Calul

Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat de marime considerabila, fiind una dintre cele sapte specii moderne ale genului Equus.

Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul Perissodactylia, Familia Ecvideelor. Corpul este zvelt, iar gatul este puternic si poarta o coama. Trunchiul, cu piept lat, se sprijina pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu cate un deget invelit in copita. Incisivii sunt indreptati oblic inainte. Deoarece se tocesc, pe suprafata incisivilor apar ornamentatii, dupa care se apreciaza varsta animalului. Caninii sunt mici. Intre canini si premolari se afla bara cornoasa. Maselele sunt late, cu creste de smalt. Este folosit pentru calarie si dresaj (cai).

Filogenia calului

Reconstituirea evolutiei calului s-a realizat pe baza studiului fosilelor. Stramosul indepartat al calului, Propalaeotherium, era un animal de marimea unui caine, avand mai multe degete la picioare decat calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce traia in paduri, hranindu-se cu frunze. Intr-o perioada de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul ierbivor, cu forma si marimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fuga. Evolutia calului s-a putut urmari in mod deosebit in America de Nord. Aceasta evolutie are loc treptat, fiind documentata de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evolutie a calului incepe din perioada eocena, cu aproximativ 555 de milioane de ani in urma. Stramosul calului din aceea perioada era Hyracotherium numit de unii si Eohippus, care se hranea cu frunze si fructe din padure. Marimea sa era de 20 de cm inaltime la umar. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de marimea unei vulpi sau caprioare, avea spinarea incovoiata, gatul, botul si picioarele erau scurte, piciorul era asemanator labei de caine (cu degete), craniul si creierul erau mici. In urma cu circa 50 de milioane de ani urmeaza un proces lent de evolutie, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hranirea mai variata, ce determina o modificare a dentitiei. Din Orohippus ia nastere forma urmatoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus. Dintii devin mai tari si mai bine fixati, fapt explicat prin schimbarea hranei datorita schimbarii climei din America de Nord (clima uscata), prin reducerea zonei padurilor si aparitia stepei, stramosul calului adaptandu-se la vegetatia specifica de iarba a stepei.

Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)

Faza urmatoare de evolutie a calului Mesohippus a aparut in urma cu 40 de milioane de ani. Acest stramos al calului era mai mare, inaltimea la greban (umar) fiind de 60 cm, spinarea mai putin incovoiata, gatul, picioarele si botul mai lungi, numarul degetelor de la picior redus la 3 degete. In urma cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare si cu craniul mai lung decat forma precedenta. In urma cu 24 milione de ani, in familia calului se diferentiaza forme variate, dar unele forme dispar, incapabile sa se adapteze la noile conditii de mediu. Linia care a supravietuit, adaptata la hranire cu frunze si cu iarba (greu digerabila fiind bogata in silicati) a fost Opalphytolith, la care in evolutia dintilor, apar dinti robusti, mai rezistenti la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi si pot sa alerge mai repede pe varfurile degetelor pe zonele intinse de stepa. Varianta urmatoare in evolutia cabalinelor este Parahippus, ce apare in urma cu 23 miloane de ani: animalul are inca trei degete, poseda insa dinti mai lungi ca predecesorii lui.

Calul domestic (Equus caballus)

Urmasul sau, Merychippus, apare in urma cu 18 milioane de ani. Cu toate ca are tot trei degete, calca numai pe varfurile lor; dintii capata o forma tot mai rezistenta, apropiindu-se de forma dentitiei actuale a calului.

Din linia Merychippus iau nastere un numar mare de variante, printre care si varianta foarte asemanatoare calului de azi, cu o dentitie rezistenta. In urma cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemanator calului actual, urmat de succesorul sau Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare in urma cu cca. 4 milioane de ani. Calul din America de Nord dispare acum cateva mii de ani, fiind readus de catre europeni, in procesul de colonizare a Americii, in secolul al XVI-lea. Calul readus in America se salbaticeste din nou, aparand mustangul, calul indienilor din America; un proces asemanator se produce in Australia cu calul si magarul. Calul de sex masculin este numit armasar, femela fiind numita iapa. Aceasta poate sa aiba un manz pe an, perioada de gestatie la iapa avand o durata de 11 luni.

Rase de cai si ponei

Referat: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere) Eseu: Controlul functiei de reproductie la suine (REPRODUCTIA ASISTATA LA ANIMALE)