Forme de turism

Forme de turism

In mod curent, turismul se divide , dupa locul de provenienta a turistilor, in doua forme principale : turismul national (intern), practicat de cetatenii unei tari in interiorul granitelor ei si turismul international(extern), caracterizat prin vizitele cetatenilor straini intr-o tara si prin plecarile cetatenilor autohtoni in scopuri turistice in afara granitelor tarii lor.

Fiecare dintre aceste doua forme de turism prezinta anumite particularitati, dar, din punctul de vedere al tarilor primitoare, intre ele nu exista o delimitare categorica, ci o interdependenta care serveste promovarea in ansamblu a activitatii turistice.De altfel ,acest fapt este firesc deoarece  se ofera aceeasi baza materiala de primire atat turistilor interni ,cat si turistilor straini, tratati ca solicitanti simultani de servicii turistice.

Studiind curentele turistice internationale care au loc intr-un cadru geografic delimitat ca arie ,se poate face urmatoarea subclasificare a turismului international:

Turismul receptor (turismul activ, de primire) reprezinta acea parte a turismului care inregistreaza sosirile cetatenilor straini intr-o tara data, acesti cetateni avand domiciliul permanent in tara emitenta. Turismul receptor reprezinta pentru tarile primitoare o sursa importanta si eficienta de incasari valutare;

Turismul emitator (turismul pasiv, de trimitere) reprezinta acea parte a turismului international care inregistreaza plecarile cetatenilor unei tari (pentru calatorii) in strainatate.

In functie de utilizarea timpului disponibil pentru calatorii ,turismul de sejur poate avea urmatoarele forme:

Turismul de sejur lung (rezidential) in care sunt inclusi acei turisti a caror durata de sedere intr-o localitate, statiune ,depaseste o luna de zile.Aceasta forma de turism prezinta in general, caracteristici tipologice bine definite, deoarece presupune ,a priori, ca turistii au depasit limita de varsta pentru munca activa(de exemplu pensionarii care efectueaza cure sau tratamente medicale in statiuni balneoclimaterice ,curele necesitand o perioada de 30-60 si uneori mai multe zile) sau ca turistii dispun de un nivel ridicat de venituri, ceea ce le permite sa ramana perioade mai indelungate intr-o zona, statiune ,localitate, fara a exercita o activitate remunerata.Aceste categorii de turisti prefera microzonele relativ linistite, cu un climat bland, adecvat si de cele mai multe ori,perioade de timp care nu se suprapun cu varfurile de sezon sau cu perioadele aglomerate in statiunile respective. Tot aici poate fi inclus ,partial, si turismul de tineret ,practicat in perioada vacantelor de vara, a carei durata poate depasi o luna de zile.Tineretul insa prefera zonele animate, cu posibilitati diversificate de distractie si agrement, cu folosirea capacitatilor complementare de cazare mai ieftine.

Turismul de sejur de durata medie cuprinde acei turisti a caror ramanere intr-o zona ,statiune , nu depaseste 30 de zile, perioada ce coincide cu durata apreciata ca limita maxima a concediilor platite. Experienta activitatii turistice demonstreaza ca majoritatea turistilor dispun de perioade limitate de concedii sau de vacanta , ceea ce transforma turismul de sejur mediu in turism de masa,practicat de toate categoriile de populatie, indiferent de nivelul veniturilor. Se poate aprecia totusi ca sejurul mediu este mai degraba un criteriu caracteristic pentru toate categoriile de populatie cu venituri medii si submedii. In acelasi timp ,turismul de sejur mediu are un caracter sezonier pronuntat.

Turismul de sejur scurt cuprinde turistii care se deplaseaza pe o durata scurta de timp (de regula pe o durata de pana la o saptamana). Aici se includ ,cu preponderenta ,formele turismului de sfarsit de saptamana.

Turismul de circulatie(itinerant) cuprinde turistii care, in perioada concediului lor, se deplaseaza succesiv in diferite localitati (zone) de interes turistic.

In cele expuse anterior s-a facut referire la un factor important care influenteaza fluxurile turistice : sezonalitatea. Influentele sezonalitatii, respectiv practicarea turismului in perioada sezonului plin(de vara sau de iarna), in perioadele sezonului intermediar (de inceput sau de sfarsit de sezon) si in perioadele de extrasezon constituie o problema deosebit de acuta, care este studiata cu atentie de specialistii din industria turismului, cautandu-se solutii pentru atenuarea intensitatii acestor varfuri sezoniere si asigurarea unei activitati esalonate cat mai rational in tot cursul anului.

Exista insa o serie de manifestari turistice care nu permit asemenea imixtiuni (de exemplu: sezonul sporturilor de iarna,sezonul sporturilor nautice de vara, sezonul sarbatorilor traditionale etc.) in ceea ce priveste perioadele de sezon in care au loc aceste activitati.

