oua in cuibul adanc de 1-1,5 inch. Numarul oualor variaza de la 30
la 120 fiind influentat de faptul ca mai multi melci isi pot depune ouale in
acelasi cuib. In zonele cu o clima calda si umeda Helix aspersa poate depune
oua incepand din februarie si pana in octombrie, o data pe luna, in functie de
vreme si regiune. Imperecherea si depunerea oualor incepe din momentul in care
ziua are cel putin 8 ore de lumina. Daca este caldura suficienta, ouale pot
cloci in 2 saptamani, iar daca este inca frig in 4. Puiului ii va lua cateva
zile ca sa paraseasca cuibul si sa ajunga la suprafata. In Europa, Helix
aspersa cloceste si iese la suprafata de regula toamna. Daca sunt bine hraniti
si nu sunt ingramaditi acesti melci care au iesit la inceputul sezonului vor
ajunge la maturitate si vor forma buza de la marginea cochiliei pana in luna
iunie. Daca poti manipula mediul de clocire mai devreme, marimea si numarul
melcilor care se vor maturiza anul viitor va creste.
Activitatea de
reproducere a melcilor Helix aspersa incepe in al doilea an de viata. In
comparatie, un melc gigant african, depune intre 100 si 400 de oua care masoara
fiecare 5mm lungime. Fiecare melc poate depune cateva serii de oua in fiecare
an, in special in sezonul umed. Acestia pot depune ouale la fel ca Helix
pomatia in cuiburi, sau la suprafata pe un sol stancos, intr-o materie
organica, ori la radacina plantelor. In 10-30 de zile ouale clocesc dand
nastere unor melci de 4 mm lungime. Acestia pot creste pana la 10 mm pe luna,
dupa 6 luni avand aproximativ 35 mm, fiind maturi din punct de vedere sexual.
Maturitatea sexuala poate dura intre 6 si 16 luni in functie de vreme si de
cantitatea de calciu asimilata. Acesti melci traiesc 5-6 ani, unii putand
ajunge chiar la 9 ani.
Cresterea
In aceeasi colonie de melci si in aceleasi conditii, unii
melci vor creste mai repede decat ceilalti, iar altora le va trebui de 2 ori
timpul pana sa ajunga la maturitate. Acest fapt ajuta speciile sa
supravietuiasca conditiilor vitrege din salbaticie. Un fermier va trebui sa
selecteze si sa opreasca doar melcii mari si cu o crestere rapida. Melcii mici
vor trebui vanduti. Selectand doar melcii mari, marimea melcilor din colonia sa
va creste semnificativ in cateva generatii. Majoritatea diferentelor de
crestere se datoreaza factorilor de mediu, inclusiv densitatea lor. Oricum,
chiar daca aceste diferente pot fi genetice poti creste la fel de bine melci
mari si cu o crestere rapida decat unii mici. Mai multi factori pot influenta
cresterea melcilor si anume: densitatea populatiei de melci, stresul (melcii
sun foarte sensibili la zgomot, lumina, vibratii, conditii mizere, hranire
neregulata, atingerea lor), mancare, temperatura si umezeala precum si
tehnologia de crestere.
Helix aspersa are
nevoie de cel putin 3-4 % calciu in sol sau alte surse de calciu pentru o
crestere buna, insa majoritatea melcilor au nevoie de mai mult calciu decat
Helix aspersa. Scaderea de calciu va micsora rata cresterii si va cauza
subtierea cochiliei. Calciul poate fi pus intr-un vas pentru mancare sau poate
fi imprastiat pe jos astfel incat melcii sa poata manca cand vor. Hrana este
singura lor sursa de calciu. In lipsa ei melcii pot ataca zidurile, pot manca
zugraveala sau noroi in cautarea calciului. La melcii tineri marimea cochiliei
nou formata depinde de marimea oului avand in vedere ca ea se dezvolta din membrana
de la suprafata. Odata cu cresterea melcului se dezvolta si cochilia. Cochilia
va dezvolta o buza de intarire la deschiderea ei, aparitia acesteia aratand ca
melcul este matur, iar cochilia nu va mai creste. Cresterea este limitata de
marimea cochiliei, atata timp cat greutatea corpului unui melc variaza chiar si
in conditii de umiditate 100%.
