Agricultura romaneasca in perioada 1821-1859

AGRICULTURA ROMANEASCA IN PERIOADA 1821-1859

Agricultura in Tara Romaneasca si Moldova

Culturile agricole cunosc extinderi si o serie de modificari structurale. Ca urmare a cresterii constante pe piata europeana a cererii de cereale romanesti are loc o extindere generala a suprafetelor cultivate cu acestea.

In Moldova suprafata cultivata cu cereale era de aproximativ intre 278 de mii de hectare in 1829, iar in 1863 un milion de hectare. In Tara Romaneasca in 1839 suprafata cultivata era de 500 de mii de hectare, iar in 1863 de 1,4 milioane

Dintre cereale se extind mai ales graul, orzul, ovazul.Agricultura este prin excelenta extensiva practicandu-se sisteme si folosindu-se unelte traditionale.

Cresterea animalelor, activitate care era profitabila in urma comertului cu vite, are o tendinta de diminuare, aceasta pentru ca extinderea suprafetelor cultivate a determinat diminuarea suprafetelor de fanete.

Pe de alta parte, o cerere sporita privind tractiunea, care era cea animala, a condus la o degradare fizica a animalelor. Relatiile sociale in agricultura cunosc unele modificari antrenate de sporirea cererii externe de cereale romanesti.

Regimul juridic al proprietatii funciare nu oferea un cadru adecvat pentru o dezvoltare moderna a agriculturii, pentru sporirea productiei in acord cu cererea crescanda de produse agricole

Boierii erau propietarii pamantului dar in acelasi timp erau obligati sa-l imparta, cu exceptia rezervei taraniilor care locuiau in satele de pe domeniul lor. Taranii erau liberi din punct de vedere juridic dar lipsiti de pamant si, pentru as asigura cele necesare traiului, primeau de la boieri loturi in folosinta .

Inrautatirea situatiei taranimii dupa pacea de la Adrianopol si in conditiile aplicarii Regulamentelor Organice are in esenta o cauza economica.

Boierii lipsiti de capital de utilaje au gasit solutia pentru sporirea veniturilor de pe domenii in diminuarea loturilor de pamant date taranilor si supra dimensionarea clacii, atat ca numar de de zile cat si ca volum de lucrari.

Aceasta solutie a fost consacrata in dispozitiile regulamentului organic.

Timp de cateva decenii pana in 1864 claca numita si boieresc a reprezentat principala problema sociala intre tarani si boieri.

Taranii se considerau indreptatiti la desfintarea clacii, in timp ce boierii considerau claca o chirie platita de tarani pentru loturile date in folosinta.

Transilvania

In partile vestice ale acesteia agricultura este impulsionata de cererea sporita de produse agro-alimentare si de preturile in crestere ale acestora pe piata Imperiului Austriac.

Se extind culturile existente anterior, ca cele de grau, porumb, legume, fructe, vita de vie. Apar si culturi noi de plante: cartofi, sfecla de zahar, trifoi, rapita.

In Transilvania suprafata arabila reprezenta doar o treime din totatul suprafetelor agricole. Ca atare se impunea folosirea unor metode intensive de cultura.

Se practica astfel sisteme de cultura precum rotatia trienala si chiar irigatii.

In Transilvania relatiile sociale sunt agravate si de problema nationala..In documentele epocii roman, ortodox, iobag se suprapun pana la identitate.

Populatia Transilvaniei cuprindea 2/3 romani si 1/3 alte nationalitati, dar cu toate acestea romanii si religia lor nu erau recunoscuti oficialci doar tolerati.

Problema agrara constituie una din revendicarile revolutiei de la 1848 in Transilvania. Sub presiunea revolutiei Dieta de la Cluj a hotarat desfiintarea a robotelor si dijmelor fostilor iobagi acestia urmand sa devina propietari pe pamanturile urbariale.

Prin Patenta imperiala din 1853 care se referea la Banat, Crisana si Maramures, si prin cea din 1854 care se referea la Transilvania, s-a recunoscut trecerea pamanturilor urbariale in propiatatea fostilor iobagi si s-a acordat jelerilor de pe pamanturile alodiale posibilitatea sa-si rascumpere servitutile

Prin reforma din anii 1853-1854 au fost impropietariti 174 de mii de familii taranesti cu 1,6 milioane iugare de pamant.