            Din punctul de vedere al sezonalitatii ,distingem:

Turismul de iarna  care prezinta doua caracteristici distincte, dupa motivul pentru care se face deplasarea: turismul pentru zapada si turismul pentru soarele cautat in timpul iernii.

Turismul de vara care are loc in perioadele calde ale anului (de preferinta legat de apa,soare ,litoral, bai de namol, cure heliomarine). Acest turism se caracterizeaza prin fluxuri masive ,cu o mare diversificare in ceea ce priveste tipologia turistilor si a produselor turistice, avand inedosebi un caracter de masa. Desi este practicat ,in cea mai mare parte, de turisti cu venituri modeste, datorita volumului sau masiv, constituie forma de turism cu rol hotarator in rezultatele economice ale activitatii turistice ale unei tari (zone, statiuni);

Turismul de circumstanta(ocazional) este de obicei un turism localizat in timp si in spatiul, cu fluxurile limitate ca durata, generate de anumite evenimente specifice (de exemplu, sezonul de vanatoare si pescuit sportiv) sau de diferite festivitati traditionale, nationale si internationale cu caracter periodic sau ocazional (folclorice, cultural-artistice, sportive etc.

     O alta clasificare imparte diversele forme de turism in functie de mijlocul de transport folosit de turist pentru parcurgerea distantei dintre localitatea (tara) de resedinta si localitatea(tara) in care isi petrece vacanta. Din acest punct de vedere se distinge ,inainte de toate, drumetia, excursiile pedestre cu scop recreativ si de ingrijire a sanatatii in zonele nepoluate, cu o natura nealterata, la care pot fi asociate si manifestarile mai complexe ca: excursiile in munti si alpinismul, camparea in corturi pentru turistii pe cont propriu si in tabere de corturi pentruu grupurile organizate si semiorganizate; tot aici trebuie inclusa si vanatoarea (exercitiul sportiv de agrement care presupun insa si drumetia) si pescuitul sportiv.

Turismul feroviar ,trenul fiind in continuare mijocul clasic de transport pentru un procent important al persoanelor dornice de a calatori.

Document online: Facilitarea emotionala a gandirii - intelegerea si analizarea emotiilor Referat: Lucrare - proiect - metode de invatare a driblingului

Turismul rutier  cu formele sale specifice ca: cicloturismul, motociclismul si turismul automobilistic (cu autocare, autoturisme proprietate personala sau inchiriate de la agentii specializate).

Turismul naval foloseste ca mijloc de transport navele maritime si fluviale. Companiile de navigatie organizeaza de altfel, ca si agentiile de turism, croaziere maritime si fluviale apreciate de turisti.

      In cadrul turismului naval s-a dezvoltat foarte mult si turismul nautic sportiv care consta in excursii si plmbari de agrement cu barci cu motor si vele, cu caiacuri, canoe etc., pe traseele oferite de portiunile navigabile ale raurilor, precum si de oglinzile de apa ale lacurilor naturale, ale deltelor si lacurilor de acumulare.

Turismul aerian folosind avioanele, helicopterele etc. – forme de transport in plina dezvoltare.

     Cunoscand faptul ca turismul, in adevaratul sens al cuvantului, are intotdeauna un carcater activ, incluzand deplasarile, vacantele, excursiil.e, agrementul etc. el se practica in functie de anumite motivatii, de cele mai multe ori purtand amprente pronuntat individuale. Dupa criteriul motivatiilor deplasarilor, se disting urmatoarele forme de turism:

turismul de agrement,forma de turism practicata de calatorii care cautp sa profite de frumusetile naturii (peisaje agreabile), de prilejul de a cunoaste oameni si locuri noi, istoria si obiceiurile lor si,in general, doresc sa-si foloseasca timpul de vacanta pentru practicarea unor activitati preferate.Intr-un sens determinant ,turismul de agrement se intersecteaza cu turismul cultural.

Turismul de odihna si recreere (destindere) : daca prin destindere nu se intelege abandonarea tuturor activitatilor de orice natura ar fi ele, ci exercitarea, in mod voluntar, a unor activitati diferite de cele practicate in mod obisnuit, turismul, in general, prin carcateristicile serviciilor sale ,este un turism de odihna si recreere (destindere).

Turismul de tratament si cura balneomedicala practicat inca din antichitate ,este o forma specifica a turismului de odihna, care a cunoscut o mare dezvoltare, indeosebi in ultimele decenii, o data cu  cresterea surmenarii si a numarului bolilor profesionale provocate de stresul vietii moderne din marile aglomeratii urbane.

       Existenta unor bogate resurse naturale balneoclimaterice in tara noastra ofera turismului romanesc posibilitatea de a dezvolta intens turismul balneomedical.

turismul sportive este o forma a turismului de agreement ,motivate de dorinta de a invata si de a practica diferite activitati sportive,ca o consecinta tot mai pregnanta a vietii sedentare a populatiei urbane din zilele noastre.