Rata cresterii
variaza considerabil la fiecare populatie in parte. Marimea adultului care e
legata de rata cresterii, de asemenea variaza si ea, desi cei care cresc repede
sunt si cei mai mari. Ouale de la melcii mari sunt mai sanatoase si tind sa
creasca mai mult. Mediul uscat duce la inhibarea sau chiar la oprirea
cresterii. Cand atmosfera devine prea calda si uscata melcii devin inactivi, se
inchid in cochilii si dormiteaza pana cand vremea devine din nou umeda si mai
racoroasa. Unii melci dormiteaza in grup in copaci, pe pereti etc., se
'sigileaza' la suprafata inchizandu-si si dezchizatura.
Cresterea
melcilor in ferme
O crestere productiva de melci necesita un echipament adecvat
cum ar fi: spatii imprejmuite, aparate pentru masurarea umiditatii,
temperaturii, luminii, umiditatii solului, cantar si dispozitiv pentru
masurarea melcilor, lupa pentru a vedea ouale. De asemenea este nevoie de
echipament pentru asigurarea si controlul climatului (temperatura si
umiditate), pentru a asigura apa (un sistem de stropitori care sa mentina
melcii umezi si un sistem de drenaj), un sistem de iluminare care sa asigure
lumina si umbra si sa nu permita daunatorilor si pradatorilor sa patrunda
inauntru. De exemplu serele horticole pot fi adaptate special. Rezultatele vor
fi mult mai bune daca se folosesc melci de acelasi fel si din aceeasi
generatie. Unii crescatori recomanda ca clocirea sa se faca in alt tarc.
Sisteme:
Fermele de melci
pot fi in aer liber afara, in cladiri cu climat supravegheat, sau in tuneluri
de plastic sau sere. In plus melcii pot creste si se pot dezvolta intr-un mediu
controlat si dupa 6-8 saptamani pot fi pusi in tarcuri afara pentru a se
maturiza.
Climatul:
Un climat bland
(15-23 °C) cu umiditate ridicata (75-95 %) este potrivit pentru cresterea
melcilor, desi majoritatea suporta variatii de temperatura. Temperatura optima
este de 21 °C pentru mai multe specii. Cand temperatura scade sub 7 °C melcii
hiberneaza. Sub 12 °C melcii sunt inactivi si sub 10 °C cresterea inceteaza.
Cand temperatura creste mult peste 27 °C sau conditiile devin prea uscate, de
asemenea melcii hiberneaza. Vantul este foarte daunator pentru melci deoarece
viteza sa duce la scaderea umiditatii, iar melcii au nevoie de umezeala.
Umezeala:
Melcii au nevoie de
umezeala multa dar nu de locuri ude. Solul pe care traiesc trebuie sa fie
pravazut cu un drenaj corespunzator si cu canale de scurgere pentru a nu
permite apei de ploaie sa formeze balti, existand pericolul ca melcii sa se
innece in ele. Un sol favorabil trebuie sa aiba 80 % umiditate. Noaptea,
umiditatea aerului de 80 % va duce la o crestere rapida a melcilor. 99 % din
activitatea melcilor, inclusiv hranirea, are loc in timpul noptii, maximul
activitatii fiind atins la 2-3 ore de la lasarea intunericului. Temperaturile
mai scazute stimuleaza activitatea, si roua cazuta in timpul noptii ii ajuta sa
se miste mai usor. Melcii se ascund in locuri adapostite in timpul zilei. La
nevoie, pentru a mentine umiditatea adecvata se folosesc pulverizatoare.
Solul:
Se foloseste un sol
de o calitate medie care sa nu fie nici prea nisipos dar nici sa aiba un
continut ridicat de argila. Melcii nu pot sa sape daca solul este prea tare.
Solul cu mult nisip nu contine suficienta apa. Un sol bun este cel care contine
20-40 % materie organica. Solul trebuie sa fie asemanator cu cel dintr-o
gradina unde frunzele si vegetatia sunt abundente. Daca in ferma ta de melci
cresc plante ai mare grija de ele si mentine-le umede. Pliveste-le regulat.
