Girafa

Girafa

Nu-i asa ca stiti cum arata o girafa?  Iat-o!

Numele ei vine de la petele de culoare mai inchisa de pe piele, de forma unor petice cusute parca unul langa celalalt.

In savana africana, cel mai inalt mamifer de pe Pamant domina peisajul prin aspectul ei neobisnuit: picioare lungi, corp mic cu umeri inalti, gat foarte lung, terminat cu un botic alungit, mereu rontaind crengile din varful copacilor. Totodata, girafa este si cel mai mare mamifer erbivor rumegator (adica mesteca a doua oara hrana intoarsa din stomac - care este diferit de al altor animale, avand mai multe compartimente).

Preocuparea „de baza” este, pe aproape toata durata zilei, cautarea hranei - frunzele arborilor - si mestecatul acestora. Odihna din timpul noptii nu este un somn propriu-zis.
          De fapt, girafele mesteca si rumega (in picioare sau culcate), miscandu-si in continuu urechile si tinand in permanenta cate unul dintre ochi deschis, pentru a fi sigure ca nu se apropie nici un dusman. Un „pui de somn” adanc nu dureaza cu adevarat mai mult de 10 minute!

Din cauza inaltimii sale iesite din comun - cinci metri si jumatate (cat trei barbati inalti!) - multa lume se intreaba: „oare cum bea apa girafa?”. Sa incerc sa va explic: girafele isi departeaza foarte mult picioarele din fata - gata-gata sa cada - sau ingenuncheaza precum camilele. Alteori prefera roua diminetii, depusa pe frunzele pe care le rontaie. Si pentru ca am vorbit despre picioare, sa spunem si ca girafele se deplaseaza in doua moduri, mergand normal sau galopand, precum caii la curse. In mers, girafa paseste mai intai cu picioarele de pe o parte - in acelasi timp - apoi pe celelalte, deplasarea fiind exact la fel cu a camilei. In alergare, insa, fuga este asemanatoare cu a unui iepure: intai picioarele din fata, apoi - tup! - cele din spate.

Girafele sunt animale sociabile, convietuind in turme numeroase, care se intind pe suprafete mari, ajungand la 2-3 kilometri. Turma nu are “sef” si nici nu este organizata in grupuri. Datorita inaltimii, girafa poate vedea dusmanii si de la un kilometru distanta, motiv pentru care principala grija a membrilor turmei este de a-si gasi un copac, din care sa poata mesteca in liniste. De obicei, distanta dintre doua girafe din aceeasi turma este de 30-40 de metri, exceptie facand situatiile in care acelasi copac este ales ca loc de hrana de doua sau mai multe girafe.             Un alt amanunt interesant in descrierea girafei este capul.

Celor doua urechi - ca niste cornite acoperite de par des - li se adauga (doar la masculi) inca unul sau mai multe astfel de coarne, in frunte, ca niste mici cucuie. Limba girafei este ca un fel de mana a omului (adica poate apuca si tine crengile sau frunzele) si are o lungime de 35 de centimetri! Ochii sunt foarte bine dezvoltati pentru vederea la distanta.

Desi asa ar putea lasa impresia, girafele nu sunt, totusi, mute. Doar ca, datorita inaltimii lor, pot usor vedea si comunica cu „prietenii” din turma, prin simple miscari ale capului sau urechilor. Inaltimea nu este, insa, tot timpul o calitate. Distanta de la inima la cap fiind foarte mare, circulatia sangelui se face destul de incet, motiv pentru care girafele nu pot face eforturi mari, pentru ca obosesc foarte usor, iar inima nu poate bate atat de repede pentru a trimite sangele in tot corpul.