Dupa caracteristicile socioeconomice ale cererii se pot distinge forme specifice ca: turismul particular, turismul social si turismul de afaceri si congrese.

Turismul particular(privat) a luat proportii o data cu dezvoltarea circulatiei turistice, reprezentand, in zilele noastre, mai mult decat jumatatea intregului volum de activitati turistice. El decurge din nevoia de odihna,de vacanta activa si in functie de predilectia pentru folosirea timpului liber si de scopul principal al deplasarilor, include o gama variata de manifestari: destindere, agrement, ingrijirea sanatatii, practicarea sporturilor etc. Turismul particular este cu preponderenta ,turism pe cont propriu si ca atare ,este rezervat unei clientele cu venituri relativ ridicate, daca se are in vedere ca turismul particular se identifica cu turismul de lux.

Turismul social reprezinta o forma a turismului practicat de clasele sociale cu posibilitati financiare relativ limitate(turismul familial, turismul pentru toti) si poate fi definit ca ansamblul de activitati vizand dezvoltarea turismului in cadrul categoriilor socioprofesionale cu venituri modeste.

Turismul de tineret constituie o forma particulara a turismului social, adresat tinerilor(elevi, studenti), evidentiat pentru grija care i se acorda, tinand seama de scopurile sale instructiv-educative.

Turismul de afaceri si congrese (reuniuni) reprezinta ansamblul activitatilor de calatorii organizate de intreprinderile economice si de administratiile publice pentru personalul lor ,cu ocazia deplasarilor in interes profesional, comercial, participarilor la diferite reuniuni, congrese, simpozioane, intruniri, seminarii nationale sau internationale.

Turismul de reuniuni cunoscut si sub denumirea de turismul de intruniri, s-a dezvoltat considerabil in ultimele decenii, specialistii apreciind ca numarul reuniunilor va continua sa creasca in ritmuri sustinute si in perioadele viitoare. Ponderea cea mai mare in activitatile de reuniuni nationale si internationale revine continentului european, unde se desfasoara peste 60% din evenimentele speciale din categoria congreselor si reuniunilor.

          Formele de turism prezentate in diferite   clasificari mai pot fi grupate si din punctul de vedere al momentului si modului de angajare a prestatiilor turistice. Sub acest aspect se disting turismul organizat, turismul pe cont propriu (neorganizat) si turismul mixt sau semiorganizat.

Turismul organizat constituie acea forma de turism in care prestatiile turistice, serviciile la care apeleaza turistii, destinatia calatoriei, precum si perioada in care vor fi prestate aceste servicii sunt programate in prealabil pe baza de contracte sau alte angajamente comerciale specifice acestui domeniu de activitate, sub forma unui „pachet de servicii”de tipul ”totul inclus” , incheiate cu agentiile de turism care asigura legatura  organizata intre solicitantii de servicii si prestatorii serviciilor asupra carora s-a convenit.

Turismul pe cont propriu constituie o forma de turism in care nu are loc o angajare prealabila a serviciilor, respectiv a destinatiei calatoriilor si a perioadei de realizare a lor, cererile pentru serviciile turistice concretizandu-se numai la locul de  sejur, printr-un apel direct al turistului la unitatile prestatoare de servicii din zona(tara) vizitat. Aceasta forma de turism s-a dezvoltat in urma preferintelor multor turisti de a calatori individual si nu in grupuri, conjugata cu dorinta de a calatori cu mijloacele proprii, tendinte ce se vor dezvolta si in viitor.

Turismul semiorganizat (mixt) imbina elemente ale celor doua forme de turism prezentate mai sus. In acest caz ,o parte din servicii sunt angajate in prealabil, iar altele in momentul efectuarii calatoriei.

Formele de turism se regasesc in diferite proportii si in tara noastra, si ele au fost clasificate in functie de criteriile ce caracterizeaza cererea turistica.

     Pentru exemplificare, in cele ce urmeaza sunt prezentate unele interfernete intre diferitele forme de turism :

De sejur : de vara (pentru soare); de iarna (pentru sporturi); de repaus (odihna in diferite perioade dintr-un an).

Sezonier : de iarna (pentru soare); de iarna (pentru zapada); de vara; de repaus sportiv.  

Itinerant : de agrement de circumstanta.

Agrement : itinerant particular.

Circumstantial : particular de agrement.

De iarna : rezindential sezonier; de repaus (odihna); sportiv.

Repaus : sezonier de iarna (pentru odihna); de vara.

Sportiv : de vara; de iarna etc.

     In functie de aceste campuri de interferenta se stabilesc – pentru fiecare forma de turism – produsele turistice si serviciile adecvate, respectiv, masurile de promovare.