Daca solul e prea acid neutralizeaza-l cu calciu si adu-l la o valoare
apropiata de pH 7. Pe langa valoarea pH-ului solului, calciul trebuie sa fie
disponibil, atat in sol cat si in alte surse, pentru a fi luat de melc, avand
in vedere ca cochilia unui melc contine 97-98 % carbonat de calciu. Daca nu
exista alta sursa poti folosi piatra de var. Tratarea solului se poate face cu
poliacrilamide cu o compozitie de 12,5 ml la 160g M.A. pentru o singura
preparare in 250 ml apa/kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare confera
solului o rezistenta la spalare. Aceasta tratare permite curatirea regulata
fara a distruge structura faramitata a solului care ajuta la depunerea
oualelor. Melcii sapa in sol si ingereaza pamantul. Solurile bune favorizeaza
cresterea furnizand unele substante nutritive. Lipsa unui sol bun duce la
dezvoltarea unor cochilii subtiri si fragile, si chiar daca au o hranire
regulata cresterea poate ramane in urma. Melcii mananca mai des mancare decat
noroi. Uneori mananca doar una dintre ele. Acesta este unul din motivele pentru
care melcii nu pot fi ingramaditi intr-un tarc stramt. Solul, cu exceptia cand
este schimbat des, se va umple de mucozitati si grasime. Schimbari chimice pot
aparea chiar si in structura sa.
O amestecatura de
turba, argila, balegar, CaCO3 cu pH 7, face solul foarte bun. Frunzele
mucegaite sunt de asemenea foarte bune. Materia organica din sol este la fel de
buna ca si bicarbonatii. Solurile bogate in calciu si magneziu stimuleaza
cresterea. Calciul poate fi adaugat in sol intr-o proportie de 4,5 kg/100 m2.
De asemenea calciul poate fi pus in vase sau imprastiat pe jos pentru a fi luat
de melci cand au nevoie.
Tarcuri
si imprejmuiri
Imprejmuirile pentru melci se prefera a fi lungi, spatioase,
in loc sa fie patrate. Acest lucru iti permite sa te plimbi (fara a face rau
melcilor) printre melci si sa ajungi in mijlocul tarcului. Tarcul poate fi un
jgheab cu parti din lemn, din ciment sau fibra, sau din tabla subtire de otel.
Trebuie acoperit cu o un paravan sau cu plasa. Acoperirea va tine melcii
departe de pasari sau alti pradatori. Gardurile sunt de obicei inalte de 2 m
plus 5 cm in pamant. Ingradirea cu tabla galvanizata sau plastic dur ajuta la
fel la mentinerea afara a altor pradatori. Acoperirea ii va proteja impotriva
ploilor torentiale. De asemenea, in timpul iernii ajuta la hibernarea melcilor.
Folositi plasa cu ochiuri de 5 mm pentru garduri. Tarcurile ce contin melci
tineri (nou-nascuti) au nevoie de ochiuri fine de plasa. Melcilor le place sa
se ascunda in special in timpul vremii calde. De exemplu, faceti rost de un
drenaj plastic pentru argila, taiati-le in doua parti pe lungime, pozitionati
unul intr-o pozitie iar pe celalalt la un unghi drept. Acest lucru va furniza
adapost si va creste cu pana la 50% numarul de melci pe care puteti sa-i puneti
in tarc.
Un sistem de
stropitori va asigura umezeala atunci cand e nevoie. Opriti sistemul la apusul
soarelui. Daca este pornit inca din zori, umezeala poate duce melcii in soare.
Monitorizati temperatura si umiditatea folosind un termometru si un higrometru.
Desi puteti ingradi partile tarcului, interiorul trebuie sa fie o suprafata
mult mai solida.
Prevenirea
iesirii melcilor din tarc
Intr-un tarc neacoperit indoiti capetele gardului inauntru
sub forma de semicerc pentru a margini spatiul melcilor. Helix aspersa va iesi
din acest tarc deschis asa ca puteti folosi un gard electric. Gardul electric
are la capete cate 2-4 fire despartite intre ele. Fiecare fir are sarcina opusa
firului urmator. Folositi o baterie sau un transformator pentru a furniza
firelor cate 4-12 V. Un melc va avea parte de un soc bland si se va retrage
cand se taraste pe un fir si il va atinge si pe al doi-lea.
O alta tehnica
pentru a proteja melcii este sa indoiti gardul spre inauntru intr-un V ascutit
cu un unghi de 20 grade. Cochilia melcilor va atinge cu spatele paravanul
inainte de a ajunge si a incepe sa se tarasca, aceasta blocand-ul.
O alta alternativa
la indemana imprejmuirilor din pereti solizi este atasarea langa perete a unui
paravan in pozitie orizontala care va inainta cu cativa cm in interiorul
tarcului. Paravanul trebuie sa fie din material precum nailonul care este
elastic si modelat cu usurinta. In partea din interior, pe marginea
paravanului, montati nailonul in cruce pana ati creat o margine mai larga cu
cativa centimetri. Cum melcul va incerca sa scape se va tari sub paravan si se
va baga sub marginea paravanului, greutatea sa aruncand-ul in spate. Eventual
melcul va atarna putin, apoi va cadea.
Avand in vedere ca
melcii nu vor traversa o legatura de cupru, o alta solutie ar fi sa imprejmuiti
partea de sus a gardului cu o banda de cupru de 7-8 cm latime. Ati putea monta
banda astfel incat o parte din ea sa fie inauntru, fiind paralela cu podeaua.
Daca banda e prea aproape de pamant, ploaia poate uda banda de cupru si va lasa
anumite substante peste care melcii nu pot trece. De asemenea fiti atent sa
ingropati adanc capatul gardului pentru ca melcii sa nu sape sub el.
Tarcuri cu gradini
O metoda
alternativa este sa construiti un tarc cu o suprafata de 10 m2 in mijlocul
tarcului. Plantati urzici si anghinare in mijlocul tarcului. Melcii vor alege
ce sa manance. Daca nu a plouat, dati drumul la stropitori timp de 15 minute la
lasarea serii inainte ca melcii sa adoarma. Dezavantajul acestei metode este ca
daca melcii nu sunt maturi pana la sfarsitul anului este dificil sa obtineti o
noua recolta.
Tuneluri din plastic
Sunt ieftine si
sunt imprejmuiri foarte usor de construit, insa e dificil sa reglati caldura si
umiditatea. In tunelu va fi cu 10-20 °C mai cald fata de afara si melcii vor
hiberna de indata ce temperatura se va ridica la 27 °C.
Tarcuri imprejmuite (inchise)
Cu melci crescuti
in tarcuri inchise, in conditii supravegheate, reproducerea variaza in functie
de specia crescuta. De exemplu, un crescator a descoperit ca melcul Helix
aspersa din Marea Britanie se descurca mai bine inauntru decat melcii din alte
regiuni. Pentru cresterea melcilor inauntru trebuie pastrata o temperatura de
21 °C si o umiditate relativa de 80 % - 90 %, dupa unele surse chiar 95 %,
altele recomanda 75 % umiditate pe timpul zilei si 95 % in timpul noptii.
Centrul de helicicultura a recomandat 65 % - 75 % umiditate ziua si 85 % - 95 %
umiditate noaptea la 20 °C. In orice caz evitati umiditatea mai mare de 95 %
(chiar 90 %) pe o perioada mai lunga de timp. Umiditatea in exces poate ucide melcii.
Temperatura optima si temperatura relativa depind de mai multe lucruri,
incluzand varietatea melcilor, chiar daca cresterea se face impreuna. Pentru
Helix aspersa, temperatura optima pentru clocirea oualor se pare ca este de 20
°C, cu o umiditate relativa de 100 %. A nu se tine solul prea umed atunci cand
umiditatea ajunge la 100 % pentru ca ouale vor absorbi apa, ducand la craparea
lor.
Trebuie folosita o
lumina fosforescenta pentru a da o lumina artificiala. Melcii raspund in mod
diferit la durata orelor de lumina. Raportul lumina-intuneric influenteaza
activitatea, hranirea, imperecherea si depunerea oualor. 18 sau chiar mai multe
ore de lumina stimuleaza activitatea de crestere a Helix aspersa.
Unele specii de
melci asociaza numarul mare al orelor de lumina cu inceputul verii cand se
atinge maximul procesului de crestere. 18 ore de lumina ar trebui sa fie optime
pentru inmultirea lor (imperecherea si depunerea oualor) insa melcii tot in
intuneric se vor inmulti mai bine.
Crestera melcilor in cutii
Melcii pot fi
crescuti si in cutii si custi dar ingramaditi. Trebuie folosit un sistem de
stropitori pentru a pastra umiditatea. Custile ar trebui sa aiba un jgheab
pentru mancare si unul pentru apa. Custile ar trebui sa fie din plastic, fiind
cele mai adecvate. Jgheaburile pentru apa prea adanci ar putea creste
posibilitatea de inecare a melcilor. Aceste casete ar putea fi ingropate in
pietris. Trebuie umplute cateva ghivece de flori din plastic, ingropate 7-8 cm,
cu noroi sterilizat sau cu pH neutru si fixati-le in pietris pentru ca melcii
sa aiba unde sa-si depuna ouale. Aceste ghivece trebuie luate si schimbate dupa
fiecare depunere de oua. Puneti un ghiveci in interiorul celuilalt pentru a
putea fi luat mai usor fara sa se modifice aranjamentul pietrisului.
Prezentarea de crestere a Helix pomatia in cutii
Construiti cutii
din lemn cu marimea de 25/35 cm si cu o inaltime de 25 cm. Taiati o gaura cu
diametrul de 6 mm (pentru a drena cantitatea in plus de apa) in mijloc si
acoperiti-o cu un paravan plastifiat, foarte bine securizat. Acoperiti marginea
cu acelasi paravan astfel incat sa formeze capacul cutiei. Capacul trebuie sa
se deschida sau sa poata fi mutat. Tineti cutiile pe rafturi pentru a putea fi
usor de ajuns la ele. Cutiile trebuie umplute cu sol de gradina, sol sterilizat
care nu contine insecte, bacterii (folositi sol fertil si netratat chimic).
Partial acoperiti solul cu muschi de padure dar lasati spatiu suficient pentru
melci pentru a se putea tari pe noroi. Muschiul de padure trebuie si el umezit.
Mutati in cutii (3 melci la o cutie) din tarcurile neacoperite acei melci care
au inceput sa faca gauri pentru a-si depune ouale. Dupa ce au depus oua,
duceti-i inapoi in tarcuri. Solul din cutii nu trebuie sa fie uscat, trebuie
intotdeauna tinut usor umed. Prea multa umezeala e periculoasa pentru melci
avand in vedere ca o pot absorbi si pot crapa. Ouale clocesc in 25 zile dar
melcii tineri vor ramane in coaja oualor. Vor iesi dupa 10 zile din cuib ivindu-se
pe muschiul de pamant sau pe peretii cutiei. Melcii care stau pe peretii de
lemn sunt in pericol de uscare si trebuie mutati cu grija si pusi pe muschiul
de pamant. Cochiliile sunt foarte fragile in aces timp. Melcii tineri trebuie
luati cu frunze
de salata verde. Aceasta prezentare de crestere in cutii nu include si un
jgheab de apa, dar melcii trebuie sa aiba acces la apa. La 3 saptamani dupa ce
au iesit pe muschi, melcii tineri trebuie pusi impreuna intr-un container.
Trebuie luat muschiul si noroiul cu grija pentru a nu fi omorati melcii. Solul
trebuie schimbat cu muschi si noroi proaspat. Numarati melcii dupa care
puneti-i inapoi in cutie. Melcii pot fi tinuti si iarna in aceste cutii dar
acestea trebuie tinute intr-o camera rece protejata de inghet. Camera nu
trebuie sa fie mai rece de 0 °C sau mai calda de 3 °C. Melcii vor deveni activi
din nou in primavara. Cand temperatura va ajunge la 5 °C. Hraniti-i 4
saptamani. Acum ar trebui sa aiba 8 mm. Mutati-i in tarc sau in cutii curate si
pregatiti cutiile pentru un nou sezon. Helix pomatia se maturizeaza intre 18
luni si 4 ani.
Sisteme mixte
O varianta a
modului prezentat mai sus (cresterea in cutii) ar fi sa lasati melcii sa-si
depuna ouale in tarcuri neacoperite, apoi transportati cu grija ouale in cutii.
In tarc trebuie cautati melcii care au sapat gropi si care au inceput sa-si
depuna ouale. Puneti un semn chiar langa gaura. Cand melcul a terminat de depus
oua si pleaca folositi o mistrie, sapati dupa oua si mutati-le, insa cu grija
pentru ca pot fi lovite sau acoperite cu noroi.
Exemplu:
5 pasi in cresterea melcilor
Cei care cresc Helix aspersa au realizat ca sunt 5 pasi si
anume: reproducerea, clocirea, dezvoltarea, ingrasarea si in final maturizarea.
Cutiile au peretii din lemn cu margini bine definite, sol cu rame (pentru a
purifica solul) pe fundul lor vegetatie, tigle curbate care sa asigure un
acoperis, alimentatoare si jgheaburi de apa. Aceste cutii pot fi afara sau
pentru a avea rezultate mai bune se pot pune in sere atata timp cat serele nu
depasesc temperatura normala si nu sunt prea uscate. Un cercetator a afirmat ca
in cutiile aflate afara la fiecare melc s-au mai produs inca 7 tineri, pe cand
in sere cate 9-12. Cercetatorul a constatat ca in conditii mai bune fata de
acelea pe care le-a avut fiecare melc crescator ar fi produs cate 15 melci
tineri.
Tarcul unde melcii
trebuie ingrasati poate fi afara sau in sere. Temperaturile ridicate din timpul
verii si umezeala insuficienta pot duce la stoparea cresterii melcilor sau la
aparitia unor malformatii, aceasta fiind o problema mai mare pentru sere, cand
soarele poate supraincalzi cladirea. Un sistem de stropitori (unul obisnuit sau
unul horticol) poate furniza umiditatea. Fiti siguri insa ca apa in exces poate
fi drenata. Tarcurile pentru ingrasare pot contine bucati de plastic greu,
atarnate de margine, sprijinite de un raft lasand doar varful sa atinga solul.
Fiecare bucata de plastic are 10 cm. Aceste bucati de plastic ofera
posibilitatea melcului de a se odihni si de a se ascunde.
Alimentatoarele pot
fi puse pe un raft care suporta si bucatile din plastic. Pune un strat de nisip
si un strat de humus cu rame pe fundul tarcului. Ramele vor ajuta la curatarea
picaturilor de grasime ale melcilor. Poti pune melcii care vor cloci vara
viitoare intr-o camera racoroasa pentru hibernare pe timpul iernii. Apoi pe la
1 aprilie muta-i in tarcul pentru maturizarea lor. Daca ai mai multe tarcuri
pentru ingrasarea lor pune-i pe fiecare separat: mici, medii si mari. Nu pune
mai mult de o treime pe m2 din tarc. Cum melcii pierd din greutate in timpul
verii, unii crescatori nu tin stocul dupa greutate ci dupa numarul lor. Pentru
Helix aspersa 10-12 melci pe m2 este maximul.
Tarcurile pentru
crestere pot fi construite la fel ca si cele pentru ingrasare sau cele pentru
ingrasare pot fi folosite pentru crestere dupa ce au fost colectati melcii
maturi. Colecteaza cativa si pe restul lasa-i sa creasca.
Canibalism
Primul melc care cloceste isi mananca coaja propriilor oua,
acestea dandu-i calciu. Apoi poate incepe sa manance oua inca neclocite. Daca
ouale de melc sunt pastrate la temperatura optima de 20 °C (pentru unele
specii) si daca unul din oua nu are suficienta umezeala multe dintre ele vor
cloci la o diferenta de o zi sau trei.
Canibalismul atunci
poate scadea, insa daca timpul clocirii se va mari si canibalismul va creste.
Unele dintre oua sunt oua nefertile sau care nu s-au dezvoltat normal, dar
uneori chiar si embrioni dezvoltati sunt mancati. Melcii tind sa-si manance
ouale din propriile specii.
Adunarea
melcilor
Pe langa cresterea melcilor, ei pot fi luati din anghinare,
din livezile de portocali, kiwi sau avocado. Ingrijitorii acestor livezi ii pot
culege in schimbul unei anumite taxe. In livezile de portocali s-au pus benzi
de cupru in jurul trunchiului, pentru ca atunci cand melcul se va tari pe el in
cautarea hranei se impiedica de aceasta banda unde vor ramane cateva zile fiind
foarte usor de cules. Melcii luati dintr-un mediu salbatic pentru a forma o ferma
au o rata de mortalitate mare avand in vedere ca trebuie sa se acomodeze cu
conditiile. Acestia pot sa fi consumat substante otravitoare, chimicale sau
plante otravitoare de aceea nu trebuie imediat folositi. Puneti-i intr-un tarc
si hraniti-i cel putin 3 zile pentru ca ei sa fie purificati de orice toxina.
Daca sunt bine dupa 3-4 zile ar trebui sa fie niste melci sanatosi. Luati-le
mancarea pentru cel putin 1-2 zile. Lasa-le doar apa.
Hranirea
Perioada de hranire este din aprilie pana in octombrie sau
poate varia in functie de climat. Nu puneti mancarea in palcuri mici pentru a
nu risca insuficienta spatiului de hranire. Melcii mananca si mancare solida
prin razuirea cu limba. Hranirea depinde de vreme, insa melcii nu simt nevoia
de a se hrani in fiecare zi. Irigarea in timpul noptii poate stimula melcii sa
manance avand in vedere ca umezeala ii ajuta sa se miste mai bine.
Puneti melcii
crescatori in tarcurile pentru crestere din luna aprilie pana la inceputul lui
mai. Hraniti-i pana la jumatatea lui iunie cand incepe imperecherea si melcii
nu mai mananca. Melcii vor incepe sa manance imediat dupa ce au depus ouale.
Dupa ce au depus ouale puteti muta melcii adulti, lasand mai mult spatiu pentru
miscare si pentru clocire.
Melcii, desi din aceeasi
specie dar din regim diferit pot avea preferinta la felul de mancare. Cateva
feluri de mancare ce prefera melcii: fructe si frunze de mar, caise, anghinare
(un fel favorit), orz, fasole, orice varietate de varza, musetel, garoafe,
morcov, conopida, radacina de telina, cirese coapte, arpagic, citrice, trifoi,
castravete, papadie, maselarita, salba de gradina, praz, salata verde, crin,
magnolie, dude, caltunas, urzici, mure, ovaz, ceapa verde, panseluta,
patrunjel, piersici, pere coapte, petunii, prune, cartofi, dovleac, ridichi,
trandafirasi, spanac, ciulini, rosii, napi, grau, coada soricelului,
carciumarease, etc.. Vor respinge plante ce contin alcaloizi si care contin
chimicale defensive. Ei prefera frunzele suculente in locul celor seci. Daca-i hraniti
cu fructe stricate, cartofi copti, imediat trebuie luate resturile. Puteti
arunca niste tarate ude peste frunze.
Dieta trebuie sa contina 20 % tarate de grau si 80 % fructe sau vegetale. Unii
crescatori folosesc ovaz, faina de porumb, faina de soia sau gainatul de pui,
de unde ei isi iau calciul. Ei pot manca la fel de bine si carton, dar nu
pentru a se hrani ci pentru a-si face gauri pe unde pot iesi. Uneori melcii pot
manca intr-o perioada de 24 ore echivalentul a 10-20 % din greutatea lor.
Melcii activi
lipsiti de mancare pierd o treime din greutatea lor inainte de a muri, un
proces care tine de la 8 la 12 saptamani. Furnizati-le calciu cel putin o data
pe saptamana daca nu e regasit in sol. Nu trebuie sa contina saruri daunatoare.
Amestecati calciul si tarata de grau, cartofi pisati si serviti-i pe o tigaie,
aceasta impiedicand rostogolirea resturilor pe pamant.
Unii cercetatori
folosesc gainatul de pui. Poti sa tai o tava din plastic pe lungimea lor,
creand doua jgheburi. Gainatul contine 16-17 % proteine luate din hrana animala
fiind bune pentru crestera melcilor. Suplimentarea hranei cu gainat poate duce
la scaderea mancarii propriilor oua. Doua feluri de mancare ce ajuta la
cresterea melcilor sunt:
A - 58 % porumb, 16
% soia, 18 % sorg, 7 % piatra de var pisata (40 % Ca)
B - pilule cu
concentratia 10% porumb, 15 % soia, 20 % sorg, 44 % orz si 6 % piatra de var
pisata (40 % Calciu)
Pilulele sunt bune
pentru melcii mari dar la melcii tineri trebuie pisate. Ei arata o preferinte
pentru mancarea umeda, de aceea trebuie lasat liber accesul catre zona unde
este apa. Trebuie curatate tot timpul recipientele de mancare si apa.
Cantitatea de mancare depinde foarte de mult de umiditatea aerului si de accesul
catre zona de apa. Pentru a evita inecarea melcilor poti servi apa in
recipiente adancite. Alti factori care pot influenta hranirea sunt temperatura,
lumina, densitatea. O alternativa pana veti gasi hrana cea mai buna este sa-i
hraniti cu hrana compusa jumatate din vegetale si jumatate din graunte sau
gainat. Melcii tineri Helix aspersa mananca si lapte praf. Rapiditatea cu care
asimileaza ridica rata cresterii.
Boli
si daunatori
Igiena poate preveni imbolnavirea melcilor, dar ajuta si la
buna lor crestere. De exemplu mancarea trebuie inlocuita zilnic pentru a
impiedica alterarea. Ramele ajuta la pastrarea curateniei solului. Parazitii,
ciupercile si artropodele pot ataca melcii. Bacteria Pseudomonas aeruginosa
cauzeaza infectii intestinale. Aveti grija la pradatori cum ar fi: sobolani,
soareci, cartite, sconcsi, pasari, nevastuici, broaste, soparle, unele specii
de flururi, gandaci si greieri, miriapode, unele specii de melci carnivori
(Strangesta capillacea).
Densitatea
populatiei
Densitatea populatiei poate afecta productia de melci.
Tarcurile trebuie sa adaposteasca 6-8 melci pe 1 m2 sau 4 melci mari la Helix
pomatias, sau 1 kg pe 1 m2, care va compensa cu marimea melcului. Cel mai bun
rezultat pentru o crestere buna este de 8 melci pe 1 m2. Pentru Helix pomatia,
pentru o crestere buna se recomanda 2-4 melci pe m2.
Melcii isi opresc
procesul de crestere cand sunt prea ingramaditi sau cand grasimea este intr-o
cantitate ridicata. Aceasta grasime poate de asemenea opri si reproducerea. Pe
de alta parte, melcii in grupuri de cate 100 se pare ca au o crestere mai
rapida fata de un grup mic. Probabil ca isi gasesc mai repede perechea. Melcii
intr-o aglomerare cresc mai incet chiar daca mancarea este abundenta, avand si
un nivel ridicat de mortalitate. Melcii care ajung la maturitate sunt inca
mici, depun putine oua, iar rata de clocire este mica. Acesti adulti slab
dezvoltati se vand mai ieftin. Aceasta slaba dezvoltare a melcilor este un
factor comun in ferme. Pentru Helix aspersa se recomanda o treime pe 1m2 de sol
de melci ce cantaresc 1g.
Transportul
melcilor
Selectati doar melcii activi pentru transport pentru ca unul
inactiv poate fi bolnav sau poate muri. Cel mai bine este sa transportati melci
vii (legea pemite acest lucru) in locul celor care hiberneaza, incepand cu
lunile reci pana in martie. Verificati fiecare melc pentru a fi sigur ca sunt
sanatosi. Puneti-i intr-un container iprejmuit cu gheata pentru a tine
temperatura scazuta si pentru a mentine melcii in hibernare. Cand caldura e
prea mare, nu se pot aseza chiar asa de bine in cutii. Fiind animale vii,
trebuie sa va purtati bine cu ele, cu delicatete. Unele surse afirma ca nu ar
fi bine transportarea lor vii mai ales dupa luna iunie, pentru ca incep sa-si
schimbe gustul.
Helix aspersa are
cochilia fragila pana la maturitate cand isi formeaza buza, deci melcii
nedezvoltati nu se pot comercializa. Melcii tind sa nu se hraneasca in timpul
transportului. A nu li se da hrana pentru ca aceasta se poate altera ducand la
imbolnavirea sau chiar moartea lor. Curatati-le tuburile digestive pentru a fi
sigur ca nu mai au resturi de mancare sau nisip. Cu 3 sau 4 zile inainte de
transport puneti melcii in containere fara noroi sau alte feluri de mancare.
Hraniti-i cu faina de porumb sau tarate timp de cateva zile. Cum va trece prin
tubul digestiv il va curata de resturile de mancare. Incheiati procesul de
hranire dar lasati-le apa. Curatati tarcurile si melcii de cateva ori pe zi de
mucus si materii fecale. Daca se face transportul in cutii, acestea trebuie sa
aiba gauri, de obicei acoperite pentru a preveni iesirea sau ranirea melcilor.
Dar nu uitati ca melcii pot sa impinga un obstacol cu o forta mai mare de
cateva ori decat greutatea lor.
Transformarea
melcilor in escargot
Melcii ajung la maturitate cand se formeaza o buza
la deschizatura cochiliei. Inainte de maturizare cochilia lor se poate sparge
mai usor, facandu-i inutilis. Pentru Helix aspersa greutatea ar trebui sa fie
de 8 g sau mai mult chiar.
Compozitia nutritiva a melcilor cruzi:
100 g de melci comestibili contin:
80,5 Kcal
79g apa
16g proteine
2g carbohidrati
1g grasimi
250 mg Magneziu
170 mg Calciu
3,5 g Fier
0 mg vitamina C
Melcii sunt
spalati, fierti, apoi decojiti, spalati cu otet sau suc de lamaie cu apa
inainte de a fi conservati. Pentru pregatirea melcilor vii pentru gatit
luati-le membrana, daca exista vreuna peste cochilie. Bagati melcul in apa
suficienta in asa fel incat sa fie acoperit. Adaugati 1-2 cesti de sare si
ź ceasca de otet la fiecare 50 melci. Mucusul va face apa alba. Schimbati
apa la fiecare 3-4 ore, pana nu va mai ramane nici un pic de mucus. Puneti
melcii intr-un vas cu apa rece si puneti-i la fiert timp de 8 minute, dupa care
aruncati-i in apa rece. Uscati-i, indepartati intestinul si aruncati partile
negre.